⬆
acum e momentul: mai puneți mîna pe-o carte!
Torino în șase secvențe și 100 de pdf-uri
Avertisment. Dat fiind că, în fond, mă voi referi la eventuale proiecte în derulare, toate titlurile şi toţi autorii menţionaţi în această dare de seamă vor purta măşti. Ceea ce le convine de minune.
3 întrebări pentru 3 cititori de meserie
Am întrebat mai mulți cititori de profesie: "Care ar fi cele mai bune (mai importante, mai surprinzătoare) trei cărți (de literatură, mai ales) pe care le-ați citit în ultimii ani? De ce nu le-ați înlocui cu altele trei?". Au răspuns doar trei dintre ei, lucru care nu poate fi deloc întîmplător.
"Un accelerator de literatură" - convorbire cu prof. Elena JEBELEAN și prof. Emanuela MACOVEI
Dacă editurile din România şi-ar cunoaşte adevăratul interes, pe termen lung, ele ar fi foarte atente la proiecte precum concursul Scriitori de azi, iniţiat recent de două extraordinare profesoare de literatură din Timişoara: un concurs pentru liceeni, pornind de la cărţi ale unor scriitori contemporani.
Cum se citea în Roma antică
În Roma antică scriitorii îşi făceau cunoscute operele mai ales prin lectura publică, eveniment care purta numele de recitatio. Exista deja un comerţ cu carte, însă nu putem vorbi de editare în sensul modern al termenului: copişti profesionişti (aşa-numiţii librarii) multiplicau cărţile şi le vindeau în beneficiul propriu.
Lecturi voyeuriste. Despre Cioran, cititorul.
Orice lectură e o intruziune, la urma urmei, chiar dacă una dorită, premeditată de autor. Iar printre multiplele modalităţi oblice, uşor perverse, de apropriere a unui scriitor e şi cea a curiozităţii axate pe lecturile celui care ne-a devenit necesară lectură. Nici în această privinţă, Cioran nu se lasă abordat şi descifrat cu uşurinţă, trimiterile directe la surse sau citatele complete din lucrările care l-au marcat fiind aproape inexistente de-a lungul operei sale.
Micul anonim
Grafomanul „de meserie“, acceptat ca atare, ba chiar valorizat, admirat, devenit star e chiar jurnalistul, care scrie zilnic (săptămînal) la gazetă. Concurat, mai nou, de blogger, noul grafoman trendy care, evident, se va profesionaliza şi el.
A citi înseamnă a face politică
Nu ştiu alţii cum sînt, dar mie mi-au trebuit mulţi ani de libertate pînă să mă plictisesc de televizor şi ziare şi să revin la cărţi.
Cum nu se (mai) citește
„Să spui oamenilor ceea ce trebuie să citească este de regulă inutil sau dăunător, căci adevărata apreciere a literaturii e o chestiune de temperament şi nu se învaţă. Dar să spui oamenilor ceea ce nu trebuie să citească e o altă poveste...“ Vorbele îi aparţin lui Oscar Wilde.
Seinfeld și sora lui Nabokov
Alberto Manguel, unul dintre marii cititori ai vremurilor noastre, autorul unei minunate istorii (personale) a lecturii (care aşteaptă de ani buni să fie tradusă şi în româneşte), povesteşte în Biblioteca, noaptea o întîmplare curat nabokoviană.