(Deser)viciile premiilor literare

Publicat în Dilema Veche nr. 785 din 7-13 martie 2019
(Deser)viciile premiilor literare jpeg

La noi, premiile literare pare că se definesc mai ales prin ceea ce exclud. Premiile „Sofia Nădejde“ pentru literatură scrisă de femei le sînt refuzate bărbaţilor. Distincţia Opera Omnia a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ nu se acordă (sau, după caz, li se retrage) poeţilor bolnavi. Iar Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi nu se acordă prozatorilor premiaţi în trecut. Toate aceste prevederi de excludere sînt trecute în regulamentul premiilor, dar este acest lucru suficient pentru a accepta ceea ce ar putea fi considerat, de la caz la caz, o premiere de circumstanţă sau chiar o mare nedreptate? Dacă premiile literare de la noi pot fi numărate pe degetele unei mîini, ne permitem să le acordăm şi discreţionar?

Nicolae Manolescu a trimis redacţiei noastre un drept la replică la relatarea mea cu privire la scandalul în care poetului octogenar Constantin Abăluţă i s-a retras distincţia Opera Omnia pe motive de boală cu mai puţin de o zi înainte de premiere. E-adevărat, regulamentul prevede explicit ca obligatorie prezenţa premiantului la Gală, dar în textul său Nicolae Manolescu se arată indignat, de fapt, de membrii propriului juriu, care ei înşişi au fost, cel puţin într-o primă fază, în deplin dezacord cu regulamentul. Merită făcute excepţii? Merită schimbat regulamentul în condiţiile în care este contestat aproape în unanimitate? (În fond, Opera Omnia este o distincţie acordată seniorilor literaturii, care deseori nu mai sînt deplasabili. Argumentul lui Gellu Dorian, iniţiatorul premiului şi organizatorul galei, cum că Ştefan Aug. Doinaş s-a prezentat la premierea din 1997 în scaunul cu rotile este de un rar cinism gerontofob.) În epoca transmisiilor live de pe orice telefon mobil, consider că regulamentul care prevede obligativitatea prezenţei fizice e absurd. (Nici Nobelul nu pretinde aşa ceva.) La fel de absurd ca o altă prevedere a sa, absolut ridicolă, şi anume ca însemnele premiului, coroniţa şi diploma, să fie sfinţite în biserică. De fapt, nu premiul onorează scriitorul, ci scriitorul onorează (şi sfinţeşte) premiul.

S-a discutat mult în reţelele sociale despre Premiile „Sofia Nădejde“ pentru literatura scrisă de femei, premii care, în mod lăudabil, sînt însoţite de lecturi, întîlniri cu elevii, conferinţe. Din capul locului consider necesară orice formă de încurajare şi celebrare a literaturii scrise de femei, în condiţiile în care istoria literaturii române numără destul de puţine scriitoare valoroase şi nici acelea reprezentate cum se cuvine în manualele şcolare. (Numărul 8 al revistei de proză scurtă Iocan a publicat – nepremeditat, dar pentru prima dată în istoria publicisticii literare româneşti – un număr de două ori mai mare de scriitoare femei decît scriitori bărbaţi.) Consider însă riscant discursul feminist preluat tel quel din mediul academic american şi proliferat, cu aceleaşi tare, într-o cultură literară ca a noastră, e-adevărat că misogină, dar nu şi discriminatorie la adresa scriitoarelor (dincolo, fireşte, de micile parti pris-uri generaţioniste, teritoriale, de grup etc.).

