Prima mea călătorie în străinătate

3 noiembrie 2010
Prima mea călătorie în străinătate jpeg

Patru redactori dilematici (plus rubricanzii Vintilă Mihăilescu, Florin Dumitrescu şi Eugen Istodor) îşi povestesc aventurile în volumul colectiv recent apărut Prima mea călătorie în străinătate (coordonator Bogdan Iancu, Editura ART, 2010).

Marius Chivu era student cînd a ieşit prima dată din ţară la Chişinău pentru a participa la un simpozion despre J.L. Borges:

"...Tatiana mi-a arătat oraşul cu bulevardele lui largi şi un micuţ Arc de Triumf, sub care odată făcuse greva foamei poetul Emilian Galaicu-Păun, iar eu am citit în vitrinele alimentărilor reclame cu Şolduri de pui de la Combinatul de Carne şi afişe cu Să avem grijă de pîine!. M-a dus pe străzi cu nume de date istorice, iar eu am declamat numele magazinelor (unde se vindeau „100 de mărunţişuri”): Succesul, Viitorul şi Clipa. Ne-am plimbat pe alei cu nume de poeţi români, iar eu am rîs în faţa frizeriei Tinereţea şi a consignaţiilor Ghiocel şi Brînduşa. Mi-a arătat o clădire veche în care funcţiona Teatrul „Eugen Ionescu” şi una nouă, în forma unui ştiulete de douăzeci de etaje, unde pe vremuri funcţionase Ministerul Agriculturii. Mi-a arătat casa unde odată locuise Puşkin, crame unde se bea cel mai bun vin moldovenesc, sedii de bănci cu litere chirilice lîngă care se înălţau reclame la apa minerală Gura Găinarului şi la ţigările Doina şi Plai. M-a dus în librării unde, dintre scriitorii români, se găseau numai Eminescu, Creangă, Calistrat Hogaş şi Alexandru Vlahuţă, apoi ne-am oprit la terase cu mese şi scaune de fier unde am băut bere Arc şi am fumat ţigări Luceafărul (deşi eu voiam să încerc mai cosmopolitele Kosmos). Ne-am aşezat pe bănci în parcuri unde am mîncat iaurt Gingăşia cu biscuiţi Voioşia în timp ce ne hlizeam la căciulile de blană ale femeii moldovence. Am trecut pe lîngă ateliere unde se reparau „umbrele şi fermuale”, am admirat graffiti-uri colorate cu Ştefan cel Mare şi Sfînt, cu Prodigy şi Metallica, am trecut pe lîngă panouri cu Bucuraţi-vă prietenii! şi cu Pîinea noastră cea de toate zilele!, am admirat un Centru al Educaţiei Estetice şi am văzut primul restaurant japonez din viaţa mea. Era cît pe ce să intrăm la Cinematograful Moscova, dar noi ne-am lipit feţele de vitrina magazinului United Colors of Benetton, am citit împreună, cu glas tare şi cu subînţeles, panoul pe care scria Dragostea învinge totul!, am ronţăit bomboane Veselia şi am băut apă minerală Şoapta Izvorului, iar cînd am ajuns pe bulevardul Mitropolit Bănulescu-Bodoni Tatiana a intrat într-una din cele 91 de florării şi mi-a cumpărat un trandafir mai roşu decît roşul..."  (fragment din textul "O noapte la Zarea")

Matei Pleşu era elev în clasa a cincea cînd a plecat, pentru o lună, în Germania Federală:

