⬆

Ne cam place criza

Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009

Dilema veche la Timpul prezent Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ziarele i-au făcut rubrică. Politicienii au inclus-o în discursuri, de obicei pe post de justificare. Managerii au domesticit-o înfiinţîndu-i un departament special. Deşi dată dispărută de zeci de ani, criza se dovedeşte încet-încet comestibilă, de-a noastră. În ultimele şase luni am încercat " şi în mare măsură am reuşit " să ne convingem că, dacă-i cumva boală, avem resurse să-i găsim antibioticul potrivit. Dar, de fapt, încă n-am începe tratamentul. Ce noi sînt ştirile despre pierderile record pe care le anunţă unii şi alţii! Ce palpitant e să calculezi de cînd nu s-a mai dus aşa de jos indicele cutare! Ce interesante sînt regrupările politice şi senzaţia trăită parcă mai la concret că Pămîntul e cam mic! Aşa că parcă am mai trage de timp. Scăpăm de criză " sau mai precis de impulsul de a mai numi criză ceea ce ni se întîmplă " abia cînd ne vom fi plictisit de ea. Dar plictisit pe de-a-ntregul, nu ca acum, cînd încă o mai preţuim pentru adrenalină. Şi pentru inedit. China "nouă" Mai ales că ceva-ceva evenimente se petrec. Protagonişti previzibili pînă mai ieri au comportamente noi. Obiceiurile se schimbă. Reacţiile sînt altele şi îi vezi pe mulţi într-o lumină de care nu ai fi putut face rost în vremuri "normale". De pildă, China. Înainte de criză, toată lumea îi ştia rolul. Ţara multinaţionalelor înfrăţite cu comuniştii cu simţ antreprenorial. Mînă de lucru ieftină şi docilă, dar cu un sistem politic bun de criticat din cînd în cînd. Acum, China-i barometru şi colac de salvare. Nicicînd n-a avut parte de atîta atenţie şi de tot setul respectabil de instrumente de măsurare rezervat de regulă democraţiilor. Dar nu la nivelul ascuns-informal de pînă mai ieri, ci pe faţă pînă şi în mediile de tradiţie, care ţineau la aparenţe. Iată: se revigorează puţin industria textilă în China? Rapid, un articol în International Herald Tribune care analizează impactul global al veştii. Vorbeşte premierul Jiabao la congres de creştere economică de 8%? Ziariştii asaltează sala congresului, iar declaraţiile umplu agenţiile de ştiri. Şi parcă şi bursele se mai întremează. Are lumea bună cîte un plan de criză (stimulus spending plan)? Are şi China aşa ceva! Declară Hillary Clinton că pe primul loc pe agenda vizitei ei la Beijing este economia, şi nu drepturile omului? Oops, asta e mai greu de încadrat, dar într-o zi-două trece şi nu se mai pune problema vreunei decriptări. Cît de bine va ieşi China din criză la capitolul respectabilitate se vede cînd americanul şi chinezul sînt aşezaţi pe acelaşi palier. Sau mai exact în aceeaşi barcă, la modul că ori scapă amîndoi, ori nici unul. O explică James Saft de la Reuters, care spune că profilul americanului este cel al "cheltuitorului pe credit", pe cînd cel al asiaticului este "economul", "strîngătorul". Saft susţine că echilibrul era pînă acum asigurat astfel: Asia exporta în Statele Unite, strîngea banii şi-i împrumuta apoi tot americanilor " care, la rîndul lor, cumpărau din nou de la asiatici. Lanţul s-a rupt cînd americanii au strîns cureaua. Provocarea constă acum în a-i face pe japonezi şi chinezi să cheltuiască. "Greu lucru, şi oricum cu mult mai lent decît devine americanul mai strîns la pungă" " spune Saft. Dar există alternativă? Nuanţe locale Mai spre zona noastră, criza aduce o solidaritate proaspătă a ţărilor din centrul şi răsăritul Europei, forjată mai ales printr-o delimitare faţă de vechea Europă. Motive sînt: nu avem încă euro pe post de monedă naţională, sîntem mai noi în clubul european, avem background similar în materie de istorie recentă. Din superficialitate, s-ar putea deduce că apropierea e stimulată şi de o atitudine comună faţă de criză. Nimic mai greu de susţinut, şi vin cu exemplul Ungariei şi al României. În vreme ce Bucureştiul îşi trimite preşedintele în loc de premier la o întîlnire europeană a şefilor de guverne şi se tot frămîntă dacă să se împrumute sau nu, Ungaria are atitudini tranşante. Încasează fără menajamente sau angajamente vreo 8 miliarde de euro de la UE. A luat şi alte 16 miliarde de la FMI, 1,3 de la Banca Mondială şi încă nu s-a oprit. Premierul Gyurcsany a mai cerut "pentru ţările estice" un ajutor de 180 de miliarde de euro. Nu ştiu dacă e bună sau nu strategia împrumuturilor. Dar la nivelul coerenţei, Ungaria pare să stea mult mai bine decît România. Şi, aparent, Guvernul de la Budapesta e mai interesat să îi conserve populaţiei puterea de a cheltui, spre deosebire de autorităţile române care se zburlesc la datornici să-şi achite neîntîrziat ratele la bănci. Şi puţină criză în cheie culturală Şi încă o observaţie, care poate ţine mai degrabă de pitorescul crizei. În topul afacerilor profitabile în vremurile acestea de restrişte financiară se află casele de licitaţie din domeniul operelor de artă. Într-un interval de cîteva luni, şi Christie’s, şi Sotheby’s au fost luate prin surprindere de apetitul clienţilor pentru achiziţionarea de tablouri sau alte obiecte de artă. Două exemple telegrafice: la prima licitaţie din acest an, Christie’s vinde un tablou pe o sumă de trei ori mai mare decît cea pe care o estimase iniţial " şi e vorba aici de sute de milioane de dolari. Iar o săptămînă mai tîrziu, Sotheby’s scoate pe piaţă 29 de tablouri şi sculpturi şi vinde 22 dintre ele la preţuri record. Tendinţa e conturată şi confirmată în perioada care a urmat. E clar: criza dă naştere la doi poli de îmbulzeală " la oficiile de plasare de forţă de muncă şi la casele de licitaţie.

