⬆
Dileme on-line
Pagina 112

Plecarea americanilor din Irak
Într-un interviu acordat The Guardian, fostul vicepremier şi ministru de Externe irakian, Tarek Aziz în acuză pe Barack Obama că lasă Irakul pradă "lupilor”.

Să rearanjăm Europa
Un moment de fantasy cartography propus de The Economist. Harta Europei se modifică în funcţie de dorinţele (declarate sau ascunse) ale diverselor state, făcînd loc şi unor ţări noi, care pînă acum existau doar în opere de ficţiune: Ruritania, Syldavia, Borduria şi Vulgaria. Un exerciţiu tipic britanic de gîndire liberă. (Mircea Vasilescu)

Jones. Tom Jones
"Voi continua să înregistrez atîta timp cît vocea îmi va permite şi oamenii vor dori să mă asculte."

Un B-Twin ordinar
În cei doi ani de cînd merg constant cu bicicleta prin București, nu mi s-a întîmplat nimic special. Cîteva căzături ușoare, cîteva flegme, plus o serie nesfîrșită de înjurături primite de la șoferi nu sînt evenimente, țin de cotidian.

Paraşutele de altădată
Oricît vi s-ar părea de curios, DAMELE de altădată erau aşezăminte extrem de serioase, tot atît de serioase ca brutăriile şi băcăniile. De-aceea nici n-ar fi putut fi imaginat termenul de astăzi, atît de tehnic şi, la urma urmelor, atît de imprecis datorită tocmai impreciziei profesiunii respective, mai ales într-o societate în care, “peratologic" vorbind, se ştiau şi se respectau tot felul de limite: boier-ţăran, orăşean-mahalagiu, cucoană-servantă, bucureştean-provincial ş.a.m.d.

Avatarurile unei sărbători naţionale
Sub Ceauşescu, România avea două sărbători naţionale: 23 august şi 26 ianuarie. Presa era terorizată de prima şi de a opta lună a anului, cînd, cu săptămîni bune înainte de datele fatidice, era obligată să se refere la ele, onorîndu-le cu articole festive, care mai de care mai plicticoase. Colaborator permanent al Contemporanului şi, apoi, al României literare, cunosc această teroare periodică din experienţă personală.

Adio, plajă iubită!
Din balconul hotelului în care am stat săptămîna trecută la mare puteam auzi, fără să ciulesc urechile, trei melodii diferite. Una provenea de la terasa de peste drum, alta dintr-un megafon de pe plajă şi a treia se strecura pînă la mine de la un fast-food de după colţ (unde probabil că ritmul era folosit - ca pe vremuri la galere - pentru a împinge ritmic îmbucătura pe gît). La asta se adaugă zgomotul de fond al discuţiilor trecătorilor care, din cauza muzicii sau a tradiţiei de familie,

Avem şi noi străinii noştri
Noul număr al revistei Dilema veche face recensămîntul străinilor din România. Un dosar despre expaţi, imigranţi şi oameni singuri.

Marx şi hip-hop
China îşi redescoperă pasiunea pentru marxism. Şi nu numai că şi-o descoperă, dar o şi cultivă cu eforturi uriaşe.

Despre erori şi liberul arbitru
Bucureşti: Stadionul Ghencea (nu cimitirul), răcoare de te lingi pe degete şi sendvişuri peste tot, să-ţi pui şi-n cap, ca pe Allianz Arena din München. Întîlnesc un bărbat bine la Tribuna 0.

Călătoria cu Stelică
aveam un coleg Stelică de o strălucitoare frumuseţe
pe lîngă el se tîrau şopîrle îmbrăcate
în aur străveziu

Cireşarii gunoaielor
În Poiana Negri am găsit o altfel de Românie. Una în care locuitorii şi natura nu sînt certaţi, una în care oamenii adună plasticul din gospodarii şi-l reciclează selectiv, una în care elevii curăţă munţii de gunoaie, voluntar.

Mai există Curtea Veche? Sau de ce era mai bun Ion Iliescu
Faptele sînt, cred, cunoscute: de ceva timp, o firmă de pază a pus lacăt pe sediul Editurii Curtea Veche şi împiedică accesul angajaţilor. Bunurile editurii au rămas înăuntru, activitatea e suspendată.

Votivkirche
Nu este una dintre cele mai vechi biserici ale Vienei, dar are o istorie neobişnuită.

Blîndul Troll
Cu o copertă reuşită, fără însă a fi şocantă, cu un titlu inedit, însă nu realmente seducător, albumul celor de la Helge Lien Trio, Hello Troll, atrage atenţia din două motive solide, ba nu, trei.

Europa are viitor, dar nu lideri
Rezultatele unui sondaj realizat de organizaţia Think Young despre cum văd tinerii europeni viitorul Europei au fost date publicităţii în cadrul summit-ului European Business.

