"Un accelerator de literatură" - convorbire cu prof. Elena JEBELEAN și prof. Emanuela MACOVEI

Publicat în Dilema Veche nr. 330 din 10-16 iunie 2010
"Un accelerator de literatură"   convorbire cu prof  Elena JEBELEAN și prof  Emanuela MACOVEI jpeg

Dacă editurile din România şi-ar cunoaşte adevăratul interes, pe termen lung, ele ar fi foarte atente la proiecte precum concursul Scriitori de azi, iniţiat recent de două extraordinare profesoare de literatură din Timişoara: un concurs pentru liceeni, pornind de la cărţi ale unor scriitori contemporani. Copiii au scris, au filmat, au cîştigat premii şi mai ales au citit cărţi ale unor scriitori pe care au ajuns să-i şi iubească. Am vorbit cu cele două doamne care ştiu mai bine ca mulţi profesionişti ai culturii ce e literatura şi cum se cultivă ea. (Simona SORA)

Am citit, în rubrica Adrianei Babeţi din Suplimentul de cultură, despre concursul interdisciplinar pe care l-aţi organizat la Timişoara. Despre ce este vorba?

Elena Jebelean: În Timişoara anului 2009, într-o după-amiază însorită de octombrie, eram cu Ema Macovei într-un parc, pe o bancă, minunîndu-ne de frumuseţea toamnei. Eu, de la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva“, şi ea, de la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu“... Dacă nu ştiaţi la ce se gîndesc profesorii cînd povestesc şi ei, în parc, pe-o bancă, iată răspunsul: la elevi, cu siguranţă... Doar şi Iona al lui Sorescu visa în fiecare noapte doar peşti... Acolo am avut ideea concursului, un concurs care să pună în evidenţă creaţiile actuale ale scriitorilor români, să adune elevii şi profesorii în grupuri, pentru a colabora creativ, şi neapărat să presupună utilizarea calculatorului altfel decît în Word. L-am botezat Scriitori de azi, i-am stabilit în linii mari regulamentul şi secţiunile, definitivate apoi prin e-mail-uri. Am numit prima secţiune „Lumi în oglindă: cărţile vorbesc despre noi, noi vorbim despre cărţi“.

Pentru a participa la această secţiune, elevii aveau de pregătit două materiale: o (mini)recenzie a unei cărţi apărute în ultimii zece ani, aparţinînd unui scriitor din aria geografică a elevilor, şi un interviu filmat, de 5-10 minute, cu autorul cărţii recenzate.

Pentru a doua secţiune, „Printre contemporani“, elevii au pregătit un reportaj vizînd integrarea unui scriitor contemporan în contextul receptării actuale. Materialul filmat nu a depăşit 5-10 minute şi conţinea o concisă prezentare a scriitorului şi a operei sale, urmată de cel puţin patru perspective critice/opinii de receptare, aparţinînd unor critici şi istorici literari, editori, librari, bibliotecari, cititori de diferite vîrste/categorii profesionale ş.a. Materialul se încheia cu o concluzie a realizatorului.

În realizarea concursului s-au implicat mai multe instituţii, prin ajutorul acordat în jurizare: Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş – prof. dr. Corina Costea, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universităţii de Vest din Timişoara – lector dr. Florin Oprescu, Uniunea Scriitorilor – filiala Timiş – poetul Eugen Bunaru. Consiliul Judeţean Timiş ne-a finanţat pentru premii, iar managerul Editurii Aegis, Emil Popescu, ne-a conceput şi realizat gratuit diplomele, ca un omagiu adus strădaniei copiilor.

Din aceste motive nu am declanşat concursul mai devreme de sfîrşitul lui martie 2010 – nu ştiam dacă vom avea vreun ban pentru a-l derula. De îndată ce am aflat că vom avea 900 lei pentru premii, l-am lansat în eter! Materialele au fost făcute, de copiii şi profesorii participanţi, contra cronometru, într-o lună, chiar mai puţin.

De ce v-aţi gîndit la un concurs care să combine „imagine, muzică, lectură, cu ajutorul cărţilor, al camerei de filmat şi al computerului“? Credeţi că lectura, în sine, are nevoie de adjuvante?

Emanuela Macovei: Concursul pe care l-am propus, Scriitori de azi, reprezintă răspunsul la o întrebare devenită cvasiretorică: „Lectura – încotro?“, valabilă şi în cazul liceenilor. Majoritatea profesorilor fac eforturi considerabile pentru a redeştepta gustul pentru lectură. Ceea ce face acest concurs deosebit este faptul că am încercat să ne ancorăm în realitate: elevii noştri sînt dependenţi de calculator, sînt tributari audio-vizualului. Lectura, în sine, nu are nevoie de adjuvante, dar... scopul scuză mijloacele.

