Cultura, o dezbatere pe fonduri (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Cultura, o dezbatere pe fonduri (I) jpeg

Dilema veche

1) De ce trebuie consumatorii de cultură să plătească o taxă destinată uniunilor de creaţie? 2) De ce e nevoie de o lege nouă pentru o taxă care există şi se aplică deja? 3) Care este destinaţia fondurilor colectate din taxa de timbru? 

● Ion CARAMITRU

1) Dintr-un motiv esenţial. Nu au o garanţie a existenţei structurilor intermediare pînă la spectacol. Bugetul culturii nu permite nici un fel de cheltuială în interesul propriu al artiştilor, ci numai în interesul instituţiilor care pot fi bugetate. Există în zona artistică şi activităţi în afara sistemului public – aşa cum e teatrul independent, de pildă. Am văzut că cei care trebuie să plătească timbrul cultural consideră uniunile de creaţie entităţi private. Ele sînt organizaţii non-profit. Fundaţiile care sprijină creaţia – precum cele din SUA, de pildă – nu există aici. Legea sponsorizării de care facem atîta caz nu e nici ea suficient de atractivă pentru companiile dispuse să pună la bătaie fonduri pentru cultură. Cînd sponsorizezi trebuie să şi cîştigi ceva. Cei 5% din profit – procentul permis de lege pentru sponsorizare – se calculează înainte de impozitare. Or, de regulă, firmele nu vor să raporteze profit. Cel mai fericit caz al unei firme care merge bine este zero. Zero înseamnă plus pozitiv. Pentru că are la dispoziţie o altă lege care îi permite să scape de alte impozite dacă investeşte acest profit în interesul firmei. Practic, nu există nici un debuşeu pentru sponsorizare.

2) Sînt două aspecte importante în acest proiect legislativ. Prima noutate – cea legată de timbrul fizic – a venit din partea Uniunii Scriitorilor. În ceea ce ne priveşte, noi n-am cerut nici o mărire a procentului pentru timbrul teatral, chiar dacă sumele sînt derizorii. A doua noutate e legată de sancţiuni: noul proiect legislativ are dispoziţii clare cu privire la cei care nu înţeleg să vireze către uniunile de creaţie banii din timbrul cultural.

3) Printre altele, pentru a putea finanţa experimente. Sau ateliere de creaţie. Sau festivaluri. Pentru a putea oferi sprijin pentru cei tineri. Sau pentru cei mai puţin tineri: statul a creat premisele pentru ca uniunile de creatori să mărească pensia artiştilor cu 50%. Sînt multe programe concrete pe care UNITER le întreprinde de multă vreme, printre altele şi cu fonduri obţinute prin timbrul cultural: Gala Tînărului Actor, Gala UNITER, Concursul „Cea mai bună piesă a anului“ etc. – toate acestea le face Uniunea, nu statul – şi nici n-ar trebui să le facă statul.

Ion Caramitru este actor, preşedinte al Uniunii Teatrale din România.  

● Şerban ŢIGĂNAŞ

1) Problemele sînt foarte diferite în ceea ce priveşte arhitectura, în comparaţie cu alte domenii. Motivul este natura arhitecturii înseşi, care se circumscrie construirii şi este o parte din cadrul de viaţă, fără a se adresa doar „consumatorilor de cultură“. Nu putem vorbi despre arhitectură ca despre ceva opţional, cu public propriu, şi de aceea discuţia e mult mai dificilă în contextul în care se poartă recent în spaţiul public. Pentru a răspunde strict la domeniul nostru, al arhitecturii, lucrurile stau altfel şi nu consumatorii de arhitectură plătesc o taxă, ci investitorii în construcţii, care ne obligă, dacă vreţi, să fim parte dintr-un mediu construit la care au contribuit cu propunerile lor. Această taxă, în cadrul arhitecturii, este menită să contribuie la creşterea culturii arhitecturii, respectiv a calităţii construirii, ceea ce este de interes public. Este o formulă care funcţionează de peste zece ani şi care a produs multe efecte pozitive în domeniul arhitecturii, care pot fi evidenţiate.