Cum miroase excitația?
Atracţia sexuală e chimie pură. Studii recente au demonstrat că ea se bazează pe reacţii fiziologice la nişte stimuli percepuţi olfactiv. Dragostea are deci ceva murdar: ea izvorăşte dintr-o combinaţie de secreţii produse de corpul nostru. Nu e nimic raţional aici. Iubim feromonii puşi în circulaţie de sînge, transpiraţie, salivă, nu femeia sau bărbatul din faţa noastră.

Ce instituţii culturale mai desfiinţează britanicii
UK Film Council va fi desfiinţat. Din cauza nesfîrşitei crize, nu doar la noi se desfiinţează teatre, filarmonici, instituţii culturale. Da, şi la ei se întîmplă.

“De n-ai da cu suliman, nu ți-ar face pielea un ban”
O istorie a protezelor la români ar trebui să se refere şi la Letopiseţul lui Neculce. "Grecul ţărigrădean" - Dumitraşcu Vodă - era "bătrîn şi curvar". Pe la 1685, cu toate că "dinţi în gură n-avea", el se afişa în public cu o ţiitoare "tînără şi frumoasă şi plină de suleiman", şi "o purta în vedeală între toată boierimea, de-o ţinea în braţi, de-o săruta". Vrînd să-l prezinte decrepit, Neculce îi descrie proteza dentară: "Dimineaţa şdinţiiţ îi înclia, de-i punea în gură, iar sara îi desc

Criza de fecioare
În august 1997, cînd omenirea lăcrima pentru Lady Di şi egipteanul ei iubit, revista americană Harper's Bazaar făcea cronica unei premiere - filmul Shaheed (Luptătorii), în regia lui Dan Setton. Un documentar despre atentatorii sinucigaşi. Harper's reproducea şi un dialog din film, interviul luat palestinianului Rashid Sakher, un membru al Jihadului Islamic care nu apucase să execute crima comandată.

Frica de imigraţia musulmană
Sergio Romano, un ilustru istoric şi fost diplomat italian, scrie în editorialul său din Panorama despre riscul de a declara război vălului islamic

Galeria de pisici
Iubitorii de mîţe sînt, oriunde în lume, încurajaţi în ”viciul” lor: au apărut, peste tot, magazine mici care vînd chestii pisiceşti.

Cui nu-i place bîlciul să schimbe canalul
Este oare o modă în publicitatea noastră, aceasta a exhibării „meltenismului”? Prezentarea insistentă şi hiperbolizată a „unei” realităţi poate prea pitoreşti, frizînd prostul-gust, se încadrează oare într-un curent general? Rimează oare această modă cu toate fenomenele televizuale pe care le acuză telespectatorii educaţi, sub numele de manelizare, otevizare, elodizare?

Magazinul de urşi
Jucăriile bunicilor noştri, pe care, poate, unii dintre noi le-am aruncat nepăsători, au redevenit o modă.

Să plătim pentru presa de calitate pe Internet?
Cîteva articole care ar merita să fie citite pe bani.

Burse NEC şi GE-NEC
Burse „NEW EUROPE COLLEGE”

Liga lui Mitică. Deshumarea.
Aşa cum demonstrează teoriile lui Einstein sau studiile, impromptu-urile şi preludiile nocturne ale lui Mircea Badea, nebunia e o stare relativă. Cine poate spune care dintre noi e cu adevărat nebun?

Gestul stimulează microbu’
Fără a-mi fi fost asta intenţia iniţială, ceea ce urmează este un recensămînt al bicicletelor din viaţa mea. Pe cele cu trei roţi, sau cu roţi ajutătoare, nu le pun la socoteală. Bicla primordială a fost, invariabil, un Pegas primit de la părinţi, dar, mai rar întîlnit la cei din generaţia mea, unul cu şa lungă.

Moare viaţa privată pe net?
Moare viaţa privată pe net? – este tema de săptămîna aceasta a revistei Dilema veche.

Pink Floyd. Albume favorite
Aş minţi dacă aş spune că îmi plac toate albumele, deci aş putea avea nişte favorite.

Imaginează viitorul (II)
Invitaţia de a imagina viitorul continuă şi săptămîna aceasta. Citiți despre ce este vorba şi care sînt primele răspunsuri primite aici. Provocarea seriei stă în relaţia pe care o dezvoltă cu evenimentele timpului prezent, iar sensul său se află în confruntarea dintre tipurile diferite de putere/autoritate pe care le au pe rînd oamenii politici, administratorii publici, simplii funcţionari, producătorii culturali, creatorii, cercetătorii, gînditorii, publicul de artă, managerii privaţi etc.

De la generaţia X la generaţia XXX?
La şase ani văd, împreună cu părinţii, primul film porno; la 11 ani au prima experienţă sexuală; la 14 ani participă la prima partidă de sex în grup; la 16 ani joacă în primul film porno; la majorat au avut deja cel puţin 50 de parteneri sexuali. E vorba de „generaţia porno”, de tinerii născuţi începînd cu a doua jumătate a anilor 90.