E.J.: Uneori, neavizaţii critică faptul că elevii doar ar reproduce informaţii, fără a le prelucra, aşadar fără a-şi forma vreo competenţă de analiză şi interpretare, fără a fi creativi. Noi, cei care lucrăm cu adolescenţi, ştim că realitatea e alta. Mulţi dintre noi îi implicăm pe copii în activităţi interdisciplinare ce le oferă posibilitatea de a arăta cît de multe pot ei face – în anume direcţii, mult mai multe şi mai mult decît noi, pentru că timpul de acum e deja mai mult al lor decît al nostru! Realizarea documentarelor şi a interviurilor nu este percepută aici ca drum spre un adjuvant – filmul, ci ca aplicaţie a lecturii copiilor, prin care ei să trezească interesul colegilor pentru cultură. Un tînăr citeşte o carte, doreşte să discute cu autorul ei şi vrea să dăruiască această experienţă de cunoaştere şi altora. Există atîtea filmuleţe, aproape despre orice – de ce nu ar fi şi despre scriitorii care circulă „liber“ printre noi? Elevii au nevoie de experienţe – lumea culturală este laboratorul nostru. Noi am gîndit concursul pentru cei care şi-au spus măcar o dată, după ce au terminat de citit o carte: „Cum este omul care a scris? Cum gîndeşte el? Pentru ce trăieşte el? Am înţeles toate astea doar citindu-i cartea, sau ar mai fi ceva de adăugat?“.

V-aţi adresat elevilor de liceu. Care a fost impactul? Erau copii pentru care lectura făcea deja parte din viaţă?

E.J: Eu consider că destui elevi de liceu – în ciuda potenţialului lor intelectual, emoţional şi artistic de excepţie – dedică prea puţin timp activităţilor care îi formează cu adevărat. Cei care au participat la concurs sînt cititori pasionaţi, iar unii dintre ei scriu deja – nu contează ce vor deveni, ci cum vor deveni, iar noi sperăm că îi ajutăm să devină oameni întregi. Cred că e menirea noastră, mai mult decît să îi învăţăm literatură, să îi învăţăm să reziste şi prin cultură, pe cît mai mulţi dintre ei. Aceste vremuri, cu farmecul lor, sub care este omul – vorba cronicarului – sînt ipostaziate în tot ce se creează. Paradoxal, ele sînt prizoniere artei, care le e prizonieră, la rîndul ei. E între ele o prindere reciprocă. Pe fîşia elastică dintre aceste două graniţe subzistă nu doar libertatea creatorului, ci şi libertatea celui ce contemplă produsul creat şi întrezăreşte trăirile ascunse în procesul creator. Mi-aş dori să reuşim să-i ajutăm pe copii să descopere aceste libertăţi, iar dacă nu pe amîndouă, măcar pe una dintre ele.

E.M.: Cu certitudine, modul de raportare la actul lecturii diferă de la o generaţie la alta. Confirmarea vine din răspunsurile formulate de elevi la întrebările unui chestionar aplicat participanţilor după concurs. Unii recunosc faptul că lectura se află undeva între orele de studiu şi restul ocupaţiilor. Majoritatea consideră că acest concurs i-a apropiat de literatura care „trebuie apreciată aşa cum este ea, naturală, firească, frumoasă“ şi că le-a schimbat orientarea lecturilor.

Ce citesc elevii care au participat la acest concurs? Literatură română sau traduceri?

E.J.: Ei citesc, spre bucuria noastră, de toate. Concursul îi vizează însă doar pe scriitorii români contemporani şi cărţi ale acestora din ultimii zece ani. Traducerile atrag destul, cred eu, prin realizare grafică, prin numele autorului, prin mirajul celui ce scrie acolo, departe. Adesea, dilemele lui sînt şi ale noastre. Sîntem cu toţii oameni, dar avem şi rădăcini culturale specifice, care continuă să dea muguri. Ne-am propus să-i determinăm pe copii să-i descopere pe scriitorii de lîngă ei, scriitorii dintre ei. Vrem să vadă cultura ce creşte în jurul lor, odată cu ei, firesc, ca parte a cotidianului. Vrem ca „acum şi aici“-ul literaturii române să devină vizibil şi pentru ei. Sperăm ca aceste filme să devină un accelerator de literatură, asemeni unui accelerator de particule. Uneori, literatura din imediata apropiere are nevoie de un reflector a cărui lumină să exclame: „Un scriitor locuieşte chiar pe strada mea!“.

E.M.: Pentru mulţi, cărţile scriitorilor români de azi au cîştigat un loc de top, alături de literatura română interbelică sau best-seller-ul tradus.

Cine sînt premianţii? Care sînt tendinţele? Cum veţi continua?

