● Sandra Newman, Lit kit, traducere din limba engleză de Mihai Moroiu, Editura Baroque Books & Arts, 2013.

Sandra Newman a făcut „totul“ pentru literatură. Tot posibilul, plus tot felul de lucruri incredibile sau inimaginabile. A scris pentru copii (cărţulii despre Grecia antică sau despre civilizaţia incaşă), dar şi pentru adulţi (chiar şi pentru adulţii XXX, pare-se). E şi ficţionară, şi nonficţionară; e romancieră, memorialistă, publicistă, autoare de critică, universitară într-ale literaturii şi scrierii creative, dar şi – înainte de orice – un imens personaj, cu o biografie aproape neverosimilă (părinţi adoptivi dereglaţi psihic, vagabondaj în stil punk sau gitan, victimă a unui viol, munci de toată mîna – ca dactilografă, mercenară în pornografie sau jucătoare profesionistă de cazino –, urmate de un succes literar instantaneu).

Inimaginabile sînt şi cărţile ei de critică. Prima dintre ele, Cum să nu scrii un roman, inventariază 200 de greşeli „clasice“ făcute de romancieri şi sugerează, cu umor, modalităţile de a le evita. A doua e un fel de ghid pentru cluburile de lectură, cărora le propune, tot cu umor, 500 de titluri bune de dezbătut. A treia e acest Lit kit, subintitulat: „kitul de supravieţuire în literatura occidentală sau cum să citeşti clasicii fără reverenţă“. Istoria literaturii mari, de la Homer pînă la Faulkner, e prinsă aici într-un discurs de un umanism în sfîrşit omenos, adică simpatic foc, perfect dezinvolt în academismul său topless, adorabil de sarcastic cu tot ce e plicticos, bramburit, sibilinic sau delirant în scrisul vechilor sau noilor consacraţi. Fiecare carte comentată primeşte note nu doar pentru Importanţă, ci şi pentru Amuzament şi Accesibilitate, ceea ce denotă un spirit critic realmente conştient că literatura are deasupra capului telecomanda lui Damocles.

Lit kit e una dintre cele mai inteligente şi mai documentate cărţi de umor pe tema literaturii. O capodoperă a ironiei cultivate. O istorie literară ca-n filme.