2) Nu e nevoie de o lege nouă, în cazul arhitecturii. Noi, OAR, apreciem ceea ce există şi avem un sistem de generare de proiecte culturale în domeniul arhitecturii prin concurs, care funcţionează şi este apreciat de cei care aplică la Ordinul Arhitecţilor. Legea a fost iniţiată şi susţinută de reprezentanţii altor domenii ale culturii, nu de arhitecţi. Mai mult, în alte domenii s-au propus modificări ale cuantumului taxei şi ale modului de plată care au produs nemulţumiri diverse. În ceea ce priveşte arhitectura, cuantumul rămîne acelaşi şi opţiunea orientării sumei se face de către arhitectul care a creat fiecare lucrare în parte, către una dintre cele două organizaţii care colectează timbrul şi îl pun în circuitul proiectelor culturale. Avem deci şi competiţie, şi opţiuni, ceea ce nu se întîmplă la celelalte domenii.

3) Destinaţia pe care o dă OAR este subordonată unei politici pentru arhitectură în România, care este orientată către ridicarea nivelului de cultură generală a construirii prin educaţie, către cercetare în domeniul culturii arhitecturii şi către diseminare a culturii arhitecturii către publicul larg. În acest sens, dacă vorbim de publicaţii, spre exemplu, efectul timbrului de arhitectură este exact invers faţă de cel din cazul creaţiei literare, unde cumpărătorul plăteşte în plus. Pentru cărţile şi revistele de arhitectură care beneficiază de fonduri din timbru în urma concursurilor de proiecte, preţurile către cumpărător scad în urma unui mecanism care practic le subvenţionează. Asta face să găsim în librării cărţi de arhitectură mult mai ieftine decît preţul pe care le-ar avea acestea fără sprijinul din timbru. Cultura arhitecturii devine mult mai accesibilă, prin această taxă, care este un foarte mic procent din valoarea construcţiilor.

Şerban Ţigănaş este arhitect, preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România.  

● Petru LUCACI

1) Pentru a susţine creatorii şi producţia de artă contemporană, banii de la buget destinaţi culturii fiind foarte puţini. Uniunea Artiştilor Plastici din România are o contribuţie semnificativă la susţinerea actului de creaţie, la producţia de cultură contemporană şi la promovarea ei. Timbrul Artelor Plastice este de 0,5% din preţul de vînzare a operelor de artă şi, conform legii, operatorul comercial trebuie să-l vireze, în 30 de zile de la vînzare, Uniunii Artiştilor Plastici din România sau altor operatori culturali eligibili conform legii. Deci preţul de vînzare nu se schimbă. Se prevede doar ca 0,5% să fie viraţi de la „vînzător“ către operatorul cultural. Uniunea Artiştilor Plastici din România este, deocamdată, cea mai mare organizaţie din domeniu (cu aproximativ 5000 de membri artişti profesionişti), cu activitate culturală regulată şi structurată la nivel naţional şi internaţional. Este deci firesc ca, la acest moment, această resursă să fie îndreptată şi către uniune, ca organizaţie de utilitate publică şi ca important operator cultural pe acest domeniu. Consumatorul de cultură plăteşte aceeaşi sumă pentru achiziţie – deci nu e vorba de scumpirea culturii. O mică parte din sumă se întoarce spre cei care suportă, de fapt, toate costurile de creaţie (studioul de creaţie presupune chirie, utilităţi, expunerea în galeriile de artă presupune alte costuri legate de chirie, utilităţi, personal, promovare etc.). Să nu uităm că toate galeriile de artă sînt cu intrare gratuită pentru consumatorii de artă – asta pentru că am dorit să adăugăm valorii patrimoniale una educaţională, formativă şi civilizatoare.

2) Pentru Uniunea Artiştilor Plastici din România sînt importante două aspecte. Să redefinim domeniul. Termenul corect, adus în realitatea contemporană, este de „arte vizuale“ care să includă şi zona multimedia, arta în spaţiul public, design etc. Să îmbunătăţim forma de colectare, pentru că în acest moment majoritatea operatorilor comerciali livrează acest timbru cu mare întîrziere sau deloc. În anul 2014, suma colectată a fost de 135.192 de lei, nesemnificativă faţă de încasările din vînzări şi total insuficientă pentru nevoile domeniului.

