Crochiuri japoneze

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Crochiuri japoneze jpeg

Descopăr azi că de Japonia, mintal, nu m-am despărţit. E ce am resimţit acum, cînd am revenit. O purtam încă în mine şi, ajuns din nou acolo, ea a renăscut ca o floare ofilită. Nu o descopeream, o recunoşteam… 

Mie nu-mi place Delacroix – prea sportiv, prea energic –, dar nu pot uita un carnet de schiţe descoperit într-o expoziţie: figuri rapide, contururi niciodată fixate ce, împreună, afirmă instantaneitatea ca formă de libertate. Şi uneori, ca azi, cînd propun aceste „crochiuri japoneze“, la el mă gîndesc. Ele sînt disparate, cert, dar adunate par să se constituie într-o imagine „mişcată“ a unei lumi nipone, familiare şi totodată străine. Ca Marocul lui Delacroix. 

În ciuda rezervelor formulate faţă de „generalităţi“ privind o cultură – Cioran a fost criticat pentru eseul său consacrat Franţei –, ele revelează totuşi „adevăruri“ ce îi sînt proprii, degajează arhitectura unei mentalităţi. Ea permite să identificăm un „spirit“, o ordine comună, dar nu ne cer imperativ să sacrificăm inserţia fugitivă a individualului… voiajul privilegiază această dualitate. Alianţa între ceea ce persistă şi ceea ce survine ca o fulguranţă a concretului, a ceea ce intimitatea cu el produce. E lecţia antropologiei moderne: nu antropologie de fotoliu, ci una de teren.

În Japonia, protocolul se respectă strict, dar nu i se asociază automat prestigiul. E o discrepanţă străină Europei, căci doar la Tokyo sau la Matsumoto un editor reputat – cel mai reputat – sau un mare director de teatru respectat te pot invita într-un mic restaurant frecventat de studenţi sau localnici ai cartierului. E poate o conduită proprie lumii artei, dar cum să rămîn insensibil? Ea implică un abandon al prestigiului fără ca aceasta să perturbe rigoarea protocolului: cîrciuma unde nici un lider occidental n-ar intra, unul japonez o frecventează fără rezerve sau reticenţă. Ca acum, celebrul om de teatru Kushida. Sîntem aşezaţi împreună pe un tatami în timp ce alături doi adolescenţi îşi evaluează atent resursele modeste înainte de a comanda o altă carafă de sake. 

Aici, printre chelneri, se agită o doamnă în vîrstă care ne serveşte rapid şi atent. Pare un personaj ieşit din filmele lui Ozu, de altădată… din acele familii cotidiene fără eroi sau gheișe cărora cineastul le consacră eseurile sale. Îi propun să ne fotografiem şi întreaga masă de oaspeţi se reuneşte în jurul ei: nu zăboveşte, fiind preocupată de sarcinile restaurantului, dar îi simt satisfacţia, pudic exprimată. La plecare, ne întîlnim şi, repede, caută ceva în buzunarul şorţului, improvizează un dar de mulţumire adresat doar mie: un şervet cald, imaculat! M-am gîndit atunci la Brecht, care iubea tocmai asemenea cadouri furtive, cadoul-act mai degrabă decît cadoul-obiect pe care japonezii îl oferă pînă la sațietate, cadou anonim şi impersonal. Şi, atunci, gestul modestei japoneze mi l-a evocat pe cel de neuitat al marelui actor Ilie Gheorghe. În fiecare seară triumfa în Faust la Sibiu, dar voia, mi-a spus el, să-mi ofere un recital Sorescu. Era ziua mea. Ne-am reunit cîţiva prieteni apropiaţi în Librăria Humanitas, Sânziana Miloşoiu l-a filmat şi astfel am primit pentru aniversarea mea un cadou de neuitat. Îl port în mine asemeni gestului de gratitudine din restaurantul de la Matsumoto. 

