Cartea, recuzită pentru selfie

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Cartea, recuzită pentru selfie jpeg

„Sîntem blestemaţi cu prea multe şi cu prea puţin timp ca să consumăm toate lucrurile minunate care ni se oferă.“ Da, se apropie Tîrgul de Carte Bookfest şi va exista, din nou, o ofertă copleşitoare de cărţi traduse din zeci de limbi, premiate cu premii celebre, vîndute în milioane de exemplare, ecranizate în filme de succes, situate în topuri faimoase. Bestseller-uri, blockbuster-e, mustreader-e, fenomene editoriale, mari revelaţii – o copulaţie a superlativelor. Va trebui să supravieţuim, o dată în plus, potopului de capodopere care se va revărsa peste noi, bieţii cititori, avizi de plăceri literare. Asta în timp ce receptarea critică a cărţilor este, pentru al nu ştiu cîtelea an consecutiv, absolut mediocră. Se scrie puţin despre cărţi şi se scrie prost. Mulţi critici s-au retras, lăsînd în loc bloggeri (eu i-aş reboteza bookfluencer-i), pentru care, atunci cînd nu compilează fraze şi expresii luate direct de pe clapetele cărţilor, un selfie cu coperta ţine loc de analiza-evaluarea-recomandarea cărţii. Dar, se pare, şi la alţii e la fel.

În 1959, Elizabeth Hardwick, prozatoare şi critic literar, publica în Harper’s un foarte acid articol intitulat „Declinul recenziei literare“, articol care va face carieră pentru felul dur în care critica tributul plătit de recenzenții literari gustului popular, fiind totodată şi textul-manifest al fondării The New York Review of Books împreună cu soţul ei, poetul Robert Lowell, şi cu alţi editori. Luna trecută, tot în Harper’s, scriitorul şi criticul literar Christian Lorentzen a publicat un amplu articol intitulat „Like this or die: Soarta recenziei literare în epoca algoritmilor“, articol care între timp a primit sute de replici în publicaţiile culturale americane, print şi online, deschizînd o dezbatere naţională despre ce mai înseamnă recenzia literară într-o epocă dominată de social media.

Ce observă Christian Lorentzen e valabil şi pentru restul lumii, inclusiv pentru noi: reducerea drastică sau dispariţia spaţiului pentru recenzii literare în presa scrisă, simplificarea discursului critic („necesităţile de bază ale unei recenzii – analiza şi evaluarea – au fost abandonate în favoarea banalei recomandări“ care „reciclează formulările publicitare primite de-a gata de la editori“), consensul înlocuind dezbaterea („editorii şi criticii aparţin unei profesii pentru care scepticismul este o datorie; în schimb, avem acum nişte jurnalişti culturali permanent beţi de entuziasm“). Sub presiunea comercială şi a social media, criticii/bloggerii literari au devenit un fel de maşini de recomandat cărţi, scriind texte scurte, pozitive, lipsite de profunzime, „contribuind la o anarhie a standardelor“. Christian Lorentzen deplînge înlocuirea analizei şi reflecţiei critice, a recenziilor riguroase şi a articolelor de amploare cu textuleţele şi listele de recomandări (listicles), cu interviurile de tip Q&A şi profilurile cu autori („Te deranjează dacă-ţi trimitem să răspunzi la un chestionar în loc să-ţi recenzăm cartea?“), cu topurile de vînzări („deşi prezenţa pe o listă de bestseller-uri este o contrarecomandare a calităţii literare“), cu postările de coperte de pe Instagram (bookstagram), recomandările de pe Twitter, evaluările cu steluţe de pe Goodreads ş.a.

Pe scurt, Lorentzen deplînge sărăcia discursului critic şi fetişizarea cărţii ca obiect în contextul declinului pieţei de carte, unde nu mai contează decît vînzările: prea multă opinie şi prea puţină analiză, prea multe recomandări şi prea puţine evaluări, prea multe poze cu coperte şi prea puţine comentarii despre cărţi. „Cum ar fi ca o întreagă generaţie de scriitori să se formeze fără ca nimeni să nu le mai analizeze critic cărţile? Scriitorii sînt deserviţi acum de o cultură care le tratează cărţile doar ca recuzită pentru selfie-uri“, spune Lorentzen în acest articol, lung cam cît cinci pagini din Dilema veche, rezumat aici vulgar, dar disponibil pe https://harpers.org/archive/2019/04/like-this-or-die.