3) Destinaţia sumelor încasate, conform legii, este pentru proiecte culturale sau ajutoare sociale. Activitatea noastră specifică constă în organizarea de expoziţii cu caracter regulat la nivel local, naţional sau internaţional, pentru toate domeniile din sfera vizualului, simpozioane de artă, tipărirea de cataloage, editarea revistei

în forma fizică şi online, acordarea de premii pentru creaţie. Aşa cum am mai spus, o altă destinaţie a fondurilor sînt ajutoarele sociale pentru artiştii aflaţi în dificultate (indemnizaţii lunare şi ajutoare de boală, înmormîntare etc.).

Petru Lucaci este artist vizual, preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

● Adrian IORGULESCU

1) Timbrul muzical este direcţionat exclusiv pentru susţinerea unor programe şi proiecte pe domeniul nostru de referinţă. Necesitatea acestuia rezidă în faptul că entităţile beneficiare pot astfel să suplinească absenţa finanţării de la Ministerul Culturii. Pentru exemplificare, enumăr doar cîteva dintre acţiunile pe care Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România le va derula în 2015 cu banii proveniţi din timbrul muzical: Festivalul Săptămîna Internaţională a Muzicii Noi, Festivalul Meridian, Festivalul Internaţional George Enescu, Festivalul Mamaia Copiilor, achiziţii de lucrări muzicale şi muzicologice, comenzi, seria de CD-uri „Antologia muzicii româneşti“, tipărirea revistelor

şi

, a partiturilor şi cărţilor de muzicologie, concursuri studenţeşti de compoziţie, burse, ajutoare sociale etc. Subliniez că, în acest moment, pe lîngă UCMR împart şi fructifică în scopuri asemănătoare beneficiile timbrului muzical alte şase entităţi distincte, nicidecum una singură, aşa cum eronat se susţine.

2) Legea 35/1994 s-a dovedit în timp incapabilă să producă efectele materiale scontate, aceasta pentru că societăţile comerciale organizatoare de spectacole, producătoare de CD-uri, edituri etc., din motive lesne de înţeles – maximizarea profitului – nu au respectat prevederile legale în materie. Din datele noastre rezultă că între 75% şi 80% din sumele datorate din aplicarea timbrului muzical nu au fost virate uniunilor sau altor asociaţii îndreptăţite. Vorbim aici despre o evaziune în toată regula. Este şi motivul pentru care UCMR a demarat împotriva unor rău-platnici o serie de procese. Lacuna principală a actului normativ existent, ce trebuie remediată prin modificarea sa, este cvasi-neoperativitatea lui tehnică în privinţa aplicării, precum şi permisivitatea sancţiunilor îndreptate împotriva celor care au obligaţia achitării timbrului.

3) Destinaţia fondurilor colectate s-a făcut şi se face în strictă corelare cu prevederile legii actuale şi ale normelor aferente, care stipulează modul cum pot fi acestea cheltuite. Enumerarea de la punctul întîi o consider elocventă în acest sens.

Adrian Iorgulescu este compozitor, preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. În perioada 2005-2008 a fost ministru al Culturii.  