Patru sonatine dintr-o "Eroica" la zi
- Ia şi tu gunoiul...
- Ia şi tu farfuria asta şi du-o la bucătărie...
- Strînge şi tu apa, că se închide...
- Adu şi tu un pahar să iau un antinevralgic...

Fraţii Kaczynsky
Conform comentatorilor occidentali, Polonia ar trebui să fie cea mai fericită ţară, dacă nu de pe Pămînt, măcar din Europa.

Televiziunea de tarabă
Cînd mi s-a propus să scriu cîteva rînduri despre dispariţia genului publicistic, adică a misiunilor de reportaje, investigaţii şi documentare, din programele TV sau, altfel spus, despre tabloidizarea televiziunilor din România, aveam foarte clar în minte finalul articolului.

AN 2: nu caut vinovaţi
Un accident nu este deloc un eveniment plăcut, cu atît mai mult un accident de avion. Ceea ce s-a întîmplat recent la Tuzla va rămîne mult timp în istoria aviaţiei militare române drept cel mai grav accident aviatic.

Literaturi mari și mici
Ne citiți online, citiți-ne și pe hîrtie!

Biciclistul scandinav, regele şoselelor
În Suedia, femeile cele mai frumoase se plimbă pe bicicletă, care le pune în valoare formele mai bine ca orice autoturism ultimul răcnet. Dacă ar fi trăit în Nord, Moni Columbeanu ar fi fost avatarul Miţei biciclista.

Fabrica suedeză de tonalităţi
Cînd, în vara lui 2008, vestea năucitoare a morţii premature a pianistului suedez Esbjörn Svensson a trăsnit prin canalele de ştiri, odată cu stupoarea şi neputinţa în faţa absurdului s-au auzit voci ce, privind rapid în perspectivă, întrebau: ce vor face partenerii de scenă, de muzică, de turneu şi de creaţie ai inegalabilului Svensson?

Rubarba: madlenă românească
Saschizul gurmanzilor, oraşul celor care caută rafinamente culinare, este un loc regăsit, după valul de plecări masive din anii 90, de o mînă de mici producători, oameni dornici să reînvie tradiţiile, să le valorifice şi să le transforme în lucruri cu care România s-ar putea lăuda.

Cu cine se luptă Cătălin Ştefănescu?
În cel mai recent articol al său, Cătălin Ştefănescu glosează apropo de o inscripţie outdoor din „inima” Clujului, care face reclamă la turism în Turcia: „Baiazide, venim să te cucerim!“. Ceea ce, pentru unii dintre noi, poate părea o replică voioasă, în tradiţia parodiilor şcolăreşti ale Scrisorii a III-a, lui Cătălin Ştefănescu îi prilejuieşte notaţii sarcastice...

Începutul e în vis
Cum a ajuns Leo de la Romeo + Juliet şi Titanic la... Inception (Începutul). Şi ce face el acolo.

Dubiosul miracol chinez
Dacă termenul nu există, l-am inventat eu - melodrama marţială! Asta am găsit într-o noapte inutilă, cînd teama de ploaie m-a adus lîngă televizor (singurul loc unde mai găseşti paparude). Actorul Jet Li oficia în dublul rol de justiţiar energic şi amorez lingav. Cu un ochi ofta oblic, cu altul împărţea karate!

Ridichi australiene de la cuscrul din Anglia
Nu ştiu dacă veşnicia s-a născut la ţară, sigur e că acolo spiritul întreprinzător e mai la el acasă decît oriunde în altă parte în România în tranziţie. Ţăranii par a fi trecut la economia de piaţă mai iute decît cei 15.000 de specialişti, başca iubitorii de IAS-uri şi de asociaţii agricole.

Bucureştiul de altădată
Am ajuns, prima oară, în Bucureşti pe la vîrsta de 16 ani, venind din Botoşanii mei liceali. Era toamnă tîrziu şi totul m-a fascinat. Mi se părea o minunăţie, ieşită parcă din cărţile pe care le tot citeam. Venisem cu treburi, însoţit şi cu banii număraţi. Dar spectacolul străzii, cu tramvaie, automobile, cu vitrinele strălucitoare şi pline de mărfuri atrăgătoare, tot acel vuiet, totul mă uluia şi priveam năuc în toate părţile, neputîndu-mi reveni.

Fotbal și perplexități
Ne citiți online, citiți-ne și pe hîrtie!

Vară şi expoziţii
Vara lui 2010 se conturează drept una generoasă în expoziţii. Absolvenţii Universităţii de Arte ai anului- atât de la master, cît şi de la licenţă - expun în majoritatea spaţiilor consacrate din centrul Bucureştilor lucrări ce merg de la tapsierie la pictură, sculptură şi grafică, şi care, majoritatea, investighează formule imagistice proaspete şi semnificative, fapt notabil în lumea contemporană atît de suprasolicitată de vizual.


