Cu program, fără program

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Un adjectiv complicat jpeg

Ce s-ar face cronicarii fără programele de sală – zise, în limbaj de specialitate şi mai cu fasoane, caiete-program – pe care le scot teatrele (mai exact, secretariatele literare din teatre) odată cu premierele şi unde, pe lîngă distribuţie, se găsesc de regulă o sumă de amănunte referitoare la autor, piesă, regizor etc.? Mi-am pus această întrebare mai deunăzi, cînd, plecînd de la un spectacol fără preţiosul instrument, m-am pomenit că nu ştiu de unde să „apuc“ textul (era o premieră pe ţară), ca să nu mai vorbim de dramaturg, total necunoscut pe meleagurile noastre. Şi m-am pomenit totodată năpădită de un sentiment complex şi contradictoriu, ca persoană care s-a aflat succesiv (şi, uneori, simultan) în situaţia de a fi elaborat şi, respectiv, beneficiat de simpaticele broşurele burduşite cu informaţii; un sentiment în care intra şi mîndrie, şi umilinţă, şi invidie, şi parapon, şi recunoştinţă... Toate la un loc. Şi cînd te gîndeşti că „marele public“ habar nu are, îndeobşte, că o persoană numită în statul de funcţii secretar (sau referent) literar munceşte din greu ca să adune, să „coafeze“ şi să pună în pagină acele informaţii, pe care ni se pare atît de firesc să le primim... 

Nu ştiu ce scrie sau ce va scrie în caietul-program al spectacolului Viaţa e vis de la Teatrul Odeon, pentru că, atunci cînd am văzut acest spectacol (sînt vreo zece zile), el, caietul, încă nu apăruse. Spre a nu-şi lăsa, totuşi, spectatorii „în ceaţă“, harnicul secretariat literar de la Odeon răspîndise în foaier o mulţime de „fluturaşi“ din care interesaţii puteau afla că textul spectacolului este „după Calderón de la Barca“, iar nu de Calderón, că regia îi aparţine lui Dragoş Galgoţiu, iar costumele – Doinei Levintza, şi că în spectacol joacă... mă rog, cine joacă, în frunte cu Marius Stănescu, Nicoleta Lefter şi Gabriel Pintilei, desemnaţi acolo drept „Visătorii“. Acolo sau pe site-ul teatrului? (De care, probabil, tot secretariatul literar se ocupă.) În fine, important este a se reţine că mizanscena recurge la aceste personaje – care nu apar în piesă – şi că textul de spectacol e o prelucrare a celebrei comedii filozofice la care autorul ei a lucrat cca şase ani (1629-1635), deşi acest autor (1600-1681) a scris peste 500 (!) de piese, poeme, însemnări ş.a.m.d. Viaţa e vis imaginează un rege „al Poloniei“, care, înştiinţat de un oracol că moştenitorul său (Segismundo) va fi un om rău, îl exilează pe acesta, de mic, într-un turn singuratic de unde, peste ani, tînărul prinţ va fi adus la Curte spre a fi pus la încercare; întrucît se dovedeşte însă nepotrivit pentru înalta îndeletnicire ce îi era sortită din naştere, va fi dus din nou în turn, după o înscenare menită a-l face să creadă că măreţia de o zi fusese un simplu vis; experienţa îl înţelepţeşte pe Segismundo suficient pentru ca el să devină bun – şi, după diverse peripeţii, rege. Această istorie „de bază“ se sprijină pe şi se complică prin conflicte colaterale, astfel că întregul, reprezentativ, poate, pentru epoca barocă în ansamblu mai mult decît pentru „Secolul de aur“ spaniol, devine o halucinantă construcţie literar-teatrală, rareori pusă în scenă din cauza dificultăţii ei. Sensibil la chemarea textelor mari din patrimoniul spiritual al lumii (precedenta sa înscenare la Odeon porneşte de la epopeea lui Ghilgameş), Dragoş Galgoţiu a tăiat consistent piesa, pentru a-i limpezi, desigur, „mesajul“. Problema este însă, cred eu, că a tăiat fie prea mult, fie prea puţin. Dacă, de exemplu, ar fi renunţat cu totul la cuvinte, păstrînd doar ideea lui Calderon, spectacolul ar fi avut şanse să devină inteligibil; aşa, păstrînd o parte din personaje, cu tot cu replicile lor, adesea năucitoare prin multitudinea de aluzii, nume şi date referitoare la evenimente doar schiţate sau pur şi simplu înlăturate, regizorul şi-a făcut un deserviciu major: cine ştie despre ce e vorba pricepe, măcar în linii mari, dar nu este foarte interesat, iar cine nu ştie nici nu e lăsat să afle. Altminteri, spectacolul are farmecul preţios (şi un pic pretenţios) al montărilor galgoţiene de mare rafinament formal, cu superbele costume ale Doinei Levintza mesmerizînd privirea şi cu ariile de operă (barocă, în general), întretăiate de tulburătorul laitmotiv muzical din In the mood for love (Michael Galasso), vrăjind urechea – în total, o autentică desfătare pentru simţuri şi, în subsidiar, pentru intelect. Înţelegerea pedestră, cum ziceam, mai la urmă... În afara celor menţionaţi, din distribuţie se disting Dan Bădărău şi Paula Niculiţă, precum şi dansatorii Ioana Marchidan şi Istvan Teglas. 

Tot la Odeon, ceva mai vechiul Iadul este amintirea, fără puterea de a mai schimba ceva de suedezul Jonas Gardell (în traducerea lui Carmen Vioreanu), operă regizoral-scenografică a cuplului Mariana Cămărăşan-Alexandra Penciuc, mi-a sunat (tot în absenţa programului de sală) ca un bizar ecou la Strigăte şi şoapte, minunatul spectacol Bergman-Andrei Şerban al Teatrului Maghiar din Cluj: conflicte de familie, dragoste îngheţată, ură clocotitoare, psihologii împinse la limită de o situaţie-limită – moartea. Marcînd revenirea pe scenă a unei foarte bune actriţe, Diana Gheorghian (o dramatică Sonia în Unchiul Vanea regizat cîndva de Mircea Cornişteanu la Naţionalul din Craiova), spectacolul îi alătură acesteia alte trei actriţe de forţă ale Odeonului – Liana Mărgineanu, Oana Ştefănescu şi Nicoleta Lefter –, într-o montare îngrijită, viguroasă, avînd însă, mai ales în jumătatea secundă, destule momente de lungime flască. Asupra cărora nici un program de sală nu are cum interveni... 

Alice Georgescu este critic de teatru.

Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio jpeg
În Joia Mare, Concert de Paște la Sala Radio
În Joia Mare (21 aprilie), de la ora 19:00, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu, vor evolua pe scena Sălii Radio două dintre ansamblurile Radio România: Orchestra Naţională Radio și Corul Academic Radio (pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu).
Metafizica lui Danilov jpeg
Metafizica lui Danilov
Multe dintre poeme au la origine experiențe livrești, în vreme ce altele pot fi considerate prelucrări personale, fantasmatice, delirante ale acestor experiențe.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.