alternanţa la părere

Gabriel Liiceanu sedus de Isus

Cel care crede în Dumnezeu nu este neapărat mai bun decît fratele său fără credință.

Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală

În privinţa scrisului, nu uitaţi: după 69 de ani vine neîndoios vremea să concepem romane cu cheie în stilul lui Dan Brown, ca să ne dăm singuri fiori – oricum nu ni-i mai dă nimeni altcineva.

De Ziua Armatei… despre militarul român

Pe 25 octombrie 1996, fiind anul I la Academia Tehnică Militară, am depus jurămîntul militar. Nu îmi mai amintesc formula exactă, dar juram credinţă „patriei mele, România“, să-mi apăr ţara „chiar cu preţul vieţii“ şi mai juram să respect „legile ţării şi regulamentele militare“. Şi parcă, la final, nu mai sînt chiar sigur, Îl invocam pe eternul bunul Dumnezeu, rugîndu-l „aşa să-mi ajute“.

Mihnea RUDOIU

De ce mă întorc acasă

Sînt de un an în Irlanda şi abia aştept să revin acasă, în România. Unii – puţini – mă înţeleg, majoritatea nu. E dificil de explicat de ce, dar nu imposibil. Mai greu e de asimilat aşa ceva, în special dacă ai o structură interioară „croită“ altfel decît a mea şi a celor – puţini – asemenea mie.

O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER

Dincolo de luminile scenei se află un personaj nevăzut, cunoscut cel mai adesea din scrierile cercetătorilor şi postum. Spectacolele pe care le-a montat îi poartă un timp numele şi amprenta inconfundabilă, i se dedică studii şi biografii, criticii încearcă să descifreze un mesaj după percepţia fiecăruia.

Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir

Nu cred că este o noutate pentru nimeni faptul că sistemul de învăţămînt românesc traversează o perioadă de criză identitară fără precedent. Cauzele acesteia trebuie căutate nu doar în ograda statului, ci şi în cea a beneficiarilor.

Cultura, o dezbatere pe fonduri (III)

Este necesară revizuirea urgentă a legii şi îmbunătăţirea ei prin nişte modificări de substanţă. În primul rînd, cred că timbrul cultural ar trebui să fie colectat atît de uniunile de creaţie cît şi de AFCN, CNDB şi alte organizaţii/instituţii de interes naţional.

Matei MARTIN

Cultura, o dezbatere pe fonduri (II)

Continuăm ancheta pe tema proiectului legislativ cu privire la timbrul literar. Astăzi vă prezentăm punctul de vedere al „taxaţilor“, al celor care percep şi apoi virează contravaloarea timbrului cultural către uniunile de creaţie. I-am întrebat care sînt obiecţiile lor legate de lege.