a consemnat Matei MARTIN  

Gabriel Liiceanu sedus de Isus jpeg
Gabriel Liiceanu sedus de Isus
Cel care crede în Dumnezeu nu este neapărat mai bun decît fratele său fără credință.
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală jpeg
Ritualul senescenţei – reguli pentru îmbătrînirea fizică, sufletească şi intelectuală
În privinţa scrisului, nu uitaţi: după 69 de ani vine neîndoios vremea să concepem romane cu cheie în stilul lui Dan Brown, ca să ne dăm singuri fiori – oricum nu ni-i mai dă nimeni altcineva.
De Ziua Armatei… despre militarul român jpeg
De Ziua Armatei… despre militarul român
Pe 25 octombrie 1996, fiind anul I la Academia Tehnică Militară, am depus jurămîntul militar. Nu îmi mai amintesc formula exactă, dar juram credinţă „patriei mele, România“, să-mi apăr ţara „chiar cu preţul vieţii“ şi mai juram să respect „legile ţării şi regulamentele militare“. Şi parcă, la final, nu mai sînt chiar sigur, Îl invocam pe eternul bunul Dumnezeu, rugîndu-l „aşa să-mi ajute“.
De ce mă întorc acasă jpeg
De ce mă întorc acasă
Sînt de un an în Irlanda şi abia aştept să revin acasă, în România. Unii – puţini – mă înţeleg, majoritatea nu. E dificil de explicat de ce, dar nu imposibil. Mai greu e de asimilat aşa ceva, în special dacă ai o structură interioară „croită“ altfel decît a mea şi a celor – puţini – asemenea mie.
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER jpeg
O călătorie în jurul teatrului – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER
Dincolo de luminile scenei se află un personaj nevăzut, cunoscut cel mai adesea din scrierile cercetătorilor şi postum. Spectacolele pe care le-a montat îi poartă un timp numele şi amprenta inconfundabilă, i se dedică studii şi biografii, criticii încearcă să descifreze un mesaj după percepţia fiecăruia.
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir jpeg
Pedagogia românească, domnul Vucea şi domnul Trandafir
Nu cred că este o noutate pentru nimeni faptul că sistemul de învăţămînt românesc traversează o perioadă de criză identitară fără precedent. Cauzele acesteia trebuie căutate nu doar în ograda statului, ci şi în cea a beneficiarilor.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (III)
Este necesară revizuirea urgentă a legii şi îmbunătăţirea ei prin nişte modificări de substanţă. În primul rînd, cred că timbrul cultural ar trebui să fie colectat atît de uniunile de creaţie cît şi de AFCN, CNDB şi alte organizaţii/instituţii de interes naţional.
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II) jpeg
Cultura, o dezbatere pe fonduri (II)
Continuăm ancheta pe tema proiectului legislativ cu privire la timbrul literar. Astăzi vă prezentăm punctul de vedere al „taxaţilor“, al celor care percep şi apoi virează contravaloarea timbrului cultural către uniunile de creaţie. I-am întrebat care sînt obiecţiile lor legate de lege.
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români jpeg
Despre „mîndria de a fi român“ sau despre criza de identitate la români
Vorbind despre cultul identităţii noastre, Julia Kristeva ne atenţiona că sîntem pe un drum greşit, pentru că identitatea nu este un cult, ci o căutare continuă, susţinută de totalitatea întrebărilor pe care ni le punem despre cine sîntem.
Revenirea Rusiei la vechiul tipar png
Filozofii regi vs filozofii preşedinţi
Regii de azi sînt educaţi să fie oameni obişnuiţi, în concordanţă cu rolul lor diminuat în viaţa naţiunii. Dar, pentru a nu se scufunda într-o permanentă mediocritate, ţările democratice au nevoie de simboluri ale excelenţei.
O viziune greşită asupra preşedintelui jpeg
O viziune greşită asupra preşedintelui
S-au adunat cîţiva ani de cînd trăiesc în Austria şi încă nu ştiu cum arată preşedintele acestei ţări. N-am televizor, ce-i drept, dar nici în România n-aveam şi asta nu mi-a protejat cortexul de contaminarea imagistică cu figurile politice importante ale ţării. În Austria, preşedintele apare pe sticlă de Crăciun, de Ziua Naţională şi la cîteva rare ocazii cînd mai mustrează derapajele grupurilor cu ambiţii de extremă dreapta.
Reconsiderarea omului stăpînitor jpeg
A alege moartea
Gillian Bennett ştia de trei ani că suferă de demenţă. În august, demenţa progresase pînă în punctul în care, după cum a spus-o chiar ea: „Aproape că m-am pierdut pe mine. Vreau să scap înainte de ziua în care nu-mi voi mai putea evalua situaţia sau face ceva ca să-mi pun capăt zilelor.“
Uşurătatea de a fi prost în România jpeg
Uşurătatea de a fi prost în România