"Gara din München mi s-a părut roşu-aurie. Pesemne, din cauza luminilor abundente şi a locomotivelor purpurii Deutsche Bahn. Voci blînde, femeieşti, anunţau sosirile şi plecările. Aveam senzaţia că aud şi văd pentru prima oară. Spaţiul public al gării aducea cu o încăpere curată. Afară era, mirosea şi arăta cum e, de obicei, înăuntru. Am ieşit la plimbare pe străzi, unde vedeam cu ochii. Primul lucru, ne-a apărut în cale o vitrină. Nu era nici alimentară, nici Obor, nici Cocor. Dar era înţesată cu bunătăţi nemaivăzute. În spatele geamului strălucitor se vedeau, scăldate în lumină, pîini negre, cît roata, şiruri de covrigi, cutii de bomboane legate cu funde roşii, mezeluri de toate formele şi în toate nuanţele de roşu, de la roz pal la stacojiu, tobe obeze, sîngereţi apoplectici, parizere sugrumate cu laţuri de sfoară, salamuri tăiate oblic, în secţiuni ovale, trandafirii şi apetisante, sfere, cilindri şi paralelipipede de caşcaval - recuzita comestibilă a unui laborator mixt de gastronomie şi geometrie în spaţiu. Mi s-a părut cel mai frumos magazin de cadouri pe care l-am văzut vreodată. Cînd mi-a revenit glasul, l-am rugat pe tata să luăm ceva, orice. După aceea, ţin minte, am vrut la baie. Eram însă departe de casă şi nu-mi imaginam că un WC public poate fi o opţiune. Tata m-a convins să încerc, totuşi, fiindcă e curat, nu ca la noi în ţară. Între patru panouri verzi, pe sub care puteai vedea ghetele vecinului, trona aseptic un closet imaculat. Într-una din seri, am fost la Oktoberfest. Îmi amintesc de carusele uriaşe, de scrîncioburi electrice şi montagnes russes pline cu oameni care urlau sălbatic. Mi se făcuse groază numai la gîndul că aş putea să mă dau cu aşa ceva. În hale şi corturi, mii de oameni stăteau la mese interminabile, legănau halbe, muşcau cîrnaţi şi rupeau de pe sfori covrigi cu sare. La pisoarul mare cît un stadion, sute de bărbaţi vorbeau tare, rîdeau şi făceau pipi împreună, ceea ce eu, ruşinat, nu am reuşit. Percepeam străinătatea instinctiv, cu intensitate animală, ca un cîine şi ca un copil. Adulmecam, vedeam, ascultam, schelălăiam, salivam sau dădeam din coadă; mă bucuram, nemijlocit, de tot ceea ce mi se întâmpla..." (fragment din textul "Octombrie 1983")

Iaromira Popovici a trecut graniţa prima oară, la vîrsta de un an, în Republica Federativă Iugoslavia:

"Prima dată am ieşit din ţară cînd eram prea mică să-mi aduc aminte. Trebuie să fi avut vreun an. Şi am fost în Serbia, pe atunci Republica Federativă Iugoslavia, de unde venea tatăl meu. Tatăl meu era sîrb şi trecuse graniţa în România cînd avea 19 ani. După aceea s-a întors de cîteva ori acasă, în vizită (niciodată de tot). Una dintre vizitele lui a fost cea dîntîi a mea... În Serbia şi la boală era mai bine: ştiu că m-am îmbolnăvit acolo şi siropurile avea gust de zmeură, şi ananas, iar linguriţele - forme ciudate, asemănătoare leacurilor lui Marry Poppins. Tot de prima mea ieşire se leagă şi sentimentul trenului. Pentru alţii acesta o fi o aberaţie, sau o absenţă, dar, în ceea ce mă priveşte, este unul real: cred că, încă de atunci, între mine şi (aproape orice) tren se înfiripă o idilă…Am călătorit noaptea: era, de fapt, cea de-a doua călătorie, cînd a venit cu noi şi sora mea cu 10 ani mai mare. Eram înghesuiţi toţi patru (părinţi şi copii) confortabil în acea casă pe roate pe geamul căreia se vedeau luminiţe zburdînd. Despre care mi se spunea că sînt Porţile de Fier. Şi asta tocmai cînd ne sculam, noaptea, ca să ni se ceară actele la control, lucru de care eram mîndră: şi eu aveam o poză în paşaportul mamei. Cred că de atunci încolo idealul meu a devenit un autobuz plin cu prieteni pe-nserat: siguranţă, plus mişcare şi sugestie de romantism păreau să fi dat, cel puţin pentru mine, reţeta ideală… Cea de-a doua ieşire, despre care îmi amintesc cu siguranţă singură, şi care s-a-ntîmplat în 1991, după ”revoluţie”, a fost înconjurată de o complet altă aură: una de uluire, pînă la şoc pur şi simplu. Amestecată cu cea de acută alienare. Şi de primă dezamăgire… naţională. Nici picior de ”autobuz cu prieteni”. Cu atît mai puţin cu cît, la întoarcere, am aflat şi despre moartea bunicii mele, de care eram foarte apropiată. Şi căreia îi trimisesem cea mai frumoasă vedere din Edinburgh, unde se desfăşurase călătoria mea. A fost o ieşire în care am călătorit înconjurată de mulţi oameni. Dar nu cei pe care mi i-aş fi ales eu, una, pentru un prim contact cu ”lumea civilizată”. Contact pe care, de altfel, de la cei 5 ani cînd fusesem în Iugoslavia de atunci, nu mai reuşisem să îl am: nici măcar ca să trec la Ruse de la Vama, la 14 ani. Aveam dosar prost (o soră emigrată) şi eram pe lista neagră..." (fragment din textul "Delicii sîrbeşti şi surprize scoţiene")

Luiza Vasiliu era în clasa a patra cînd a plecat cu şcoala într-o excursie în Franţa:

"Candy Candy. Serial japonez din anii 70, ajuns în Europa 20 de ani mai tîrziu. Îmi plăcea şi mie, şi lui Marie. În mijlocul salonului de la etaj, de faţă cu toată familia ei, am prezentat un scurt program artistic, Sur le pont d’Avignon şi genericul final de la Candy Candy: "Aşitaua-şototaua-umaletecutudoo-ataşiba-aşitaua" (ş.a.m.d.). O fetiţă din România care cînta în japoneză într-o casă din nordul Franţei. Şi Zidul căzuse de-abia de patru ani. 

