Dileme on-line

Spotul de imagine pentru brandul ROMÂNIA există de patru ani. Este cel cu MMS la preţ de SMS al lui Cosmote (realizat de Cohn & Jensen).

Nu ştiu cîţi dintre voi au petrecut ore în şir, cu pixul şi hîrtia alături, încercînd să extragă versurile întortocheate de pe primele albume semnate de Laurie Anderson. Şi mai apoi, odată versurile extrase, să caute amici binevoitori şi mai pricepuţi în ale englezei să încerce o traducere măcar aproximativă. Se întîmpla în anii `80, pe vremea cînd vinilurile de valoare circulau încă pe canale subterane, ca un drog al libertăţii.

Un nou audiobook cu trei povestiri de Oscar Wilde în traducerea lui Marius Chivu şi în lectura lui Marius Manole.

Patru redactori dilematici îşi povestesc aventurile în volumul colectiv recent apărut Prima mea călătorie în străinătate (coord. Bogdan Iancu, Editura ART, 2010).

Singura libertate care i se acordă artistului în sistemul comunist este aceea de a participa. Mai mult, cenzura nu se ocupă decît de artiştii care acceptă să fie cenzuraţi: „cenzura refuză să aibă în vedere artiştii care nu îşi asumă autocenzura”. Aceştia din urmă ies din cadrul sistemului şi sînt trataţi după alte criterii (acelea care se aplică opozanţilor şi dizidenţilor).

Multora dintre români le-ar fi de folos asemenea slide show-uri de pe vremea cînd trăiau în comunism. Un articol din Time descrie un nou instrument care îi poate ajuta pe amnezici. Se numeşte Sensecam şi este un aparat agăţat în permanenţă de gîtul pacientului, care face automat cîte o poză, cu un unghi foarte deschis, la fiecare 30 de secunde.

Dictatorii moderaţi cedează tentaţiei de a organiza alegeri relativ libere şi aproximativ corecte; pierd din cauza moderaţiei. Pentru a le cîştiga într-adevăr, democraţia are nevoie de oameni cu convingeri puternice.

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, un pseudo-documentar semnat Andrei Ujică. De la înmormîntarea lui Gheorghiu-Dej pînă la revoluţia culturală obscenă importată de la chinezi. Ceauşescu la plajă, vînînd sălbăticiuni ori jucînd volei cu nomenclaturiştii din anturaj, savurînd baia de mulţime de la sărbătorile populare ori punînd primul cancioc de mortar la fundaţia Casei Poporului. Un film despre noi toţi, oglindă ruşinoasă a lucrurilor pe care le-am lăsat să ni se întîmple. De văzut. Neap

Tragedia din Indonezia a ţinut prima pagină a multor reviste şi ziare internaţionale. „Mai mult de 400 de morţi în Indonezia, după tsunami” – titrează şi Nouvel Observateur, adăugînd că peste 300 de persoane sînt încă date dispărute.

La ediţia din acest an a Festivalului Național de Teatru (30 octombrie - 7 noiembrie) au fost invitaţi cîţiva artişti din zona inovatorilor: Krzysztof Warlikowski, Romeo Castellucci, Rodrigo Garcia, Matthias Langhoff şi Billy Cowie. Punctul lor comun este controversa, toţi fiind în egală măsură adulaţi şi contestaţi, adică vii. Este un risc să îi dai spectatorului român show-uri provocatoare care îi bulversează sistemul rigid de valori şi îi afectează percepţia, dar şi o şansă de a-i moder

Monkey Sandwich, cel mai recent spectacol creat de Wim Vandekeybus (fondatorul companiei belgiene Ultima Vez), a deschis ediţia de anul acesta a festivalului Explore Dance. Wim Vandekeybus este recunoscut drept unul dintre cei mai importanţi creatori în dansul contemporan şi artele vizuale. Stilul său inconfundabil sintetizează filmul, fotografia, dansul şi muzica.

În mod aproape ironic, din anul 2005, de cînd a fost introdus pe merit în Jazz Hall of Fame, Herbie Hancock a părăsit jazzul pentru o formulă mai spectaculoasă, mai lejeră şi mai bănoasă, dar care nu va fi niciodată pe placul celor care ţin la loc de cinste Mayden Voyage, Mwandishi ori soundtrack-ul de la Blow-Up-ul lui Antonioni.

Pe 7 octombrie a apărut, la Editions de Seuil și simultan în alte 12 țări, volumul Fragments: Poems, Intimate Notes, Letters de Marilyn Monroe. Acesta cuprinde poezii, însemnări și scrisori, toate inedite, semnate de actriță. Și revelă o Marilyn disperată, gata să se sinucidă, dar și înzestrată pentru literatură.

Să rămîi blocat în lift cu patru necunoscuţi e, în principiu, un scenariu cu potenţial de coşmar. Cînd unul din ei este o pensionară acră, iar pe altul îl suspectezi că ar fi un asasin cu puteri supranaturale, potenţialul se apropie vertiginos de îndeplinire. Cam asta e povestea lui Devil, un horror marketat cu formula revelatoare „from the mind of M. Night Shyamalan".

