Alexandru CĂLINESCU - Dilema veche

Temă și variațiuni

Dacă plictisul e democratic, spleen-ul este elitist. Nici nu poate fi prins într-o formulă unică.

Fețe ale revoltei

Fiecare epocă a avut momentele ei de ruptură și de revoltă radicală, dar parcă niciodată vehemența contestatară nu a fost atît de ostentativă ca la începutul secolului XX.

» Citește tot

Eleganța

Roland Barthes, om foarte de stînga, refuza tutuiala, considerînd-o, în fapt, tot o formă de conformism, dar cu semn invers). Mai ’68, ca și moda hippie, au trecut, dar o serie de lucruri au rămas: dezinhibarea, o anume agresivitate în comportament, neglijența în vestimentație, ideea că e „cool“ dacă sfidezi și încalci normele vieții „burgheze“ („épater le bourgeois“ e o temă mai veche, cu rădăcini în secolul al XIX-lea). S-a produs, totodată, o „dezvrăjire“ (dacă-mi este

» Citește tot

Propagandă și promovare

Propaganda, ajutor de nădejde al Partidului

Alexandru CĂLINESCU

Multă lume a pretins că fusese imună la efectele propagandei și nu se lăsase înșelată de minciunile pe care le debita Puterea. Ar fi bine dacă lucrurile ar fi stat într-adevăr astfel. Că au existat – din fericire – persoane care și-au păstrat luciditatea și spiritul critic, e foarte adevărat. Dar asta nu înseamnă că propaganda comunistă, desfășurată vreme de decenii, nu a avut efecte devastatoare, care se prelungesc pînă astăzi.

» Citește tot

Franţa după alegeri

Un centru incert

Alexandru CĂLINESCU

Cine a citit cu atenție programul lui Emmanuel Macron va fi observat, cred, că pe lîngă o serie de propuneri inofensiv-generoase, măsurile ce ar trebui să amorseze reforme de substanță sînt vagi.

» Citește tot

Dileme de altădată

Ucigaşul de imbecili

Alexandru CĂLINESCU

Anecdota e binecunoscută: trecînd pe lîngă o manifestaţie, Charles de Gaulle a văzut o pancartă pe care scria: "Mort aux cons!"; generalul a avut atunci o replică memorabilă: "Vaste programme".

» Citește tot

Dileme de altădată

In vino felicitas

Alexandru CĂLINESCU

Scriitori şi artişti care au adus laudă vinului? Nenumăraţi, fireşte: de la Baudelaire la Jim Harrison, de la Rabelais la Cézanne sau de la Claudel (de ce nu?) la - surpriză! - Colette, o foarte competentă cunoscătoare în materie. Şi totuşi, Pivot nu insistă asupra scriitorilor care au crezut că găsesc în alcool sursa inspiraţiei creatoare: lista ar fi prea lungă.

» Citește tot

Dileme de altădată

Nefericit cel care, precum Ulise...

Alexandru CĂLINESCU

Ulise, cel mai mare aventurier al tuturor timpurilor este, spune Kundera, şi cel mai mare nostalgic. Îi e atît de dor de Penelopa şi de Ithaca încît o părăseşte, după şapte ani de iubire pătimaşă, chiar şi pe frumoasa Calypso. Ajuns acasă şi recunoscut în sfîrşit de ai săi, i se împuie capul cu tot soiul de detalii despre ce se petrecuse în lipsa lui.

» Citește tot

Dileme de altădată

Caragiale şi imperialismul american

Alexandru CĂLINESCU

Menţinut, după instaurarea comunismului în România, printre “marii clasici”, Caragiale punea totuşi ideologilor partidului o problemă redutabilă. Pe de o parte, trebuia vajnic combătută teoria conform căreia opera lui ar fi stat sub semnul comicului pur, gratuit, fără obiect. Pe de altă parte, încă şi mai primejdioasă era imaginea unui Caragiale mereu actual.

» Citește tot

Dileme de altădată

Artistul de stat

Alexandru CĂLINESCU

Singura libertate care i se acordă artistului în sistemul comunist este aceea de a participa. Mai mult, cenzura nu se ocupă decît de artiştii care acceptă să fie cenzuraţi: „cenzura refuză să aibă în vedere artiştii care nu îşi asumă autocenzura”. Aceştia din urmă ies din cadrul sistemului şi sînt trataţi după alte criterii (acelea care se aplică opozanţilor şi dizidenţilor).

» Citește tot