După patruzeci de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 243 din 9 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-am prea urmărit articolele apărute în primăvară, ce "aniversau" cei patruzeci de ani scurşi de la revoltele studenţeşti din mai ’68. Subiectul îmi era cunoscut, îmi formasem o părere şi, oricum, socoteam că se dădea prea mare importanţă unor evenimente care se ilustraseră mai curînd prin partea lor de comedie şi de infantilism politic (ca să nu mai spun că punerea în relaţie a lui mai ’68 cu Praga ’68 m-a scandalizat întotdeauna). Comentariul ce urmează - defazat, fireşte - se datorează unei cărţi care mi-a căzut întîmplător în mînă: Mai 68, Baricade sau reforme (ed. Alphée, Jean-Paul Bertrand, 1988). Autorul ei este Alain Griotteray, om politic şi jurnalist cunoscut (a creat Le Figaro Magazine, unde a fost multă vreme editorialist). Cartea cuprinde două părţi: reeditarea unui eseu scris "la cald" şi publicat în septembrie 1968 la Fayard, precum şi texte recente care propun o privire retrospectivă. Spre surprinderea mea, am aflat multe lucruri pe care nu le cunoşteam (sau nu le acordasem atenţie), precum şi o analiză pe cît de coerentă, pe atît de lucidă, cu trimiteri la actualitatea imediată. Alain Griotteray este un liberal şi un conservator. Nu e greu de ghicit care este viziunea lui asupra evenimentelor. Este totodată un inamic al corectitudinii politice, ceea ce îi permite să spună cu voce clară şi răspicată ceea ce alţii îndrăznesc să şoptească, eventual, într-un cerc restrîns de prieteni intimi. Cîteva exemple vor vorbi, cred, de la sine. Una din problemele care-l preocupă pe Griotteray este starea prezentă a şcolii. De la imaginea de odinioară a liceului "cazarmă" s-a ajuns la imaginea liceului "haos". A dispărut disciplina, înlocuită de dezordine. A dispărut respectul faţă de profesor. S-a împlinit, astfel, sloganul din mai ’68 "Totul este permis". Deja în ultimii ani ai regimului De Gaulle, istoria era marginalizată, înlocuită de "activităţi care trezesc spiritul". Şcoala s-a politizat. Nu puţini sînt profesorii care distribuie manifeste elevilor. Universităţile, simboluri ale libertăţii spiritului, s-au transformat în bastioane totalitare. S-au creat tot soiul de consilii, organisme, comisii ce grevează bugetul statului şi nu servesc la nimic. La 10-11 ani, un elev din patru sau din cinci nu ştie să scrie şi să citească. În 1968, Universitatea Nanterre (de unde au pornit tulburările) era un campus izolat, rupt de restul societăţii. Acolo s-a produs îndoctrinarea studenţilor, cititori fanatizaţi ai lui Mao şi Troţki. Nu ştiam că Universitatea "progresistă" de la Vincennes, înfiinţată imediat după evenimente, a fost ridicată într-un spaţiu unde erau interzise construcţiile! Şi asta ca să se dea satisfacţie imediată contestatarilor. Ea a fost mutată ulterior la Saint-Denis. E drept, goşiştii nu erau lipsiţi de simţ practic: îşi vindeau textele la Paris-Match! A doua problemă actuală asupra căreia autorul insistă este imigraţia. În 1989, însuşi preşedintele Mitterrand a declarat: "Franţa secolului XXI va fi africană!". De-a lungul secolelor, francezii au primit şi au asimilat atîţia imigranţi încît englezii numeau Franţa "melting-pot"-ul Europei. Cei sosiţi în ultima vreme refuză să devină francezi, să vorbească franţuzeşte. 1968 a instaurat o politică de toleranţă oarbă şi indiferentă. Impunerea în forţă a islamismului a complicat şi mai mult lucrurile (vezi şi cartea lui Charles Pelegrini - Periferii în flăcări sau aceea a lui Jean-Claude Barreau, fost director - numit de Mitterrand - al Oficiului Naţional pentru imigraţie - Franţa va dispărea oare?). Islamul este numit, respectuos, "a doua religie a Franţei", Jacques Chirac, admiţînd acest lucru, a încercat să reamintească faptul că principiul laicităţii permite coabitarea tuturor cetăţenilor, indiferent de confesiune. Musulmanii sînt însă nemulţumiţi, deoarece sînt obligaţi să "suporte" (citatul e autentic) sărbătorile creştine. Primarul Parisului le-a dat satisfacţie: a desfiinţat creşa de Crăciun din faţa Primăriei (o foarte veche tradiţie) şi a înlocuit-o cu un patinoar. Tarik Ramadan, intelectual islamist, vorbeşte de Franţa ca despre un "teritoriu". Iar Griotteray citează un pasaj patetic din Julien Green, care deplînge decăderea limbii franceze şi înlocuirea ei cu un "limbaj de trib". Mai are sens să mai vorbim de vandalismele şi brutalităţile incredibile din periferii? Viziune apocaliptică? Foarte probabil, dar avem a face cu realităţi incontestabile. E un fel de nou München, aşa cum în 1968 intrarea comuniştilor la guvernare părea inevitabilă, repetîndu-se astfel "le coup de Prague" din 1948. Griotteray caută totuşi soluţii. Iată, foarte rapid, cîteva dintre ele. Revigorarea ideii de demnitate umană. Continuarea procesului de construire a unei Europe puternice şi coerente. Reforma statului. Schimbarea mentalităţilor. Lupta împotriva sclerozei administrative. Combaterea nihilismului şi a degringoladei morale. Restabilirea rolului social, uman şi educativ al familiei. Un examen de conştiinţă colectiv. Şi - conchide Griotteray - liberalismul nu trebuie confundat cu abdicarea în faţa responsabilităţilor. Altfel, va trebui să constatăm dispariţia unei civilizaţii.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.