Radu Afrim face teatru. Pentru el, asta înseamnă să deseneze cu trupuri (aproape) goale, să dirijeze pinguini zburători, să coregrafieze dragostea   în copaci, să detoneze emoţii. Şi ca şi cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, Afrimul s-a apucat şi de cîntat.

Cu opt, zece ani în urmă, cînd se întîmpla să mă întrebe cineva ceva, erau frecvente situaţiile cînd puteam să dau un răspuns convenabil. Treptat s-a instalat o îndoială nespecifică. Am început să utilizez bemoli de genul: nu sînt sigură, mi se pare, aşa cred.

Tipul recita la portavoce, în faţa trecătorilor curioşi şi a unor jandarmi relaxaţi, fragmente din Monoloagele vaginului. La fiecare două-trei fraze invoca numele ministrului Daniel Funeriu.

Nu sînt un copil cuminte, am cinci luni, maică-mea mă lasă în pătuţ şi cînd se întoarce nu mai sînt acolo...

E vorba despre un obiect spectaculos, dedicat în primul rînd cinefililor împătimiți: Audrey Hepburn. Photographs 1953-1966, Taschen, ediție limitată,1000 de exemplare, numerotate și semnate de Bob Willoughby. Prețul: 500 €.

In Viena, inițial mi s-a părut imposibil să pot vedea un film în engleză. Cînd am descoperit cinematrograful Artis, problemele mele s-au rezolvat.

În timp ce eu ma delectam cu privitul pe fereastră al gărilor din Buzău, Focşani, Tecuci sau Bîrlad, la Cinema Victoria din Iaşi începea ce-a de-a doua editie a IIFF-ului (Iaşi International Film Festival). Filmul de gală,  simplul si emoţionantul Morgen (regia: Marian Crişan) mi s-a parut o alegere bună pentru a cuceri publicul chiar şi într-o sală friguroasă ce nu cred că s-a bucurat vreodată de o recondiţionare.

Akko (cunoscut și sub denumirile Acra, Acre, Akka, Aak etc., în funcție de limbă și perioada istorică) este un orășel din nordul Israelului. Particularitate: una dintre cele mai vechi localități neintrerupt locuite din lume.

Recenta ediţie a revistei Time publică un articol-reportaj, semnat de Bobby Ghosh, despre perspectivele totuşi întunecate pe care Irak-ul le are, în ciuda progresului evident înregistrat după război.

Săptămîna asta, ne așteaptă la cinema filme noi (The Girl Who Played With Fire, Eat, Pray, Love, The Countess) și cîteva festivaluri.

Între psihanaliza lui Freud şi gîndirea pozitivă, dragostea şi-a pierdut identitatea. Dacă ţi se întîmplă, nici nu o mai recunoşti. În spectacolul Teatrului Foarte Mic, Ca pe tine însuţi, dramaturgul Maria Manolescu inventează o poveste de dragoste pe dos, cu un limbaj propriu şi cu reguli drastice. Ţelul suprem este neiubirea, în fapt, refuzul dependenţei.

Nu numai că îmi place să fiu redactor la Dilema, dar - iertare pentru verbul scandalos care urmează - mă şi amuză. Nici mohorîta presă a partidului unic, nici catastrofica presă a zglobiului nostru pluripartitism nu suportă şi nu îngăduie acest termen ce pare, în subtextul lui, mai deşănţat decît vulgaritatea evidentă, zilnică, a „primei pagini”. Cum să fie amuzant a scrie la un ziar serios... şi ce ziar nu e serios în România?

Cînd nimeni nu se mai aștepta, iar favoriții erau scriitorii africani Assia Djebar şi Ngugi wa Thiong'o, Nobelul pentru literatură i-a fost în cele din urmă acordat lui Llosa.

mă chemai în Groenlanda acolo noaptea ţine patru luni şi trupurile sînt lipsite de grabă.

Dosarul din acest număr are ca temă Prietenia. Subtitlul "La o bere pe Facebook" vine să facă lumină în felul în care s-au schimbat relaţiile dintre oameni. Dacă se mai poate vorbi azi despre prieteni adevăraţi, dacă şi prietenia e sub vremi, dacă prietenii de pe Facebook le-au luat locul celor reali, aflaţi citindu-i pe Ioana Bot, Luiza Vasiliu, Iulian Comănescu, Petre Barbu, Bogdan Voicu şi alţii.

La Geneva intră între obiectele firescului cotidian: cine circulă toată ziua prin vieille ville (străzi înguste, zone pietonale și doldora de lume la orice oră) se folosește nu de bicicletă, ci de ...trotinetă. Trotineta pentru adulți, pe care alunecă (uneori fac slalom printre pietoni, cu ușurința unor patinatori foșnind pe incredibila catifea a asfaltului) funcționari în costume antracit, profesori în khakis și pulovere un peu trop portés.

Au trecut 7 ani de la Tripletele din Belleville, unul dintre cele mai neobişnuite filme-cult de animaţie făcute vreodată. În 2010, Sylvain Chomet revine cu Iluzionistul, adaptare după un scenariu inedit al lui Jacques Tati. Iluzionistul a deschis vineri, 8 octombrie, a cincea ediţie a Anim'est-ului şi va mai putea fi văzut joi, 14 octombrie, la Cinema Patria din Bucureşti. Nu-l rataţi.