DILEMABLOG

Sictirul de care are parte cetățeanul român, în orice interacțiune cu instituțiile statului, îl fragilizează. Și dacă simte că nu se schimbă mai nimic, se va resemna, iar ăsta e pericolul cel mai mare.

Un ziar lansează un concurs săptămînal, „Cum credeţi că au fost omorîte surorile Grimes?“. Și nebunia părea că n-o să se mai termine niciodată. Cel mai probabil, alt caz a venit la rînd și

Peste gard, nu e mare diferență. PSD, ALDE și ProRomânia spun că doar un front unit anti-Iohannis poate scăpa țara de sas. Și totuși, ca și adversarii lor, se comportă anapoda. Spun că e nevoie d

Deși mentalitatea în ceea ce privește comunitatea LGBT s-a schimbat în România, cei care sînt în măsură să facă o reală schimbare, prin legi care să aducă normalitatea la ordinea zilei, par surzi la ecourile venite din societate, preferînd să rămînă încremeniți pe raftul prăfuit al prejudecăților.

Victor Ponta își construiește o imagine de nostim-dezinvolt. Într-una dintre cele mai recente postări, un selfie alături de Tomac, Barna și Orban, scrie, chipurile la mișto, „Toți vor să se pozeze cu Liderul Opoziției”. De la recentul succes pe ca

Nici Carmen Dan, Ministrul de Interne, nu are de gînd să-și dea demisia. Răspunzîndu-i președintelui Iohannis, doamna Dan a declarat că va pleca doar dacă... i-o va cere, bineînțeles, tot Partidul.

Starea învățămîntului și politica ne fac uneori să tresărim. Să ne enervăm, pentru că ne dăm seama că lanțul slăbiciunilor e atît de mare, încît nu ai cum să nu-ți dorești cu disperare să schimbi ceva. Pentru că știi că totul se leagă. Că nu va

„Votez cu ăștia pentru că așa m-am obișnuit” sau „nu merg la vot, pentru că n-am cu cine să votez”  sînt două extreme care periclitează, în egală măsură, sistemul democratic pentru că denot

Pe cei mai mulți, frica i-a ferit de închisori și i-a ținut cuminți acasă. Fiecare a făcut compromisuri mai mici sau mai mari. Foarte puțini au protestat. Cei care s-au revoltat i-au făcut pe ce

Cît stau cu ei nu am nici o grijă. Nu mă lasă să spăl nici măcar un pahar. Aproape că nu mă mai gîndesc la nimic. Mai păstrez legătura cu viața mea doar prin conversații cu niște oameni apropiați.

Evanghelia după Luca ne spune că femeile care s-au dus a treia zi după răstignire la mormînt  s-au întîlnit cu îngerii și au văzut că mormîntul Lui e gol. Tulburate,  au revenit  în fața apo

Acum ceva vreme, un amic m-a întrebat dacă îmi iubesc orașul. Brusc și într-un mod pueril infatuat, am răspuns un „da” cu majusculă. Spre norocul meu, amicul nu m-a luat la bani mărunți, cum ar face-o de obicei cînd i se trîntesc asemenea răspunsuri categorice. Dacă ar fi făcut-o, aș fi dat în bîlbîială și aș fi adus, doar ca să nu ies șifonata din discuție,

De fiecare dată cînd mai citesc cîte un articol despre situația juridică a manuscriselor lui Kafka, nu pot să nu mă gîndesc că amprenta lui literară, atît de puternică, s-a extins și asupra lumii reale

Gestul Gabrielei Firea – de a dona timp de trei luni, 10% din salariul său pentru reconstrucția Catedralei Notre-Dame – a reușit să pună în taler problemele interne și cele externe. Prin această ieșire la rampă, total neavenită, ostentativă și

Irina ne-a povestit cît de mult i-a plăcut Fetiţa căreia nu-i plăcea numele său a lui Elif Shafak. Și i-am spus că sigur e o carte care a fost scrisă pentru ea și că, așa se întîmplă, uneori, și textele norocoase își găsesc destinatarii ide

De mici sîntem învățați să facem bine. Să-i ajutăm pe cei din jurul nostru și să fim generoși. Și am făcut-o, pentru că, nu-i așa, logica unei bune comunități se bazează pe facerea de bine.

Și dacă e adevărat, totuși, că actorii trebuie să fie „pe scîndură”, o să-i spun eu dlui Găitan, cu autoritatea mea de vechi spectator de teatru, că există actori care au darul de a duce „scîndura” oriunde sînt ei.

Sîntem noi mai legaţi sentimental de muzică decît de literatură? Sigur că da. Muzica acţionează asupra noastră la nivel emoţional (impactul e mai mare, instant şi de durată şi nu, nu e vorba de lacrimi), pe cînd literatura ne influenţează mai degrabă la

Lectura, ca exercițiu intelectual accesibil oricui, poate anihila efectul blocant al intensității veștilor rele.  Și dacă lectura trece de stadiul simplului exercițiu intelectual și devine un exercițiu spiritual, atunci ea însăși aduce vești bune. Poți afla o sumede

Spunem că nu sîntem rasiști, căci, nu-i așa, sîntem o nație de oameni toleranți, dar comentăm cu furie plină de venin rasist un articol de bun-simț care pune just problema acelei „furtuni în pahar” iscate în seara Premiilor Gopo. Spunem că nu avem nimic cu pers

Băieții ăștia mi s-au părut și atunci și acum cei mai „hipsteri” maneliști.