Superstiţii. „Aduce ghinion să deschizi umbrela în casă!”, a ţipat la mine mama lui Marie cînd m-a văzut că-mi deschid încîntată peste măsură umbrela cumpărată dintr-un magazin de suveniruri din Rouen. Era cam la fel de înaltă ca mine, cu mîner de plastic imitaţie de lemn şi cu model de batic pentru cucoane nostalgice. Ce contează, mie-mi plăcea, iar vocea mamei lui Marie a sunat ca o ameninţare la siguranţei umbrelei mele. Am închis-o repede, fîstîcindu-mă. Deşi sînt sigură că-n alea zece zile am făcut destule tîmpenii, asta e singura ceartă de care-mi aduc aminte. În orice caz, n-a folosit la nimic, mereu deschid umbrele în casă, să le verific, să le rotesc, să le pun la încercare felul lor şic de-a fi.

Micul dejun. Unde e salamul? Unde e caşcavalul? De ce trebuie să beau cacao cu lapte dintr-un lighean? De ce să mănînc fulgi (flocons) fleşcăiţi în lapte? Probabil că toate întrebările astea mi s-au citit pe faţă, în dimineaţa zilei de 2 aprilie 1994, cînd tatăl lui Marie mi-a pus în faţă castronul cu cereale. Avertizat de propriul instinct că nu trebuie să le supere pe fetiţele capricioase din Europa de Est, a deschis repede frigiderul şi a spus: Poţi să mănînci ce vrei. Acolo am găsit paradisul meu, alcătuit în principal din brînză Kiri (nu La vache qui rit, aia nu-mi plăcea, mă făcea doar să rîd) şi brînză Babybel. Şi brînză a fost.

Bideul. Cînd am mers în vizită la matuşa lui Marie, nu citisem încă Mătuşa Julia şi condeierul. Nu ştiam, deci, ce e un bideu şi ce rol are el în viaţa unui om. S-a întîmplat aşa: după cîteva ore bune de tarte şi suculeţ de fructe, am îndrăznit să întreb unde e baia. M-am ridicat, stînga şi dup-aia stînga încă o dată, am deschis o uşă mare, am intrat, am închis bine cu cheia. Stupoare şi cutremur: mătuşa aia avea nu un veceu, ci două. Unul mare, normal, semăna cu al nostru de la Iaşi, altul mai mic, oval, cu robinet. M-am gîndit că ăla mic sigur e pentru copii, aşa că am făcut pipi în el. Am ştiut aproape instantaneu că n-a fost alegerea bună, o peliculă gălbuie se aşezase pe pereţii vasului, şi nu găseam de unde se trage apa. Vă scutesc de restul detaliilor. Tot ce-mi doresc e ca fapta mea ruşinoasă să nu fi fost observată de mătuşa Denise, care chiar părea o femeie de treabă..." (fragment din textul "O fetiţă din România cîntă în japoneză într-o casă din sudul Franţei")

Mai multe despre volumul Primea mea călătorie în străinătate la www.editura-art.ro.