În State, toată lumea a avut o părere pro sau contra, mai directă sau mai nuanţată. Pe https://bookmarks.reviews, peste o duzină de editori de carte, critici literari de la The Globe şi Kenyon Review la Slate şi The New Yorker i-au comentat eseul. În cele ce urmează spicuiesc din opiniile lor.

„Cronica de carte te costă. E scump să trimiţi prin poştă cărţile criticilor, e scump să le plăteşti un onorariu, e scump să rezervi spaţiu editorial recenziilor. Articolele despre cărţi nu aduc nici un ban din publicitate, iar editurile şi librăriile nu-şi permit să plătească reclame în publicaţiile de mare tiraj. Unele ziare au înlocuit recenziile de carte cu profiluri, chestionare şi liste, dar cred că asta e un lucru bun. Pentru mine nu e un semn de declin al civilizaţiei, ci un semn al ponderii scăzute a presei. Au dispărut recenziile? Mie mi se pare că s-au înmulţit. Există cititori peste tot, de toate felurile.“ (Laurie Hertzel, preşedinta National Book Critics Circle, Star Tribune)

„Mai merită să scrii azi recenzii negative? Absolut. Ce mai e o cultură literară fără puţin dezacord? Dar criticul literar de azi joacă şi un rol de curator: selecţia a ceea ce recenzează este la fel de semnificativă. Din perspectiva unei reviste, nu are nici un rost să critici o carte despre care vasta majoritate a publicului cititor nici nu merită să afle. Atît de mulţi autori se luptă pentru atît de puţin spaţiu în fiecare săptămînă. Să acorzi prioritate doar cărţilor care merită să ajungă la public, să contribui cu recenzii pozitive este o decizie editorială sănătoasă.“ (David Canfield, Entertainment Weekly)

„Cititorul obişnuit citeşte un număr relativ mic de cărţi pe an, iar noi, restul, ne dăm silinţa să transmitem dragostea noastră pentru cărţi vorbind despre ele în speranţa că îi mai pasă cuiva. Nu-mi place că astăzi cărţile trăiesc şi mor în funcţie de potenţialul lor de a crea valuri sau de cît de listabile sînt. Dar cu cît îi ia mai mult unei cărţi să-şi găsească un recenzent ca s-o citească, cu atît mai puţin important este ca acea carte să fie şi bună.“ (Steph Cha, Los Angeles Times / USA Today)

„O recenzie consistentă şi bine scrisă este unul dintre cele mai semnificative şi eficiente moduri de a te exprima despre o carte. O recenzie decentă poate descrie reuşitele sau minusurile unei cărţi, o recenzie bună poate genera o anumită teorie estetică ce îl ajută pe cititor să înţeleagă cum poate aborda literatura în general, iar o recenzie foarte bună este o opera de artă în sine. Dar nu sînt de acord că alte forme de a scrie despre cărţi n-ar fi valide. Critica nu trebuie să fie doar evaluare sau recomandare, nici nu e blamabil faptul că cititorii vor recomandări sau că recenzenţii alcătuiesc liste. Iar dacă o carte este fetişizată ca obiect cultural, această fetişizare merită observată şi analizată. Ce proiectăm noi în cartea ca obiect? Ce simbolizează cartea pentru noi? Care coperte ne atrag atenţia, de ce o fac şi cît de eficace sînt ele? Îngrijorător este cînd interesul pentru cartea ca obiect şi pentru listele de recomandări copleşeşte cu totul critica literară. Dar situarea recenziei critice mai presus de orice nu va repune romanul în centrul vieţii literare. Acele vremuri au trecut şi nici o cantitate de cronici literare nu le va aduce înapoi.“ (Constance Grady, Vox)

„Romanul este o formă durabilă în ciuda atîtor morţi prevăzute. Romanul nu e mort, nici măcar pe moarte, pentru că romanul n-a fost interesant niciodată cu adevărat decît pentru un grup marginal de ciudaţi. Supravieţuirea romanului depinde nu de capacitatea lui de a controla mase enorme de oameni, ci de capacitatea lui de a-şi face adepţi noi. Critica literară este şi ea o formă durabilă. Cei mai buni practicanţi ai ei, iubitori perverşi ai dezacordului, au reprezentat întotdeauna o minoritate plină de amărăciune. Şi nu sîntem noi cel puţin norocoşi să trăim vremuri în care există atît de multe de dispreţuit?“ (Becca Rothfeld, The Times Literary Supplement)

Foto: Alfred Hitchcock citind

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.