Ţin la această distincţie în condiţiile în care nu cred că există în istoria recentă a literaturii noastre vreo carte valoroasă, de poezie, proză sau eseu, nedreptăţită doar pentru că a fost scrisă de o femeie. Autoare ca Gabriela Adameşteanu, Adriana Babeţi, Florina Ilis, Ileana Mălăncioiu sau Marta Petreu (pentru a mă opri doar la aceste cinci nume reprezentative pentru toate genurile literare şi care, în mod ironic, s-au regăsit şi în nominalizările Premiilor „Sofia Nădejde) au fost premiate aproape cu fiecare carte publicată, valoarea lor fiind dincolo de orice contestaţie/ignorare de juriile alcătuite predominant din critici bărbaţi. Unde mai pui că publicul cititor/cumpărător de carte este predominant feminin, la fel ca mediul editorial: Humanitas, ART, Nemira, Curtea Veche, Litera, Corint, Univers, Baroque Books & Arts ş.a. au directori editoriali femei. Discursul feminist care răspîndeşte ideea că scriitoarele femei ar fi, la noi, discriminate/oprimate mi se pare, dacă nu tendenţios, atunci exagerat şi riscă să provoace tensiuni chiar şi acolo unde nu sînt. (Aşa cum, la mijlocul anilor ’90, contestarea canonului estetic, susţinută cu argumente preluate de asemenea din mediul academic multi-etnic/rasial/cultural american, s-a dovedit la noi, în timp, fără fond – vezi cartea Cosanei Nicolae, Canon, canonic, Univers Enciclopedic, 2006).

Elena Vlădăreanu, iniţiatoarea Premiilor „Sofia Nădejde“, spunea chiar la noi în revistă că modelul a fost britanicul Women’s Prize for Fiction (fost Orange Prize, apoi Baileys Women’s Prize), iniţiat în replică la Booker Prize, considerat, la un moment dat, discriminatoriu cu proza femeilor. Acum cîţiva ani, însă, acest premiu a primit o replica dură chiar la el acasă şi chiar din partea unei premiante, Lionel Shriver, autoarea romanului Trebuie să vorbim despre Kevin (Vellant, 2009): „Toată treaba asta cu tratamentul special acordat femeilor, ca şi cum ele ar avea nevoie de ajutor special şi de reguli speciale, este problematică şi se va întoarce împotriva noastră. După ce eu am cîştigat Orange Prize, n-am vrut să par nerecunoscătoare şi să vorbesc împotriva lui, dar trebuie să spun că pentru mine ar fi fost mai semnificativ să cîştig Booker-ul. Multe scriitoare premiate spun acelaşi lucru: nominalizările acestui premiu elimină, de fapt, jumătate din rasa umană. E problematic să sugerezi că noi, femeile, avem nevoie de ajutor şi că, pentru a merita premii literare, e nevoie să-i excludem pe bărbaţi.“ (Vezi întreaga polemică - în care cineva a propus chiar ca într-un an editorial anume să nu fie publicate decît cărţi scrise de femei - pe www.thebookseller.com).

Juriul mixt al Premiilor „Sofia Nădejde“ (Grațiela Benga, Cosmin Ciotloș, Mihai Iovănel, Andreea Mironescu și Adriana Stan) a reuşit, în mod inexplicabil şi cumva amuzant, ca la categoria Poezie nici măcar să nu nominalizeze volumul Delacroix este tabu: suita romînească de Medeea Iancu (Cartea Românească, 2017). Anul trecut, Medeea Iancu, o poetă pe cît de talentată, pe atît de bătăioasă, a fost sancționată contravențional (în urma unui denunţ) printr-un avertisment scris de Inspectoratul de Poliție din Botoșani după ce a citit un manifest feminist în cadrul Galei Premiului „Mihai Eminescu“. Astfel, cartea de poezie cea mai îndreptăţită la un premiu politic dedicat exclusiv literaturii scrise de femei nici măcar n-a fost nominalizată, dovedind – şi aici e marea problemă a instituţiei premiilor – o idiosincrasie manifestată dincolo de gender sau de valoare estetică. Cartea feministă a Medeei Iancu n-a fost publicată la o editură feministă (precum frACTalia, Tact sau Hecate) şi a avut parte de elogii din partea criticilor bărbaţi inclusiv în România literară, adică revista „sistemului“ („Mi se pare esențial să fii împotriva sistemului, dacă poți să-l subminezi, s-o faci“, afirma Elena Vlădăreanu). Aşa se face că Premiile „Sofia Nădejde“ au ignorat exact scriitoarea fanion, cea mai dedicată cauzei şi, totodată, cea mai expusă şi mai afectată public de acţiunile ei feministe (hate speech, public shaming, mansplaining). Aşa cum Premiul Special pentru Inovație și Contribuții deosebite aduse literaturii a fost acordat Adrianei Bittel, altfel cea mai bună autoare de proză scurtă din întreaga noastră literatură, deşi poate mai potrivită ar fi fost Angela Marinescu, poeta care a marcat profund poezia scrisă de femei în ultimele două decenii. Ce te faci însă cînd Angela Marinescu este antifeministă? În concluzie, problema premiilor de la noi nu cred că e discriminarea de gen, ci idiosincrasia; deci nu politica, ci obiectivitatea.