Relaţia între respectul protocolar şi indiferenţa la prestigiu se confirmă în sala de kabuki unde se prezintă capodopera O poveste cu stafii de la Yotsuya. Publicul îşi ocupă precipitat şi tăcut locurile, aşezîndu-se în fotolii sau pe mici scăunele; dar, la pauză, împreună cu un recent prieten, Shiga Shigehito, mă rătăcesc printre vînzătorii magazinelor instalate în foaier, care strigă, se agită, propun produse simple, fructe conservate, măşti sau genţi din ţesături colorate, viaţa în expresia ei cea mai simpatic comercială. Aici nu se vînd obiecte de marcă apreciate de turiştii japonezi la Paris, poşete Vuitton sau parfumuri Dior. Aici, agitaţia pieţei populare se constituie în „dublul“ sălii. Ele își sînt indisociabile. Teatrul kabuki nu sacrifică, în numele artei, dimensiunea profană a vieţii. Şi de aceea am cumpărat de acolo cîteva nimicuri… 

În Japonia se practică demagogia surîsului generalizat. Inflaţie a surîsului. Practică socială. Ea e agreabilă, dar iluzorie, şi de aceea mă consolez cînd, ca spectator avizat ce totuşi sînt, recunosc surîsul adevărat, surîsul păstrat dincolo de servitute şi de obligaţie de comunicare, surîsul bătrînilor. Surîsul ca o mărturie de nesupunere la stereotipul surîsului, surîsul vîrstei asumate. Surîsul lui Kushida, ca în fotografia cu bătrîna doamnă din restaurant, e un dar de încredere reciprocă. Îl primesc şi îi răspund legînd astfel între noi un dialog fără cuvinte. Dialogul surîsurilor netrucate. 

În kabuki, totul se poate modifica, spunea Kenzaburo Oe şi o repetă acum Ku­shida, în afară de soclul ultim, acela al travestiului, căci în el se concentrează arta actorului, se sublimează identitatea reală a bărbatului pentru a se converti în ficţiune feminină. Şi, văzînd acest kabuki reînnoit, privirea mi-a fost sedusă de mişcările șerpuitoare ale unei tinere onnagata, Shichinosuke, fiu al marelui maestru Kanzaburo, în travesti, de înclinarea timidă a capului, de sexualitatea sa subtil asumată. Stilul rafinat al onnagatei e pecetea kabuki-ului. Mai mult decît apariţiile violent spectaculare ale stilului aragoto pe care, de altfel, Kushida le-a temperat. Surîsul onnagatei, surîsul Giocondei. Surîs dincolo de iubirea şi neiubirea de teatru, miraculos reconciliate. 

În kabuki, selecţia repertoriului se motiva la origine şi prin considerente meteorologice: Stafiile de la Yotsuya erau programate pe timp torid estival, căci ele, înspăimîntînd, puteau face ca publicului să-i „fie frig pe șira spinării“. Acum aerul condiţionat le-a diminuat puterea. 

Kushida, pentru a înfățișa o fantomă, are intuiţia de a conjuga o proiecţie fluidă, imprecisă, cu violenţa unui corp ce sfîşie hîrtia şi apare pe jumătate. Amestec de suprafață onirică şi volum concret, asociere hibridă între irealitatea apariţiei şi materialitatea corpului. 

Folosirea cu precădere a unui cuvînt traduce „mentalităţi“ naţionale: românii se „descurcă“, francezii „s’en foutent“, sînt indiferenţi, japonezii spun de dimineaţa pînă seara „hai“, „da“ – în această recurență se identifică respectul lor faţă de autoritate şi totodată respectul pentru partenerul de conversaţie. Supunere şi politeţe, două posturi contrarii, reunite în materia însăşi a limbii. 

Într-un anticariat n-am cumpărat o mască şi astfel nu i-am dat şansa să se elibereze, să se reintegreze într-un spaţiu privat, aşa cum un prieten a făcut-o demult pentru o marionetă birmană care acum şi-a găsit parteneri printre cele pe care le posed şi care, binevoitoare, au acceptat-o. Masca de la Matsumoto a rămas orfană! 

O prietenă fotografă îmi oferă o imagine surprinsă în culisele unei săli de kabuki. O cabinieră în vîrstă îmbracă un copil ce debutează pe lungul drum al acestei arte, kabuki-ul, pe care Kushida vrea să-l elibereze de vechile-i constrîngeri formale. Cîtă atenţie din partea ei şi cîtă concentrare din partea viitorului actor! Această fotografie o iubesc ca pe un hai-ku al scenei. Mulțumesc, Aquio!  

George Banu este critic de teatru.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.