De la generaţia X la generaţia XXX?
La şase ani văd, împreună cu părinţii, primul film porno; la 11 ani au prima experienţă sexuală; la 14 ani participă la prima partidă de sex în grup; la 16 ani joacă în primul film porno; la majorat au avut deja cel puţin 50 de parteneri sexuali. E vorba de „generaţia porno”, de tinerii născuţi începînd cu a doua jumătate a anilor 90. Bernd Siggelkow şi Wolfgang Büscher descriu într-o carte intitulată „Deutschlands sexuelle Tragödie. Wenn Kinder nicht mehr lernen, was Liebe ist” („Tragedia sexuală a Germaniei. Cînd copiii nu mai ştiu ce înseamnă iubirea”) noile tendinţe – îngrijorătoare, spun ei – în ceea ce priveşte debutul vieţii sexuale. „Prăpastia dintre maturitatea fiziologică şi maturitatea sexuală spiritual-psihologică e tot mai mare”, avertizează cei doi autori. Nu numai expunerea mediatică fără precedent a sexului (şi lipsa restricţiilor de acces la conţinut pornografic pe Internet) ar fi contribuit la apariţia acestei aşa-zise „generaţii porno”, ci şi liberalizarea discursului despre sex a generaţiilor precedente.
„Generaţia X” este o sintagmă care se referă la persoanele născute în SUA în perioada 1965-1985 (în Europa occidentală tendinţa a început ceva mai tîrziu). Paul Fussell, istoricul care a „inventat” termenul, enumeră, printre caracteristicile acestei generaţii, spiritul contemplativ, replierea spre sine, izolarea de societate care e dublată, doar aparent paradoxal, de un cult pentru mărci. Scriitorul Douglas Coupland a consacrat termenul adăugînd încă o trăsătură distinctivă: refuzul maturizării.
Fără să stabilească neapărat nişte legături cu „Generaţia X” a lui Fussel şi Coupland, cei doi autori germani văd în comportamentul tinerilor pe care îi încadrează în „generaţia porno” un fel de prelungire – prin exagerare – a valorilor promovate de cei dintîi. Cînd izolarea de societate se transformă în hedonism, e şi firesc, explică ei, ca sexul să devină una dintre preocupările principale. Sexul a devenit un fel de motor al identităţii, o formă de socializare. Avînd ca referinţă de bază filmele porno, tinerii de acum se caracterizează prin dezorientare emoţională, lipsa încrederii în sine şi dezgustul faţă de realitate.
Dacă această descriere s-ar baza şi pe date concrete sau măcar pe un studiu serios, cartea celor doi autori ar putea constitui un semnal de alarmă. Concluziile lor sînt însă contrazise de realitatea „de pe teren”. Măsurătorile sociologice arată că în ultimul deceniu nu s-au înregistrat schimbări importante în ceea ce priveşte comportamentul sexual al germanilor; pe de altă parte, se pare că efectele pornografiei au fost supraevaluate: numeroşi sociologi au explicat, la apariţia cărţii, că tinerii de acum au un spirit critic dezvoltat şi că ştiu foarte bine să facă diferenţa între realitate şi ficţiune. Tabloul pe care îl descriu Bernd Siggelkow şi Wolfgang Büscher nu ar fi complet greştit, ci doar incomplet: supraexpunerea sexului (la tv şi pe Internet) nu generează neapărat traume psihologice sau comportamente periculoase în condiţiile în care societatea există o minimă alfabetizare media a societăţii.
Lubriq este autorul blogului www.erosfera.ro