Juriul Premiului Naţional de Proză Ziarul de Iaşi (Bogdan Creţu, Codrin Liviu Cuţitaru, Doris Mironescu, Antonio Patraş şi Alexandru Călinescu, preşedinte) a anunţat cei zece finalişti ai celei de-a XVI-a ediţii: Grădina de sticlă de Tatiana Ţîbuleac (Cartier), Rezidenţi în Casa Visurilor de Radu Aldulescu (Hyperliteratura), Matriarhat de Cristina Andrei (Nemira), Capătul drumului de Liliana Corobca, Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi de Bogdan Suceavă, Jimmy de Mihai Buzea, Umbra pierdută de Carmen Firan (toate Polirom) şi O formă de viaţă necunoscută de Andreea Răsuceanu, Şapte octombrie de Vlad Zografi şi Transparenţă de Radu Vancu (toate Humanitas). Cunoscătorilor le sare imediat în ochi absenţa romanelor Fontana di Trevi de Gabriela Adameşteanu, Cartea numerilor de Florina Ilis şi Pîlpîiri de Dan Lungu (toate Polirom), posibil cele mai bune trei romane ale anului trecut, fiind nominalizate şi la Premiile Radio România Cultural, şi la Premiile revistei Observator Cultural. Deci, cum au fost posibile nişte nominalizări atît de parţiale, deci mediocre, la Premiul Naţional de Proză Ziarul de Iaşi?

Problema cu regulamentul acestui premiu (subintitulat pînă de curînd „Cartea de proză a anului“, distincţie abandonată tacit), este că nu se acordă de două ori aceluiaşi prozator. Am scris şi în anii trecuţi despre această aberaţie, în condiţiile în care, înfiinţat în 2004, longevitatea acestui premiu lucrează împotriva lui şi a excelenței literaturii. Practic, pe măsură ce trec anii, va premia autori tot mai modeşti (pe viitor i se va acorda chiar şi lui Gabriel Chifu). Sigur, modelul este Premiul Goncourt, doar că producţia de proză a literaturii române este de 200 de ori mai mică decît cea franceză. Dacă Pulitzer, National Book Award, PEN/Faulkner, Man Booker, IMPAC/Dublin sau chiar Women’s Prize se acordă unui autor/autoare ori de cîte ori merită, nu văd de ce-ar fi Premiul Ziarul de Iaşi mai cu moţ. Pentru o literatură mică, așa cum e a noastră, e regretabil că acest premiu îşi pierde gradual relevanţa, premiind doar autorii care n-au mai fost premiaţi, nu şi cărţile cu adevărat meritorii. Altfel spus, asigurînd o competiţie doar între prozatori reportaţi/leftovers şi cei nou-veniţi, e tot mai puţin o distincţie a valorii şi tot mai mult un ajutor social pentru cei perseverenţi.

E trist că, evoluînd între excludere, discriminare şi pomană, premiile de la noi au ajuns să aducă deservicii literaturii a cărei valoare pretind că o recunosc şi o celebrează.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.