Femei în timp

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Femei în timp jpeg

● Alice Munro, Dragostea unei femei cumsecade, traducere de Adriana Bădescu, Editura Litera, 2018. 

Sînt de multă vreme un admirator al operei lui Alice Munro, dar întotdeauna am avut o anume reţinere în a-i recomanda cărţile. Aş fi dezamăgit să constat că cei cărora am bunăvoinţa să le-o recomand n-au ce le trebuie ca să se bucure de proza ei.

În primul rînd, majoritatea povestirilor sale sînt cumva nespectaculoase. Conţin o anume doză de violenţă, dar nu acesta este subiectul lor. S-a remarcat faptul că în prozele ei, ca şi la Cehov, în descendenţa căruia a fost pusă, nu se întîmplă mare lucru în afara unor epifanii, momente de iluminare cauzate de cine ştie ce detaliu. Cum formula cineva, povestirile ei mai mult conţin decît afirmă, şi doar arată, nu fac paradă. Sînt capsule de destine a căror dinamică constă nu atît în epicul în sine, cît în amplele mişcări narative înainte şi înapoi în timp. Spre deosebire de Cehov, şi de oricare dintre maeştrii prozei scurte, Munro face mari salturi în timp, uneori deconcertîndu-şi cititorul prin ruperi bruşte de perspectivă. Paragrafele lui Munro funcţionează deseori ca maşinării ale călătoriei în timp. Or, pentru a obţine şi a întreţine coerenţa în non-linearitate şi în astfel de disonanţe structurale, e nevoie de rafinament formal şi de subtilitate stilistică, obţinute deseori prin nenumărate şi atente rescrieri. E nevoie de multă muncă pentru ceea ce nu se vede. Iar Alice Munro e faimoasă pentru acribia cu care îşi revede prozele pentru volum, majoritatea fiind publicate în variante iniţiale în reviste precum The New Yorker, The Atlantic Monthly sau Harper’s Maga-zine. Unele povestiri ale sale apar, cu fiecare reeditare, în variante sensibil diferite: schimbă vîrsta personajelor şi finalurile, tot mai deschise, într-un proces de reimaginare şi rafinare constantă.

În al doilea rînd, Alice Munro este o scriitoare a maturităţii. Astăzi, cînd există genuri literare, precum boardgame-urile, destinate unor segmente de vîrstă clar delimitate (i.e. young adult), Alice Munro scrie, cum zicea un cronicar, pentru oameni mari. Confruntarea cu tradiţiile şi convenţiile sociale, educaţia religioasă, prejudecăţile moştenite, înfruntarea propriilor limite/frici, toate acestea sînt teme grele, dar deseori nespectaculoase, cel puţin nu atunci cînd se manifestă lent. Or, Munro dezvoltă fără o tensiune căutată. Motiv pentru care povestirile/nuvelele ei au o încărcătură emoţională, o profunzime psihologică şi o complexitate narativă considerate a fi doar apanajul romanului. Munro scrie, de fapt, romane în miniatură pentru adulţii obişnuiţi să aştepte, să fie atenţi, să descifreze. Alice Munro nu scrie pentru cititori grăbiţi, dependenţi de gratificări imediate.

O altă caracteristică a literaturii sale este faptul că, deşi aproape toţi protagoniştii ei sînt femei (bărbaţii nu au complexitatea personajelor feminine), care se confruntă cu toate problemele specifice feminităţii (desprinderea de familie, maturizarea şi acceptarea corpului, provocările sexualităţii, ale mariajului şi ale maternităţii, sacrificiul, devotamentul şi adulterul, dragostea, secretele, minciunile şi trădarea, corvoadele vieţii domestice, creşterea şi desprinderea copiilor ş.a.), e greu de spus că Alice Munro ar fi o scriitoare feministă. Ea nu face paradă din faptul că scrie doar despre femei. Sexul nu contează decît atunci cînd contează.