Cultura, o dezbatere pe fonduri (I)

Timbrul cultural provoacă polemici aprinse despre rostul acestei taxe şi, mai ales, despre cum se va aplica. Dilema veche vă propune o dezbatere pe tema acestei legi. În acest număr, am lansat aceleaşi trei întrebări unor reprezentanţi ai uniunilor de creaţie care beneficiază de fondurile provenind din timbrul cultural.

Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români

Vorbind despre cultul identităţii noastre, Julia Kristeva ne atenţiona că sîntem pe un drum greşit, pentru că identitatea nu este un cult, ci o căutare continuă, susţinută de totalitatea întrebărilor pe care ni le punem despre cine sîntem.

Dorin BODEA

împotriva curentului

Filozofii regi vs filozofii preşedinţi

Regii de azi sînt educaţi să fie oameni obişnuiţi, în concordanţă cu rolul lor diminuat în viaţa naţiunii. Dar, pentru a nu se scufunda într-o permanentă mediocritate, ţările democratice au nevoie de simboluri ale excelenţei.

Robert SKIDELSKY

O viziune greşită asupra preşedintelui

S-au adunat cîţiva ani de cînd trăiesc în Austria şi încă nu ştiu cum arată preşedintele acestei ţări. N-am televizor, ce-i drept, dar nici în România n-aveam şi asta nu mi-a protejat cortexul de contaminarea imagistică cu figurile politice importante ale ţării. În Austria, preşedintele apare pe sticlă de Crăciun, de Ziua Naţională şi la cîteva rare ocazii cînd mai mustrează derapajele grupurilor cu ambiţii de extremă dreapta.

Aron BIRO

Etica vieţii

A alege moartea

Gillian Bennett ştia de trei ani că suferă de demenţă. În august, demenţa progresase pînă în punctul în care, după cum a spus-o chiar ea: „Aproape că m-am pierdut pe mine. Vreau să scap înainte de ziua în care nu-mi voi mai putea evalua situaţia sau face ceva ca să-mi pun capăt zilelor.“

Peter SINGER

Uşurătatea de a fi prost în România

Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes.

Mihnea RUDOIU

Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“

Cînd nu se vorbeşte despre ea, presa locală supravieţuieşte făcînd slalom printre probleme financiare, presiuni politice, iar uneori se confruntă şi cu lipsa de pregătire a celor care scriu la gazete sau fac emisiuni la televizor. Cu alte cuvinte, cam aceleaşi probleme pe care le are şi presa centrală.

Liliana NICOLAE

Cui îi (mai) e frică de LGBT?

Îmi amintesc şi acum ziua cînd am văzut întîia dată doi bărbaţi ţinîndu-se de mînă pe stradă. Se întîmpla în Berlin, prin 2008. Totuşi, era ceva uimitor în felul în care îşi asumau gestul de tandreţe. Şi chiar mai şocant era că dragostea lor nu stîrnea nici o mirare, nici o ameninţare în preajmă...

Oligarhizarea universităţilor

Una dintre marile minciuni pe care o repetă mereu cei care ne conduc se referă la pretinsa apartenenţă la valorile democratice. Nu sînt democraţi şi nu au nimic în comun cu lumea democratică. Se vede asta cel mai bine din lipsa lor de respect faţă de lege şi normă în general.

Dorel Dumitru CHIRIŢESCU

Eoierparlamentarul în lumea diplomatică

Deşi e-n puşcărie, celebrul euroiparlamentar se lăfăie constant în pagini de reviste serioase, pretins serioase sau vădit neserioase. Recent, a ajuns şi-n Le monde diplomatique. Numărul din iunie al cunoscutei publicaţii se ocupă şi de subiectul de pe prima pagină a planetei, le grand marché fotbalistique.

Florentin ȚUCA

Ne relaxăm moral

S-ar putea ca expresia „ne relaxăm moral“ să vi se pară stranie. E posibil ca ea chiar să fie stranie, dacă luăm în calcul faptul că dezbaterea etică, dezbaterea în jurul unor teme de morală, dezbaterea serioasă şi bazată pe argumente, lipseşte aproape cu desăvîrşire din spaţiul românesc.

