Legendar

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Legendar jpeg

● Denis Johnson, Fiul lui Iisus, traducere de Anca Dumitrescu şi Elena Marcu, Black Button Books, 2019. 

Acest legendar volum de povestiri din 1992 al prozatorului american Denis Johnson (1949-2017) este şi va rămîne, cu cele nici o sută de pagini ale sale, cea mai importantă traducere a unei cărţi de proză scurtă din acest an.

Mort prematur în urma unui cancer la ficat, a fost un autor foarte iubit şi respectat, mai ales de către scriitori (de la Tobias Wolff la Jonathan Franzen, cel care afirma că pentru el Dumnezeu are vocea lui Denis Johnson), lăsînd în urmă o operă solidă care numără aproape douăzeci de romane, volume de proză scurtă, poezie, piese de teatru şi reportaje (cîteva finaliste la Pulitzer Prize). Editura Polirom i-a tradus în 2010 masivul roman Arborele de fum (National Book Award), dar, aşa cum se întîmplă la noi cu marii autori, fără ecoul meritat.

Crescut în Japonia şi Filipine, cu un tată care a lucrat pentru Departamentul de Stat american, bine şcolit şi elev al lui Raymond Carver (care i-a predat lecţia minimalismului lui Hemingway), Denis Johnson s-a remarcat chiar cu acest volum de unsprezece povestiri scurte şi foarte scurte, nişte vignete publicate iniţial în The New Yorker, adunate în volum sub un titlu extras din piesa „Heroin“ a trupei Velvet Underground. În tinereţe, Johnson a fost el însuşi un dedicat consumator de alcool şi droguri, dar autorul moral al volumului a fost agentul lui, căruia îi este şi dedicată cartea, cel care a intuit valoarea acestor istorii şi originalitatea vocii protagonistului. Cu un imaginar de Burroughs transpus în stil de Hemingway, volumul a fost un succes răsunător, fiind şi ecranizat în 1999 în regia lui Alison Maclean (alt caz faimos de povestiri adaptate pentru film de lungmetraj fiind Shortcuts al lui Robert Altman după chiar proza scurtă a lui Carver), Johnson însuşi avînd un cameo în rolul celui mai spectaculos personaj al său din carte: un tip venit singur la Urgenţe cu un cuţit de vînătoare înfipt în ochi (găsiţi pe YouTube secvenţa respectivă cu titlul „Emergency – Jesus Son“, mărturie a umorului său macabru).

Ordonate în afara cronologiei, toate povestirile sînt naraţiunile la persoana întîi ale aceluiaşi personaj, poreclit într-un singur loc Terminatu’ (Fuckhead, în original), un bărbat relativ tînăr, singur, alcoolic, mai mereu sub influenţa drogurilor. Stilul eliptic şi pe alocuri discursiv reflectă tribulaţiile protagonistului fără nume, starea mentală precară sau distorsionată a celui care uneori pare că povesteşte din mijlocul propriei nebunii, alteori pare că rememorează un trecut depăşit în urma mai multor programe de dezintoxicare. De altfel, secvenţele narative seamănă cu acele confesiuni ale Alcoolicilor Anonimi, iar în ultima povestire din carte, „Azilul Beverly“, îl găsim avînd un job banal, dar în mijlocul unei lumi pe care odată a cunoscut-o foarte bine (vezi şi fragmentul de mai jos).

Povestirile sînt, în general, trip-urile narative ale lui Fuckhead şi ale anturajului său, bărbaţi părăsiţi de femei în urma unor relaţii tumultuoase sau avînd relaţii tandre cu femei oloage, bărbaţi camarazi sau străini, racolaţi temporar pentru băut, droguri, violuri şi chiar crime. Mediul vagabondajului lor este foarte marginal (un bar numit Viţa, cartierul general al rataţilor, depozite, barăci sau hoteluri de lîngă autostradă, atunci cînd nu e vorba de un spital de unde-şi fac rost de medicamente antipsihotice), bărbaţii, doar cîţiva numiţi, trăind într-o stare de violenţă iminentă care irumpe uneori în înjunghieri sau accidente de maşină. Precum în proza de deschidere, „Accident de autostop“ (publicată în avanpremieră în nr. 9 al revistei Iocan), o foarte scurtă proză selectată în faimoasa antologie Object Lessons. The Paris Review presents the art of the short story (2012), comentată cu entuziasm şi invidie de Jef-frey Eugenides pentru felul în care „povestea nu-ţi vorbeşte atît despre o experienţă, cît îţi induce acea experienţă de parc-ar fi fost a ta“.