Dacă sînteți ortodocși, heterosexuali și naționaliști, se pare că ați tras lozul cel mare, căci dețineți toate calitățile „românului perfect” și faceți parte dintr-o castă superioară, ceea ce vă face intangibili în fața prejudecăților majoritare. Asta dacă aveți, bine

Speranța de mai bine a multora stă în tinerii politicieni care ar trebui să fie altfel decît ăștia care se află acum pe scena politică internă și care ar trebui să aducă schimbarea mult așteptată în țara asta. Acum aproximativ un an, am avut ocazia să scriu

Nicușor Dan înțelege foarte bine cît de important va fi pentru alegerile care vin ca Alianța USR-PLUS să poată fi prezentă pe buletinele de vot și trece, pentru o zi, peste supărare.

Protagonistul era cuvîntul „patinoar”, pe care un profesor l-ar fi subliniat în lucrarea unui copil.

Există, ce e drept, o metodă de exorcizare. Simplă și destul de la îndemîna oricui. Proverbiala învățare din greșeli. Cînd comiți un pocinog, n-ai decît să-ți ceri iertare și să înveți cum să te ferești de un altul, în viitor.

E o iarnă care poate să țină un anotimp sau două sau trei. Palmele ei se încălzesc încet. La fel și hainele proaspăt spălate, pe care le-a adus în casă. Mă lasă să mă îmbrac și mă cheamă la masă.

Peste noapte, Tusk, cel necunoscut pentru marele public, a devenit unul de-al nostru. Efectul n-ar fi fost, probabil, același, dacă omul ar fi citit aceleași rînduri în engleză. Nu ar fi lovit direct în inima sensibilă a identității. Limba română a produs hipnoza în masă. Cam așa cum ni s-a întîmplat și nouă la Nisa, patronul de la Paradise ne era deja simpatic, dar după ce

Guvernul Dăncilă vrea să publice un volum editorial al realizărilor sale în anul 2018. Căci pare că nu mai e suficient să dea un raport sau să facă o statistică. Ci să facă un „volum”. Cu bani publici.

Deși nu vorbeam cu Moșul și nici nu-i scriam scrisori, eu știam că el vrea să-mi fac curat în cameră și să învăț bine, iar el știa ce păpușă îmi doresc. Tocmai de aceea, cînd, la școală, tovarășa ne-a spus că Moș

Am ajuns să rîdem de feminism, să facem miștouri de MeToo, să blamăm corectitudinea politică tocmai din cauza extremismelor absurde în care acestea au căzut. Dar este doar vina înf

Pentru unii oameni, singurătatea – sau, mai bine spus, solitudinea – este ceva greu de suportat. Maria Iordănescu vorbește, de pildă, despre „nerăbdarea de a scăpa de singurătate”. Lumea modernă, cu toate site-urile și aplicațiile sale de socializare, parcă ne și int

„Cine v-a lucrat, doamnă, înainte? Că habar n-a avut ce-a făcut.” – invocînd nepriceperea altora ca un soi de clauză care anulează din start eventualele pretențiile pe care le-ai putea avea de la el: adică să-și facă treaba bine. Dacă nu

Am citit, am scris împreună și am vorbit despre literatură. Schimbul e întotdeauna corect. Dai și primești în egală măsură. Sperăm ca în anul următor să cunoaștem și alți cititori

Este o mîndrie falsă, pe care ți-o cioplești de unul singur sub chip de idol construit după propriul chip și asemănare la care, închinîndu-te, te închini, de fapt, la tine însuți. Și știm cu toții expresia pur românească cu prostul și fudulul.

Dacă la 1 ianuarie 2007 eram mîndri că sîntem cetățeni europeni în acte, în preajma referendumului din octombrie, sprijindu-se de isteria provocată de discuții despre „identitate” și „valori” mai mulți lideri PSD au început discursurile naționaliste și antieuropene.

Imaginea „femeii de casă” este unul dintre cele mai folosite stereotipuri de gen. Stereotipurile de gen se fac simțite în forță și cînd vine vorba de locul de muncă (diferențele salariale dintre bărbați și femei) sau siguranță (realitatea violenței în familie – să nu uităm acea statistică halucinantă conform căreia 55% dintre români

A fenta însă drumul greu, oferind „mici atenții” sau susținere către cel care te poate „rezolva”, nu face decît să întrețină lipsa de profesionalism și să faciliteze ascensiunea unor incapabili în posturi de conducere

În seara zilei de 30 octombrie 2015, un grup mare de oameni, care nu știau nimic unii despre alții înainte, au primit, pe rînd, cîte un telefon. Și au știut, din acea secundă, că viețile lor și ale celor dragi nu vor mai fi niciodată la fel.

Ploșnițele ar putea la fel de bine să se organizeze într-un partid. Chiar dacă sînt niște gîndaci dăunători, în timp și în mod bizar, mulți români s-ar obișnui cu prezența lor. Și ar vota cu ploșnița în virtutea acestei obișnuințe.

Dacă oponentul pune punctul pe i, o întorci ca la Ploiești și dai un citat. Dacă oponentul pune o întrebare directă, răspunzi, șmecherește, cu altă întrebare, preferînd dezbaterii un rol de scandalagiu.