Pink Floyd. Albume favorite
Ca bonus la interviul luat de Marius CHIVU jurnalistului sportiv Cristian GEAMBAȘU (Dilema veche, nr. 335, 15-21 iulie 2010, tema dosarului - "Fotbalizarea"), vă oferim răspunsul la următoarea întrebare:
Ştiu că sînteţi mare fan: care ar fi, în ordine, cele trei albume favorite de la Pink Floyd şi de ce?
Aş minţi dacă aş spune că îmi plac toate albumele, deci aş putea avea nişte favorite. Încerc şi o ordine:
1) Meddle & Ummaguma. Efectul sublim al muzicii psychedelice cîntate în amfiteatrul de la Pompei. Un univers ucis de natură renaşte prin inspiraţia şi revolta unor tineri cu plete, bărbi şi blugi. E totul acolo: teama, însingurarea, iubirea, ura, tristeţea, speranţa. Ultima în doze foarte mici.
2) Wish you were here. Da, ştiu, e foarte banal să-ţi placă Wish you were here. Mie nu mi-e ruşine că-mi place. Mai ales că a fost primul contact cu muzica lor, albumul apăruse doar de un an, se întîmpla în `76, eram elev într-a 10-a. Efectul a fost devastator şi definitiv. „Shine on you crazy diamond” însemna puntea spre altă lume, contactul cu un alt fel de muzică. Nu era doar muzică acolo.
3) Momentary lapse of reason - E răspunsul lui Gilmour la trufia lui Waters, care condamnase grupul la desfiinţare prin plecarea sa. Se putea şi fără îngerul exterminator Roger, asta arăta David. Pink Floyd neremorcat la cauze social-politice, reîntoarcerea la tonalităţi din timpul lui Syd Barret.
Cristian Geambaşu este jurnalist la Gazeta Sporturilor.