Rareori mai întîlneşti oameni care să se surprindă în vecinătatea prostiei şi să caute a se distanţa de ea. Dar nu fiindcă s-ar fi deşteptat miraculos peste noapte, ci din pricină că au ajuns să vadă în ea un companion atît de plăcut, încît, în loc a o ascunde ruşinaţi, preferă să se afişeze împreună ca un cuplu de succes.
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“ jpeg
Presa locală, între embargoul informatic şi cel economic, „parţial liberă“
Cînd nu se vorbeşte despre ea, presa locală supravieţuieşte făcînd slalom printre probleme financiare, presiuni politice, iar uneori se confruntă şi cu lipsa de pregătire a celor care scriu la gazete sau fac emisiuni la televizor. Cu alte cuvinte, cam aceleaşi probleme pe care le are şi presa centrală.
Cui îi (mai) e frică de LGBT? jpeg
Cui îi (mai) e frică de LGBT?
Îmi amintesc şi acum ziua cînd am văzut întîia dată doi bărbaţi ţinîndu-se de mînă pe stradă. Se întîmpla în Berlin, prin 2008. Totuşi, era ceva uimitor în felul în care îşi asumau gestul de tandreţe. Şi chiar mai şocant era că dragostea lor nu stîrnea nici o mirare, nici o ameninţare în preajmă...
Oligarhizarea universităţilor jpeg
Oligarhizarea universităţilor
Una dintre marile minciuni pe care o repetă mereu cei care ne conduc se referă la pretinsa apartenenţă la valorile democratice. Nu sînt democraţi şi nu au nimic în comun cu lumea democratică. Se vede asta cel mai bine din lipsa lor de respect faţă de lege şi normă în general.
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică png
Eoierparlamentarul în lumea diplomatică
Deşi e-n puşcărie, celebrul euroiparlamentar se lăfăie constant în pagini de reviste serioase, pretins serioase sau vădit neserioase. Recent, a ajuns şi-n Le monde diplomatique. Numărul din iunie al cunoscutei publicaţii se ocupă şi de subiectul de pe prima pagină a planetei, le grand marché fotbalistique.
Ne relaxăm moral jpeg
Ne relaxăm moral
S-ar putea ca expresia „ne relaxăm moral“ să vi se pară stranie. E posibil ca ea chiar să fie stranie, dacă luăm în calcul faptul că dezbaterea etică, dezbaterea în jurul unor teme de morală, dezbaterea serioasă şi bazată pe argumente, lipseşte aproape cu desăvîrşire din spaţiul românesc.
Conspiraţia transparenţei jpeg
Conspiraţia transparenţei
Unul dintre cele mai îngrijorătoare efecte ale crizei financiare actuale a fost prăbuşirea nivelului de încredere în politicieni şi în instituţiile democratice. Într-adevăr, în 2012, studiul „Trust Barometer“ („Barometrul încrederii“), realizat de firma globală de relaţii publice Edelman, a indicat cel mai mare declin dintotdeauna, cînd vine vorba despre guverne.
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor! jpeg
O biserică din Rîmnic sub domnia specialiştilor!
Au existat momente în ultima vreme cînd gîndeam că nu este posibil ca lucrurile să rămînă aşa strîmbe cum au ajuns. Ceva trebuia să se întîmple! Au existat momente, şi nu puţine, cînd raza de speranţă mi-era adusă nu de întrevederea vreunei vizibile ameliorări a situaţiei, ci de certitudinea, la momentul respectiv, că „am ajuns la fundul sacului“.
Se caută o strategie politică jpeg
Se caută o strategie politică
Nu trebuie să fi citit multe cărţi ca să cunoşti conceptele de bază pe care ar trebui să le conţină o strategie politică. Este de ajuns să cauţi pe Google „citate politice pline de cinism“, de exemplu, şi vei găsi o mulţime. Iată unul pe care îl consider potrivit în cazul de faţă: „În politică, doamnă, este nevoie de două lucruri: de prieteni, dar, mai presus de orice, de un duşman“.
Goe în veacul XXI jpeg
Goe în veacul XXI
De la o vreme, întîlnirile potatorice, chiolhanurile de tot soiul, bacanalele chiar sînt confiscate – năucitor – de o droaie de pici. Timizi şi bombănitori la început, lăsaţi, la scurt timp, de capul lor, micuţii aglutinează eficace şi devin aversă, invazie, diluviu.
Noua marfă de lux: securitatea personală jpeg
Noua marfă de lux: securitatea personală
Cînd dau lovituri, delincvenţii obişnuiţi respectă trei principii, şi anume, să nu depună un efort prea mare, să evite riscul de a fi prinşi şi să obţină un beneficiu imediat. Ei ştiu că cel mai profitabil este să spargi locuinţa unei persoane înstărite, dar, urmare a „feudalizării“, riscul creşte, şi ei procedează altfel. Se duc în cartierele sărace şi cu puţini poliţişti, sparg mai multe case, de unde fură valori modeste, dar, în final, beneficiile sînt comparabile cu cele obişnuite dacă

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.