Conspiraţia transparenţei

Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale crizei financiare actuale a fost prăbuşirea nivelului de încredere în politicieni şi în instituţiile democratice. Într-adevăr, în 2012, studiul „Trust Barometer“ („Barometrul încrederii“), realizat de firma globală de relaţii publice Edelman, a indicat cel mai mare declin dintotdeauna, cînd vine vorba despre guverne.

O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor!

Au existat momente în ultima vreme cînd gîndeam că nu este posibil ca lucrurile să rămînă aşa strîmbe cum au ajuns. Ceva trebuia să se întîmple! Au existat momente, şi nu puţine, cînd raza de speranţă mi-era adusă nu de întrevederea vreunei vizibile ameliorări a situaţiei, ci de certitudinea, la momentul respectiv, că „am ajuns la fundul sacului“.

Horia DINULESCU

Se caută o strategie politică

Nu trebuie să fi citit multe cărţi ca să cunoşti conceptele de bază pe care ar trebui să le conţină o strategie politică. Este de ajuns să cauţi pe Google „citate politice pline de cinism“, de exemplu, şi vei găsi o mulţime. Iată unul pe care îl consider potrivit în cazul de faţă: „În politică, doamnă, este nevoie de două lucruri: de prieteni, dar, mai presus de orice, de un duşman“.

Goe în veacul XXI

De la o vreme, întîlnirile potatorice, chiolhanurile de tot soiul, bacanalele chiar sînt confiscate – năucitor – de o droaie de pici. Timizi şi bombănitori la început, lăsaţi, la scurt timp, de capul lor, micuţii aglutinează eficace şi devin aversă, invazie, diluviu.

efectul de ecou

Noua marfă de lux: securitatea personală

Cînd dau lovituri, delincvenţii obişnuiţi respectă trei principii, şi anume, să nu depună un efort prea mare, să evite riscul de a fi prinşi şi să obţină un beneficiu imediat. Ei ştiu că cel mai profitabil este să spargi locuinţa unei persoane înstărite, dar, urmare a „feudalizării“, riscul creşte, şi ei procedează altfel. Se duc în cartierele sărace şi cu puţini poliţişti, sparg mai multe case, de unde fură valori modeste, dar, în final, beneficiile sînt comparabile cu cele obişnuite dacă

Parteneri

Ludovic Orban acuză o dezinformare în ziua alegerilor: „Este o minciună gogonată. Nu mă votați pe mine”.

Preşedintele Partidului Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a transmis un mesaj românilor, duminică dimineață, la scurt timp după ce a votat. El a acuzat o dezinformare la adresa sa și

„Să nu cumva să mă votaţi”. Mesajul lui Ludovic Orban pentru simpatizanții săi, în fața secției de votare

Preşedintele Forţa Dreptei, Ludovic Orban, a afirmat duminică, la ieșirea din secția de votare, că nu s-a votat pe sine, ci pe o altă candidată de pe buletinele de vot. Acesta își îndeamnă susținătorii să facă aceeași alegere.

Reacția antrenorului lui Rangers după ce Ianis Hagi a jucat o repriză în remiza cu Dundee

Internaționalul român, aproape să aducă victoria echipei sale.

Momentele muzicale de neuitat din cariera lui Gabriel Cotabiță. În 1986, a avut prima apariție la Mamaia, iar în 2023 ultima, pe aceeași scenă

De la prima apariție la Mamaia, din 1986, la ultima, pe aceeași scenă, în 2023, Gabriel Cotabiță a oferit publicului din România momente de neuitat.

Revoltă pe rețelele sociale după ce mai mulți români s-au trezit cu poliția la ușă, din cauza unor postări pe Facebook

Sâmbătă seara, mai mulți români au fost surprinși de vizitele poliției la domiciliu sau de apeluri telefonice, fiind acuzați de propagandă electorală pe rețelele sociale.

Ce este interzis în ziua alegerilor prezidenţiale. Cei care nu respectă aceste reguli riscă amenzi şi chiar pedepse cu închisoarea

Autorităţile reamintesc tuturor cetăţenilor că, în ziua alegerilor prezidenţiale, există anumite reguli a căror încălcare atrage amenzi şi chiar pedepse cu închisoarea.

Propaganda electorală pe internet, în ziua votului, poate fi sancționatǎ. Câte sesizări au primit polițiștii

Ministerul Afacerilor Interne anunță cǎ, în contextul desfășurării votului în diaspora, politiștii au primit mai multe sesizări privind continuarea propagandei electorale.