Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic jpeg

Marţi, 5 iunie 2012, orele 17,30: moment tulburător şi evident emoţionant (chit că sobru drapat), la Teatrul Naţional din Bucureşti. Consiliul artistic, din care, cu onor&plăcere, fac parte de cîţiva ani, ca outsider simpatetic (alături de Radu Beligan, Sanda Manu, Marina Constantinescu, Liviu Dorneanu, în galeşă partidă cu insider-ii Ion Caramitru, Ilinca Tomoroveanu, Alice Georgescu, Adriana Popescu, Violeta Popa) dezbate viziunea lui Alexandru Dabija asupra contondentei constelaţii fatalism-isteria cîştigului-nenoroc-demonism (altfel zis: tripleta ingenuitate-speranţă-nebunie), în schiţa lui Caragiale Două loturi. Ceea ce a coincis cu primul „şnur“ din istorie în noua Sală Mică a Naţionalului. Cum ar zice chivuţele prinse de regizor în caruselul duhnind a prune sfarojite, am făcut safteaua noii săli. O sală cam bunkeroasă, după gustul meu, cu maniacalul exces ceauşist de ciment, de unde şi acustica de peşteră goală, dar pe care precis o va umaniza cochetăria experimentelor scenice de studio. Iacă, totuşi, că şantierul care părea că se va întinde pînă în veacul 22 dă semne că-n toamnă-iarnă se va putea intra regeşte la TNB.

Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se lasă şi ne debusolează din nou. Crîncen, provocator, ameţitor, istovitor aici, dar magnetizant. După avalanşa îngreţoşărilor micţionare din Noaptea furtunoasă ieşeană – răscumpărată din plin, ce-i drept, de Scrisoarea de la Teatrul de Comedie – şi după frumos desenata, dar cam agasanta bizarerie goescă de la Odeon, Dabija campează direct, masiv, trepidant, în cea mai nouă obsesie a exegezei caragialiene: tema cruzimii isteroide. Şi, colateral, a predestinării, demenţei furibunde şi vieţii ca vis diabolic. Adică dat dracului, literalmente. Totul mixat cu încercănata conştiinţă (caragialiană, cioraniană şi, de fapt, larg românească) a nenorocului. A nimicniciei damnate, într-o bolgie de carnaval defazat, sinistru şi grotesc deopotrivă. Lasă retorica fadă şi rigorile de manual ale clasicităţii, lasă vodevilismul, lasă tolstoismul şi naturalismul şi exfoliază psihanalitic pulsiunile altericide, pe fond sado-maso, unde enormul simţirii va fi egalat numai de monstruozitatea văzului.

Planînd vultureşte deasupra unui negru-captivant amestec de Kafka, Gogol, Bulgakov, cub funebru peste jalnice speranţe, determinări răzbunătoare şi „tripotări“ criminale, într-un drăcesc labirint metalic de scări către infern, trape către purgatoriu şi iluzorii supape înspre raiul veşnic intangibil – Dabija îl înrămează pe Lefter Popescu (Gavril Pătru, în decorul lui Helmuth Stürmer) în carcasa nebuniei progresive, cu un Marius Manole ca mic Mefisto de bîlci, Makie Şiş miticesc, biată Piază – bună/rea, nu contează, de vreme ce tot se-alege praful.

Sînt ţinut să nu divulg nimic mai mult: pînă la premiera din toamnă cică se vor mai schimba destule. Cert e că publicul avizat se va delecta vibrînd cu încruntare la mulţimea aluziilor şi citatelor culturale, ori va fi zdruncinat de îndrăznelile hors-texte ale regiei, iar cei pentru care Caragiale înseamnă exclusiv satiră clasică şi rîs zdravăn în tradiţia Giugaru-Birlic vor fi constrînşi să accepte şi varianta neagră a unei comediografii ceva mai deocheate decît cea cu care vrea şcoala să ne potcovească.