dr jpg
Mușcată și leandru
Ceai mortal de mușcată sau de leandru
WhatsApp Image 2023 06 02 at 16 31 57 jpeg
Karpatia Pony Show 2023: cinci zile de acțiune și distracție pentru întreaga familie pe Domeniul Cantacuzino, Florești!
Anul acesta, organizatorii extind concursul la patru zile de competiții și show-uri ecvestre.
kam idris hqhx3lbn18 unsplash1 jpg
Dincolo de orele de lucru: Găsirea echilibrului între muncă și timp liber
Iată cîteva strategii practice și sfaturi pentru a găsi un echilibru între viața profesională și viața privată în lumea cu ritmul rapid din ziua de azi
Afis Teoria recapitularii Stefan Ungureanu The H Gallery jpeg
Vernisaj Ștefan Ungureanu – „Teoria recapitulării”, The H Gallery
Vernisajul expoziției va avea loc joi, 8 iunie, de la ora 19:00.
Portret CL jpg
poate nu
Poate nu-i chiar Sfîrșitul, numai că totul se leagă. Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
PHOTO 2023 05 26 14 18 54 jpg
Romanian Design Week, festivalul industriilor creative, readuce la viață spații uitate ale Bucureștiului, alături de IQOS
Industriile creative sau industriile de conținut sînt concepte care au intrat în limbajul comun în ultimii ani
ad3 jpg
Ce adidași se potrivesc cu treningul? Mizați pe confort și stil urban
Dacă preferi o versiune mai sportivă a treningurilor, pariază pe jambiere strîmte cu dungi albe pe laterale
saxinte jpg
Nigredo
Acceptarea ideii că ura poate fi un sentiment creștinesc
 AAA2496 jpg
Importanța reglării unghiurilor direcției
Unul dintre factorii care pot duce cel mai mult la uzura prematură a anvelopelor este reglarea incorectă a unghiurilor direcției.
DilemaVeche (2) (1) jpg
featured image (2) (1) jpg
Istoria transferurilor în fotbal: De la 400 de lire la 222 de milioane de euro
În ultimul deceniu s-au plătit sume amețitoare pentru transferul unor fotbaliști.
index png webp
Serile Enayati Medical City, 26 mai 2023, cu Sever Voinescu si Horia Brenciu
Enayati Medical City are ca prioritate abordarea holistică a problemelor medicale ale pacienților.
pexels andrea piacquadio 3812745 jpg
Migrenele: ce le generează și cum le tratăm
Migrenele reprezintă un tip de durere de cap caracterizate prin dureri intense, pulsatile, resimțite de cele mai multe ori doar pe o parte a capului.
DSC08734 JPG
IQOS și Romanian Design Week te invită să descoperi instalația „Echoes of Presence” între 12-28 mai în Piața Amzei din București
În ultimii 10 ani, Romanian Design Week a devenit cel mai complex eveniment dedicat industriilor creativ-culturale din România.
Killa Fonic png
Vama intră în luptă cu Killa Fonic în bătălia muzicală a anului
Joi, Vama și Killa Fonic intră în cea mai așteptată bătălie muzicală a anului.
image png
Vedere asupra lumii din casele bunicilor
Recunosc o disperare aici, acceptată pe jumătate trupește, pe jumătate  sufletește.
dilemaveche 1 jpg
Cum identifici rapid un nou cazino online și cum să rămîi siguranță
Pe viitor, cu siguranță vor mai apărea jocuri diferite și inovative.
Dilemaveche   nuante de roscat jpg
Ce legătură există între nuanța părului și personalitate – află aici!
Te-ai întrebat vreodată dacă există o legătură între nuanța părului și personalitate?
Echoes of Presence partedinarte jpg
COMUNITATEA A DECIS: CÎȘTIGĂTORUL CONCURSULUI LANSAT DE ROMANIAN DESIGN WEEK ȘI IQOS ESTE PROIECTUL „ECHOES OF PRESENCE”
ÎMPREUNĂ este tema pe care Romanian Design Week și IQOS au propus-o comunității creative din România pentru ediția de anul acesta a concursului.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Start pentru înscrierile la a doua ediție New Draft. Asociația Control N caută autori de scenarii de film din România
Trei sesiuni de lucru asistat, programate lunar, între lunile iulie și octombrie 2023
icr lbf2023 jpeg
#3 1 jpg
Cititul în familie: De ce este important să citim împreună cu cei mici?
Cititul în familie nu trebuie să fie o activitate plictisitoare, ci poate fi o aventură fascinantă pentru toți membrii familiei.
catre mine 50x70 preview jpg
Control N: Ateliere de autocunoaștere prin scris pentru liceeni
În perioada martie – mai 2023 atelierele își propun să abordeze într-o manieră originală trei forme de scriere.
cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon jpg
Cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon?
La școală, prin parc și la locul de joacă, treningul de fete este ținuta preferată ușor de adaptat la fiecare sezon.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Obiceiuri scandaloase la români. Cum ajutau, în trecut, socrul și nașul la „consumarea“ căsniciei
În Principatele Române, în Evul Mediu, dar și în zorii modernității, la sate și în mahalale existau obiceiuri sexuale pe care lumea contemporană le-ar considera de neacceptat. De exemplu, socrul își ajuta fiul în noaptea nunții, același drept avându-l și nașul.
image
Cine este „Șeba”, fiul artist al ministrului rus al Apărării. Duce o viață de lux după ce a scăpat de mobilizare FOTO
Identitatea unui fiu nelegitim al ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost dezvăluită de fundația anticorupție a opozantului rus încarcerat Alexei Navalnîi, a relatat The Telegraph.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.