Este remarcabil stilul eliptic cu care Denis Johnson surprinde simţul tragic al vieţii cu fine accente poetice sau comice, sugerînd, ca şi ceilalţi mari autori ai realismului murdar şi agresiv de suburbie (Raymond Carver sau Richard Ford), o anume candoare în mijlocul celor mai violente pulsaţii ale condiţiei umane. Rareori vei găsi la un prozator o economie de mijloace mai drastică precum aici, unde, în cîteva cazuri, sensul confesiunii lui Fuckhead stă nu doar într-o replică, ci într-un singur cuvînt, uneori chiar ultimul de pe pagină. Cum zice tot Eugenides: „O proză scurtă trebuie să fie, prin definiţie, scurtă. Asta e şi problema cu prozele scurte. Că sînt dificil de scris. Cum păstrezi o naraţiune cît mai scurtă, dar să funcţioneze şi ca o poveste? Spre deosebire de scrierea romanelor, scrierea prozei scurte este în principal o chestiune de a şti ce anume să laşi pe dinafară. Ce spui trebuie să sugereze tot ceea ce nu spui. Dacă vreți să aflaţi cum se face acest lucru, vă sfătuiesc să studiaţi prozele lui Denis Johnson“.

***

Denis JOHNSON
Fiul lui Iisus (fragment)

Pe-atunci mă întîlneam cu o femeie care întîmplător era oloagă. În copilărie avusese encefalită, boala somnului. O împărțise pe din două, ca un atac cerebral. Brațul stîng era aproape inutil. Putea să meargă, dar își tîra piciorul stîng, trăgîndu-l după ea la fiecare pas. Cînd era entuziasmată, ceea ce se întîmpla cu precădere cînd făcea dragoste, brațul paralizat începea să tresalte, să se ridice, să plutească în aer într-un salut miraculos. Atunci începea să înjure ca un marinar, cu partea gurii care nu era îngreunată de paralizie.

Rămîneam în garsoniera ei o dată sau de două ori pe săptămînă, pînă dimineață. Aproape întotdeauna mă trezeam înaintea ei. De obicei, lucram la newsletter-ul de la Azilul Beverly, în timp ce afară, în seninul deșertului, oamenii se bălăceau în mica piscină a complexului rezidențial. Stăteam la masa ei cu un creion și o hîrtie și scriam: „Anunț special! Sîmbătă, 25 aprilie, la ora 18:30, un grup de la Biserica Baptistă din Tollson va pune în scenă un fragment din Biblie pentru rezidenții Azilului Beverly. Ar trebui să fie înălțător! Nu ratați!“

Stătea în pat o vreme, încercînd să rămînă adormită, agățîndu-se de cealaltă lume. Dar în scurt timp se trezea, șontîcăind către baie, cu cearceaful pe jumătate înfășurat în jurul ei, tîrîndu și piciorul care orbita incontrolabil. În primele cîteva minute după ce se trezea, paralizia ei era un pic mai rea. Era bolnăvicios și foarte erotic. Imediat după ce se trezea, ne beam cafeaua, cafea instant cu lapte degresat, și îmi povestea despre toți iubiții pe care-i avusese. Avusese mai mulți iubiți decît orice persoană pe care o cunoscusem. Celor mai mulți dintre ei li se hărăzise o viață scurtă.

Îmi plăcea cînd stăteam în bucătăria ei dimineața. Și ei îi plăcea. De obicei eram goi. Ochii ei emanau un fel de lumină în timp ce vorbea și apoi făceam dragoste. Canapeaua era la doi pași de bucătărie. Îi parcurgeam și ne întindeam. În jurul nostru pluteau fantome și lumină. Amintiri, iubiți, toată lumea ne privea.

Avusese un iubit care murise călcat de tren: se oprise pe șine și se gîndise că are timp să pornească motorul înainte să-l prindă locomotiva, dar se înșelase. Altul, un botanist sau așa ceva, căzuse prin vegetația perenă a munților din nordul Arizonei și-și zdrobise capul. Doi muriseră în armată, unul în Vietnam și celălalt, un băiat mai tînăr, într-un accident inexplicabil cu doar o mașină implicată, imediat după instrucția inițială. Doi bărbați negri: unul murise de prea multe droguri, iar celuilalt îi făcuseră o butonieră, adică fusese înjunghiat cu o armă din atelierul de tîmplărie. Cei mai mulți dintre ei o părăsiseră cu mult înainte să moară, dorindu-și să meargă pe drumurile lor. Oameni ca noi, dar mai ghinioniști. Simțeam pentru ei o milă dulce în timp ce stăteam întinși în acea cămăruță însorită, trist că ei n-aveau să mai trăiască niciodată, beat de o tristețe de care nu mă mai săturam.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.