Feminitatea în pericol

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Feminitatea în pericol jpeg

Un clip publicitar difuzat foarte des de la o vreme încoace, mai ales pe canalele de sport, are drept protagonistă o tînără cu trăsături colțuroase, cu o privire aparent ostilă, tunsă foarte scurt și care îngînă, oarecum pe ritm de rap, un fel de versuri care sună așa: „Spune-mi doamna Spală vase, / Spune-mi doamna Cîștigă bani, muncește, muncește, / Spune-mi doamna Întinde rufele…” etc. Sînt înșirate, astfel, o serie se servituți la care sînt supuse, într-o societate – evident – patriarhală, femeile. Litania protagonistei este întreruptă, la fel de brusc cum începuse, de mai multe tinere care, pe aceleași ritmuri vioaie, ni se adresează pe rînd: „Spune-mi doamna Atacant, / Spune-mi doamna Fundaș central, / Spune-mi doamna Portar” ș.a.m.d. Mesajul clipului: „Susțineți echipa națională de fotbal feminin”.

Acesta ar fi mesajul principal, întrucît clipul mai transmite un mesaj, unul ideologic: femeile sînt egale cu bărbații, ele pot face toate treburile care erau îndeobște apanajul bărbaților. Precizez în paranteză că filmulețul este și o replică la un alt clip publicitar în care o femeie e înfățișată într-o ipostază negativă, de executoare a celor ce au datorii la bancă: această dimensiune intertextuală nu trebuie neglijată, ea avînd și o finalitate polemică. Pentru a reveni la fotbalistele noastre: ceea ce frapează acolo este evacuarea, deliberată, a feminității – fetele sînt băiețoase, par puse pe harță, gata să-ți aplice o corecție dacă ți-ar trece cumva prin cap să nu susții echipa națională de fotbal feminin. Valorizarea femeilor implică, aici, masculinizarea, virilizarea lor.

În definitiv, această imagine e în concordanță cu tezele pe care le susține actualmente feminismul radical. Ar fi, mai întîi, ideea că frontierele dintre genuri sînt artificiale și fluide. Apoi, ideea că genurile sînt construcții culturale și sociale. Într-o carte care radiografiază mutațiile ideologice din ultimele decenii (Cynical Theories, 2020), Helen Luckrose și James Lindsay reamintesc că, după anul 2000, a căpătat o largă circulație teza conform căreia este incorect să vorbim despre „femei” și despre „bărbați”, deoarece construcția genului variază în funcție de epocă și de spațiul în care acționează discursurile dominante. Genul e definit drept comportamentele și așteptările pe care oamenii considerați drept bărbați și femei le învață, și de care nu pot să se debaraseze cu totul, dar pe care e posibil să le perturbăm. Iată de ce feminitatea, crede feminismul radical, este o construcție culturală impusă de către bărbați, într-o societate în care aceștia dețin puterea. Mod de a sugera că, în realitate, feminitatea nu există.

Și că, oricum, ea trebuie marginalizată, dacă nu pur și simplu negată. Chiar dacă, deocamdată cel puțin, derapajele halucinante ale studiilor de gen sînt limitate la anumite cercuri universitare, influența lor se resimte și în alte medii – culturale, artistice, politice etc. Simplul gînd că a ține ușa și a o invita pe o femeie să treacă înaintea ta poate fi interpretat drept „hărțuire sexuală” este crispant. Galanteria este trecută printre valorile conservatoare. Și în perioada de început a comunismului, la ruși, precum și, mai tîrziu, la noi, femeia era virilizată: femeia sudor, femeia comisar, femeia tractoristă etc.; își păstra o urmă de feminitate doar în ipostaza de mamă. Astăzi, revolta împotriva „clișeelor” se vede uneori și la nivelul discursului, un discurs împănat cu vulgarități, menite să șocheze, dar să arate totodată că nu mai există nici un fel de tabuuri.

Exagerări cu atît mai nepotrivite cu cît condiția femeilor a făcut progrese uriașe în societatea liberală. Atît de spectaculoase încît antropologul Emmanuel Todd, cunoscut drept un spirit incomod, nu ezită să spună, în foarte recenta lui carte Où en sont-elles? Une esquisse de l’histoire des femmes (Seuil), că în zilele noastre femeile dețin supremația în foarte multe zone ale vieții sociale (politice, culturale) și că luptele feministe în spiritul celor din perioada „eroică” nu-și mai au rostul. Sigur, România nu e Franța, dar analiza lui Todd merită să fie reținută, mai ales că ea ajunge la concluzia că emanciparea femeilor a adus cu sine schimbări majore în mentalul colectiv. Dar asta e o altă temă ce ar necesita o discuție aparte.

Punerea în paranteză a feminității și conformismul comportamental trădează, în opinia mea, o dezolantă lipsă de umor, care poate însă da naștere unor capodopere de umor involuntar. Sandrine Rousseau, ecologistă și feministă, a aspirat (fără succes) să fie candidata Verzilor la alegerile prezidențiale. Întrebată de un ziarist cum se înțelege cu soțul ei, dna Rousseau a răspuns că „foarte bine, foarte bine fiindcă l-am deconstruit”. Alice Coffin, o colegă de partid și lesbiană militantă, merge mai departe și declară că bărbații trebuie eliminați, îndemn ce a stîrnit oarece controverse. Mărturisesc că, după ce citesc astfel de afirmații, îmi place să mă uit la niște filmulețe cu Benny Hill: mi se pare în cel mai înalt grad reconfortant să-l văd pe comicul britanic dînd ochii peste cap cînd întîlnește niște superbe creaturi blonde, făcînd fel de fel de năzdrăvănii pentru a le atrage atenția și primind în schimb cîteva scatoalce în cap, fără ca pentru asta să cadă în depresie.

Mă întreb însă dacă Benny Hill și-ar mai permite astăzi gagurile pe care le propunea, în cascadă, acum cîteva decenii. Sau dacă scriitori, umoriști, autori de aforisme etc. ar mai vorbi despre femei cu aceeași dezinvoltură. Cîteva exemple, dintr-un ocean de citate. Oscar Wilde: „Cînd i-a murit cel de al treilea soț a devenit blondă de supărare”. Sacha Guitry: „Somnul este ceea ce femeile au mai profund”. Tot Guitry (mare iubitor al „sexului frumos”, cum se spunea pe vremuri): „Trebuie să ne căsătorim doar cu femei frumoase dacă vrem să scăpăm de ele”. Și marele Jules Renard: „Cînd privesc pieptul unei femei, văd dublu”; „Să fii fidel în viață nu-i mare lucru; dar să mori și să apari în fața lui Dumnezeu fără să-ți fi înșelat nevasta, ce umilință!”.

Acum, că m-am defulat, pot pune punct.

Alexandru Călinescu este critic și istoric literar, profesor de literatură franceză la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată este Instantanee cu final deschis, Junimea, 2020.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

coronavirus in romania 15 ianuarie 2022 jpg
Judeţele care au înregistrat, marți, cele mai multe infectări cu SARS-CoV-2
Municipiul Bucureşti se află, marți, pe primul loc în topul negativ al judeţelor cu cele mai multe cazuri noi de infectări cu noul coronavirus.
TANC NOU jpg
US Army trece la tancurile de nouă generație. Când va fi prezentat AbramsX VIDEO
Într-o postare pe Twitter, gigantul General Dynamic a anunțat că AbramsX, varianta de ultimă oră a celebrului tanc M1 Abrams, va fi prezentată publicului luna viitoare la expoziția de apărare AUSA care are loc la Washington.
Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.