Luni, 11 iunie, ce să vezi! am norocul să prind în fine D’ale carnavalului în regia lui Silviu Purcărete cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu (la Opera din Bucureşti, în cadrul Festivalului de Comedie). Chiar dacă am fost paraşutat taman în ultimul rînd de la balconul doi (unde-n loc de perspectiva Demiurgului m-am simţit mai degrabă un Cătălin asudat, distanţa văduvindu-mă şi de sarabanda olfactivă care auzisem că face deliciul spectatorilor), fără să pot vedea grimasele actorilor, ci doar ghicindu-le fizionomia, tot m-au debusolat urieşenia scenei şi cuminţenia viziunii.

Pe de o parte, venind împovărat cu aşteptările perfecţiunilor baroc-gigantesco-felliniene gen Danaidele, Faust, Gulliver şi dînd de un petic de frizerie într-un pustiu scenic delimitat de fundul unui camion ca o gură de balenă şi vegheat de pubela căreia îi vor fi menite-n final nesaţiul ludic, patosul vindicativ şi alchimia qui pro quo-urilor, sigur că eşti descumpănit.

De cealaltă parte, oricît de impresionante sînt, în egală măsură, simbolurile din planul mare (furtuna, de pildă, ca forţă, nu-i aşa, a destinului, menită să potenţeze paradoxal deriziunea, duplicitatea, mahalagescul micului mare imbroglio) şi puzderia detaliilor captivante (de la întreirea Didinelor şi combina muzicală pe care o duce galeş Girimea, emanînd copleşitor arii din Norma, pînă la costumul de urs al lui Pampon, urieşenia oglinzilor „cu chirie“, metafora gunoierilor, pentru care Miţa devine un simplu pachet inutil ş.a.m.d.) – minus fondul muzical (Vasile Şirli), monoton şi prea puţin ofertant – senzaţia cu care am plecat a fost una de mirată dezamăgire. Vă asigur, însă, că lupt cu ea. Am senzaţia că miasmele fetide ale timpului nostru ne-au frăgezit sensibilitatea exclusiv pentru orori, astfel încît fidelitatea faţă de text, respectul pentru statutul personajelor şi utilizarea echilibrată a artificiilor scenice au ajuns să ni se pară ceva plicticos. Or, eu unul nu am deloc de gînd să mă las, şi în teatru, pradă principiului ştirilor TV „it bleeds, it leeds“.

Pentru o tombateră ca mine, deloc purtat pe la teatrul-dans, D’ale noastre, strălucitorul spectacol realizat la TNB de Gigi Căciuleanu (căruia îi aparţine şi excelentul montaj muzical), la a cărui pre-vizionare am fost martor miercuri, 13 iunie, a fost o probă de răbdare, revoltă... şi încîntare. Primul sfert de oră am rămas holbat, nerecunoscînd în coregrafie nimic din ceea ce am fost deprins că face esenţa caragialităţii (necum a românităţii). Încet, încet, odată ce intri în convenţie, dar, mai ales, odată ce apar tradiţionalele însemne vestimentare şi începi zglobiu să-i recunoşti pe Trahanache, Dumitrache, Fănică, Zoe, Rică, Veta şi Ziţa, totul devine fluent, te desprinzi de mania textului şi te laşi definitiv captiv magiei coregrafice. Aşa ajungi să te pierzi uluit în faţa unui Cetăţean turmentat evoluînd pe „Sonata lunii“, a unor captivante caligrafii dansante pe secvenţe din Năpasta şi Conu Leonida, dar în special la climaxul care, pentru mine, a fost discursul lui Caţavencu. Am aflat că omul care a realizat performanţa se numeşte Lari Giorgescu, un actor pe care – iertată-mi fie ignoranţa – nu-l ştiam decît din emisiunea lui Alex. Ştefănescu de la TVR, dar care mi s-a dezvăluit acum ca o extraordinară energie ludică. Din păcate, nici în acest caz nu pot scrie mai multe, la ora de faţă spectacolul fiind, conform spuselor regizorului, încă imperfect (!).

Păi cu aşa „imperfecţiuni“, bobocule, să te tot întîlneşti.

P.S. Abia după ce brodasem rîndurile de mai sus, am citit articolul lui Cătălin Ştefănescu despre Loturile lui Dabija, în numărul Dilemei vechi de săptămîna trecută. Deja sîntem doi, ca’va s’zică. Încă un text la fel de vibrant – şi deja putem pune de-un partid.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.