Ne-am săturat să ne fie rușine?

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Ne am săturat să ne fie rușine? jpeg

„Poți să păcălești cîțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul.“ – Abraham Lincoln 

Este, fără îndoială, un moment potrivit pentru a reda o poveste din iarna anului 2018, pentru a pune speranța noastră de mai bine în contextul unei realități pe care trebuie să o avem în vedere și de care trebuie să ținem cont dacă vrem oameni noi în politică. Mă refer la faptul că trebuie să producem acești oameni politici în care să avem încredere, să-i educăm, să-i învățăm deprinderile morale și standardele de competență care trebuie să fie întrunite la cîrma țării, pentru că acești oameni nu devin de la sine, sistemul de educație românesc și cutuma politică din România nu pot oferi calitățile pe care le cerem de la oamenii politici. Drept urmare, oamenii politici pe care îi vrem pare că încă nu există…

Vorbeam cu taică-miu despre premierul japonez care s-a dus să se plimbe alături de soția sa prin Muzeul Satului, la -5 grade Celsius, după ce întîlnirea programată cu prim-ministrul român a fost anulată în urma celui de-al doilea mare caft din partidul de guvernare. Taică-miu afirmă resemnat: „Este o rușine pentru țara asta să tratezi un om de un așa calibru în asemenea hal. Este o rușine că România nu își formează oameni politici de calibru, tineri școliți cu responsabilitate în domeniul relațiilor politice, oameni pe care să îi trimită la Haga și la Bruxelles ca să interacționeze cu marile instituții europene, să îi învețe arta diplomației și să interacționeze cu instituțiile politice ale statului român și ale altor state, pentru a înțelege cum funcționează acestea din punct de vedere al relațiilor politice externe, să știe care sînt statele membre ale Uniunii, nivelul de implicare al fiecăreia în politica externă și programele, planurile de viitor ale Uniunii, ca un fel de rezidențiat în politică. Oameni pe care să te poți baza în situații de criză politică și care să arate și bine în sensul de a impune prin prezența lor o anume autoritate, oameni cu mutră inteligentă și coafură așezată, cu care să nu-ți fie rușine să te afișezi!…“

Speranța de mai bine a multora stă în tinerii politicieni care ar trebui să fie altfel decît ăștia care se află acum pe scena politică internă și care ar trebui să aducă schimbarea mult așteptată în țara asta. Acum aproximativ un an, am avut ocazia să scriu un interviu luat unui tînăr aspirant la viața politică din România, un tip pe care îl știam din facultate. L-am văzut o dată la TV într-un talk-show politic, vorbind despre el și despre ce vrea să facă pentru țară. M am bucurat cînd l-am văzut pe post pentru că era un tînăr de vîrsta mea, o față nouă în peisajul acru și amar al politicii de la noi și cum, la vremea respectivă, începeam să scriu pentru o revistă locală care trata și subiecte politice, i-am propus să realizăm un interviu. Ca să îmi inspir întrebările din parcursul profesional al acestuia, am căutat informații și am început cu website-ul său personal. Așa am aflat că omul care l-a îndrumat înspre viața politică este un baron din partidul actual de guvernare, activînd în subordinea acestuia mai mulți ani. În decembrie 2016 candida ca „independent“ la alegerile parlamentare, strigînd pe unde i se dădea ocazia că urăște partidele politice, că este singurul, unicul și veritabilul candidat independent, făcînd aluzii cu scop defăimător la adresa unor candidați cu doctorate fabricate prin plagiat. Independentul nu a intrat în 2016 în Parlament, pentru că nu a obținut numărul de voturi necesar, deși era convins că va reuși.

N-am mai auzit de el pînă la mijlocul anului 2017, cînd primesc un telefon. Tînărul aspirant politician mă solicita pentru un nou interviu care să-i facă publicitate, pentru că, de data asta, încerca intrarea în lumea politică pe altă ușă, făcînd parte dintr-un partid și aderînd la programul partidului, înființat chiar de politicianul doctorand prin plagiat pe care-l hulea și-l lua la mișto cu cîteva luni în urmă (cînd era independent!). Separat de evidenta fățărnicie șmecherească pe care o practica față de oamenii pe care declara că-i reprezintă, față de actualul său lider de partid, cît și față de mine, mi-am pus problema formării politice a acestui tînăr politician aspirant. Păi, cine să-l formeze pentru a reprezenta interesele țării? Cine să-i explice valorile și normele practicate în viața de zi cu zi în ciomăgeala politică din România? Cine să-i arate tehnicile de supraviețuire în public ale unui om politic și cine să l învețe „diplomația“ specifică a politicii românești, adică limbajul alunecos, aroganța legănată din vîrfurile picioarelor à la Tăriceanu? Cine să-l învețe cum să slalomeze printre întrebări, pendulînd între miștocăreală și vorbă de duh în scopul suprem de a lăsa răspunsurile-n coadă de pește? Dragnea, Tăriceanu, Ponta, Olguța, Nicolicea, ăștia sînt de fapt profesorii de științe politice ai tinerilor aspiranți la viața politică din România, ăștia reprezintă astăzi reperele lor morale, modelele-n viață, ăștia sînt sistemul și ca ei vor să ajungă cînd or să fie mari. Nu există independenți, ci numai dependenți.

Zicea bine taică-miu, dar zicea degeaba. Tînărul om politic va prinde tot mai multă experiență. Va deveni parte din sistem și va încasa voturile noastre cîștigătoare. Mi-e teamă că o să-i acordăm încredere pe semnătură și-o să-l luăm de tînăr responsabil, iar cînd va trebui să-și asume ceva în fața țării va zice cu seninătate ce a învățat de la profesori: „Cred că aveți o fixație. Îmi asum tot ce vreți dumneavoastră. Și dacă a nins aseară, tot io o să-mi asum!“. În caz de eșec al unor alegeri de o importanță crucială pe care le va face pentru țară, va declara cu calm: „Se pare că am avut mînă proastă!“ Iar cînd delegații externe vor vizita Muzeul Satului în lipsă de altceva, va justifica flegmatic ratarea oportunităților pentru țară: „Din cîte știu, au căzut guverne și-n alte țări!“, spunea toate astea (încă) actualul lider de partid.

Și mă mai tem că ne va fi rușine o vreme, vom face bășcălie o vreme, iar dacă nu producem „oameni noi în politică“ vom uita și de astea, în timp ce tînărul om politic în care ne-am pus speranțe de mai bine va prospera într-o cetate umilită.

Foto: flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.