Baghdadul, azi
Recenta ediţie a revistei Time publică un articol-reportaj, semnat de Bobby Ghosh, despre perspectivele totuşi întunecare pe care Irak-ul le are, în ciuda progresului evident înregistrat după război. Era Saddam, încheiată, a lăsat frustrări şi anxietăţi. Oamenii se plîng de lipsa locurilor de muncă, lipsa siguranţei, de guvernul incapabil şi corupt şi, în mare, de lipsa de perspectivă.
Cu toate acestea, scrie autorul reportajului, putem lua exemplul clar al unui profesor, care înainte de război cîştiga echivalentul a 2 dolari pe lună, fiind nevoit să mai aibă încă o slujbă ca să se poată întreţine. În prezent salariul său poate atinge şi 350 de dolari pe lună. De asemenea, acum există si ajutorul de şomaj, deşi precar, de 100 de dolari pe lună, obţinut şi cu multă bătaie de cap şi birocraţie - dar există.
Care sînt explicaţiile acestei discrepanţe între nivelul de trai şi depresia irakienilor? Poate faptul că traumele războiului şi a vieţii de dinainte de război au lăsat urme adînci în puterea de a mai spera a oamenilor, dar poate şi perspectivele de mai bine, care totuşi nu au explodat dintr-o dată, la maximum. După cum, cu siguranţă, majoritatea spera să se întîmple.