E.J.: Adevăratul premiu este efortul. Fiecare material este, în felul său, cel mai bun. Premianţii sînt toţi – echipe din Cluj-Napoca, Timişoara, Dej, Balş, Focşani, Hunedoara, Vaslui. Toţi merită admiraţia noastră. Filmele vor fi putea fi accesate prin site-ul Liceului Pedagogic „Carmen Sylva“ din Timişoara şi utilizate ca bază de discuţii de toţi cei interesaţi. Şi sîntem siguri că vor fi mulţi cu vîrsta de pînă în 20 de ani!

Au fost intervievaţi poeţi, prozatori şi teoreticieni literari cu vîrste între 12 şi 70 de ani – creatori de excepţie. Nu pot să vă descriu încîntarea noastră la vizionarea materialelor... La prima secţiune sînt două premii I şi două premii II, atît de greu a fost de decis...

Din păcate, nu avem în acest an premii consistente, dar vom scrie multor edituri, după această primă ediţie prezentînd o informare asupra acestei prime ediţii şi solicitînd sponsorizări pentru ediţia din 2011. Regulamentul concursului va fi şi el postat cît de curînd pe site-ul deja indicat, pentru ca viitoarele echipe să aibă suficient timp spre a plănui fiecare proiectul propriului accelerator de literatură.

E.M.: Cum vom continua? Noi, organizatorii, cu entuziasmul ce îi caracterizează pe idealişti, ei, elevii, cu mai mult curaj şi mai puţină stîngăcie.

Elena Jebelean este profesoară la Liceul Pedagogic „Carmen Sylva“ din Timişoara. Emanuela Macovei este profesoară la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu“ din Timişoara.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

4 frontb jpg
Duelul pentru preşedinte a început în diaspora: „Eu cred că vom sări de peste un milion de voturi”
Duelul pentru preşedinte a început în diaspora: „Eu cred că vom sări de peste un milion de voturi”.
image png
Cu ce trebuie să stropești florile și fructele pomilor fructiferi, pentru o recoltă bogată. Metoda ingenioasă folosită de străbunii noștri
Grădinarii iscusiți știu cum să se îngrijească de pomii fructiferi. Chiar dacă există nenumărate substanțe în comerț care să îi ferească de boli și de dăunători, există un tratament natural, ieftin și la îndemâna oricui.
image png
Candidatul extremei drepte din Portugalia, țintuit la pat de probleme de stomac. El ratează ultimele întâlniri electorale înainte de alegerile de duminică
Problemele gastrointestinale l-a împiedicat pe liderul extremei drepte André Ventura să participe la ultimele evenimente electorale.
Friedrich Merz FOTO AFP
image png
Mesaje realizate cu AI care generează reacții emoționale rapide influențează procesul electoral. Avertizarea MAI
Campania de influențare a procesului electoral prin intermediul rețelei de pagini de tip Doppleganger a fost reluată, acțiunile de dezinformare fiind realizate de data aceasta într-o manieră nedisimulată, precizează MAI.
Presedinta POT, Anamaria Gavrila, alaturi de presedintele AUR, George Simion FOTO Mediafax
Derapajele lui Simion și Gavrilă, sancționate de Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie: „Ne delimităm ferm de astfel de exprimări”
Asociatia Română de Psihiatrie si Psihoterapie a transmis vineri, 16 mai 2025, un mesaj în care condamnă „folosirea suferinței psihice în termeni jignitori în spațiul public”.
Bebe Bolo
Ilie Bolojan și alți lideri europeni apar ca bebeluși într-un clip generat de AI, difuzat în deschiderea summitului din Albania
Liderii europeni prezenți la Tirana, inclusiv președintele francez Emmanuel Macron, președintele turc Tayyip Erdogan și șefa UE Ursula Von der Leyen sau președintele interimar al României, Ilie Bolojan, au fost portretizați ca bebeluși.
Alzheimer FOTO Shutterstock
Testul simplu care ar putea indica riscul de demență. Ai nevoie doar de un pix și o foaie
Un test rapid pentru care ai nevoie doar de un pix și o coală de hârtie ar putea oferi indicii timpurii despre riscul de demență, susțin experții.
Rusia și Ucraina au purtat primele negocieri directe în trei ani, la Istanbul 2 FOTO EPA EFE jpg
Rusia ar fi amenințat Ucraina la negocierile de pace. „Am luptat împotriva Suediei 21 de ani. Cât timp sunteți dispuși să luptați?”, ar fi spus Medinski
Vladimir Medinski, șeful delegației ruse la Istanbul, a declarat în timpul discuțiilor de vineri că Rusia este pregătită să lupte la nesfârșit în Ucraina și a amenințat cu ocuparea regiunilor ucrainene din apropiere de graniță Sumî și Harkov, a scris pe X Oliver Carroll, editorialist The Economist.