Cele opt povestiri din acest volum de peste 400 de pagini (apărut în 1998 şi premiat cu National Book Critics Circle Award şi cu Giller Prize) se înscriu perfect în estetica şi în temele exprimate de mai sus. Prozele au ca punct de plecare anii ’60, dar uneori coboară pînă în deceniul războiului. E un detaliu important, de vreme ce protagonistele se află în miezul vieţii lor într-un moment în care, deşi au moştenit şi se confruntă cu reguli (legate de sex, religie, căsătorie, plus „dispreţul tuturor copiilor faţă de părinţi“ şi „progeniturile agitate, povara maternităţii“), trăiesc o perioadă de emancipare a femeii. În „Copiii rămîn“ (vezi fragmentul de mai jos), o tînără mamă decide, cu mult curaj, să-şi părăsească soţul şi copiii în timpul unei vacanţe pentru un regizor de teatru de amatori în echipa căruia repeta rolul Euridicei. Paragraful final ne transportă cîţiva ani după momentul plecării ei. În „Insula Cortes“ (proza mea favorită din carte), o femeie descrie viaţa unui cuplu vecin, mai în vîrstă, care a trecut printr-un dezastru, doar pentru ca un anume paragraf să ne transporte în viitor, după un dezastru propriu, ca şi cum povestea vecinilor ar fi fost oglinda premonitorie. În povestirea titulară, cea mai complexă din carte, nişte copii descoperă un cadavru în lac despre care, o vreme, nu vorbesc nimănui (ca în „Atît de multă apă atît de aproape de casă“ de Raymond Carver), pentru ca proverbialul paragraf să ne întoarcă înapoi la o poveste de familie care, vreme de zeci de pagini, nu pare să aibă nici o legătură cu deschiderea povestirii. În „Jakarta“ sau „Doar secerătorii“ (un alt vîrf al cărţii), e vorba de relaţia dintre mamă şi fiică faţă cu trecutul mamei etc. Un personaj chiar vorbeşte, la un moment dat, despre „tradiţia taţilor absenţi“. (Traducerea Adrianei Bădescu este foarte bună. Într-un singur loc am zîmbit: „dingey on him like a blowtorch“ tradus „cu scula lui clocotitoare“.)

La Editura Litera s-au tradus pînă acum cinci volume din opera lui Munro. Eu abia îl aştept pe următorul. 

***

Alice MUNRO
Copiii rămîn (fragment) 

Faptele ei erau unele despre care citise şi despre care auzise. Aşa făcuse Anna Karenina şi asta voise Madame Bovary să facă. Asta făcuse un profesor de la şcoala lui Brian, cu secretara şcolii. Fugise cu ea. Aşa se numea fapta lor. Fuga împreună. Tălpăşiţa luată împreună. Despre ea se vorbea cu dispreţ, cu umor, cu invidie. Era adulter dus cu un pas mai departe. Cei doi probabil că avuseseră o relaţie de ceva vreme, comiseseră adulter deja înainte de a fi suficient de disperaţi sau de curajoşi să facă pasul acela.

Adulterii erau consideraţi iresponsabili, imaturi, egoişti sau chiar cruzi. Şi norocoşi. Erau norocoşi fiindcă sexul pe care-l făceau pe bancheta din spate a maşinilor, în iarbă, în paturile conjugale pîngărite sau, probabil, în moteluri ca acesta îi aducea, fără îndoială, la extaz. Altfel n-ar fi jinduit atît de tare unul la celălalt în ciuda tuturor riscurilor şi n-ar fi avut o încredere atît de mare că viitorul lor împreună avea să fie altfel, mai bun, decît ce trăiseră în trecut. Altfel. Asta trebuia să creadă Pauline acum – că exista o deosebire substanţială între vieţile, căsniciile ori relaţiile umane. Că unele dintre ele aveau o inexorabilitate, o fatalitate pe care altele n-o aveau…

Viaţa ei se prăvălea înainte, ea devenea una dintre persoanele acelea care fugeau. O femeie care, în mod șocant și inimaginabil, renunța la tot. Pentru dragoste, ar fi spus sec observatorii. Adică pentru sex. Nimic din toate astea nu s-ar întîmpla pentru altceva decît pentru sex. Și totuși, care să fie marea deosebire? Sexul nu e o procedură chiar atît de variabilă, în ciuda a tot ce ți se spune. Piele, mișcări, contact, rezultate. Pauline nu era o femeie de la care să fie greu să obții rezultate. Brian le-a obținut. Probabil oricine le-ar obține, cu condiția să nu fie total inept ori dezgustător din punct de vedere moral.

În realitate însă, nimic nu e la fel. Cu Brian – mai ales cu Brian, căruia i-a dedicat un soi egoist de bunăvoință, cu care a trăit în complicitate maritală – nu poate trăi niciodată acea golire, acel zbor inevitabil, simțiri pentru care nu trebuie să faci eforturi, ci doar să se lase pradă lor, ca respirația sau moartea. Pe acestea, crede ea, le poate avea doar cînd pielea e a lui Jeffrey, mișcările sînt făcute de Jeffrey și greutatea care o apasă are în ea inima lui Jeffrey, după cum ale lui Jeffrey sînt obiceiurile, gîndurile, particularităţile, ambiţia şi singurătatea (care, din cîte ştie ea, ar putea avea legătură în principal cu vîrsta lui tînără)…

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.