<i>Omar m'as tuer?</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 253 din 22 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am scris aici, nu de mult, despre o carte încîntătoare a lui Pierre Bayard, Comment parler des livres que l’on n’a pas lus? (2008), despre care am auzit că ar fi fost tradusă în româneşte. Împins de o normală curiozitate, am căutat alte cărţi ale lui Bayard. Am găsit - şi le-am devorat instantaneu - două: L’affaire du chien de Baskerville (Minuit, 2008) şi Qui a tué Roger Ackroyd? (apărută tot la Minuit în 1998 şi reluată în format de buzunar, la aceeaşi editură, în 2008). Mare amator de romane poliţiste, nu puteam să nu fiu atras de titluri. Mai ales că atît Cîinele din Barskerville al lui Conan Doyle cît şi Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd? de Agatha Christie se numără printre favoritele mele. Oricît de bine aş şti cele două romane, lectura propusă de Pierre Bayard e una care - ca să zic aşa - îţi taie răsuflarea şi te lasă perplex. Şi asta fără ca, aparent, să trădeze în vreun fel textul original. Ca în romanele poliţiste, soluţia se află la îndemîna cititorului, numai că e o soluţie ascunsă abil. Cînd o descoperi, constaţi că se află, de fapt, la vedere, precum scrisoarea furată a lui Edgar Allan Poe. Numai că e prea tîrziu: autorul îşi încheie demonstraţia şi ne dezvăluie, el, misterul. E vorba, în fapt, de o lectură strict textuală, în litera cea mai fidelă a textului. Prezumţia lui Bayard este că Agatha Christie şi Conan Doyle s-au gîndit în fapt la alt deznodămînt, iar dacă nu s-au gîndit, i-a luat - cum se zice - textul pe dinainte. Interpretările lui Bayard respectă canonul binecunoscut al lecturii: echilibrul între adevărul textului şi libertatea lectorului. Echilibru fragil, greu de atins. Şi, după cum vedem, echilibru schimbător. Cum procedează Pierre Bayard? Să luăm Afacerea cîinelui din Baskerville. Reia, răbdător, lectura romanului. Îl recitim odată cu exegetul. Acesta face lungi digresiuni, totdeauna interesante, despre psihanaliză, hermeneutică etc. Niciodată inutile. Relectura romanului îl conduce la altă soluţie decît cea propusă de Conan Doyle. Asasinul este... Dar să nu vă aşteptaţi că îl voi deconspira. V-aş strica plăcerea lecturii. Asasinul e altcineva şi e perfect plauzibil. Numele lui e înscris în text, la fel şi gestul lui, numai că nu le-am dat atenţie. Dintr-odată, în final, lucrurile ni se par simple şi perfect verosimile. Nu altceva se petrece în cazul celebrului roman al Agathei Christie. Romanul a fost o mină de aur pentru poeticieni, deoarece e scris la persoana întîi şi asasinul e chiar naratorul. De unde rezultă că nici acest tip de naraţiune nu e fiabil, dacă povestitorul minte la un moment dat prin omisiune, minciună imperceptibilă, dar esenţială. Aceeaşi este părerea lui Pierre Bayard: martorul minte (ocultează), dar nu acolo unde ne face să credem Agatha Christie, ci în alt loc. Şi, iarăşi, răsturnare de situaţie, lovitură de teatru, surpriză absolută. Fidel şi în acelaşi timp infidel textului de bază, Bayard mizează pe nişte raţionamente ce se vor fără fisură. Hermeneutul se serveşte şi de uneltele detectivului, recte Sherlock Holmes şi Hercule Poirot. Şi demonstrează că aceştia nu sînt infailibili, că sînt oameni care se pot - şi ei - înşela. Greşeli care nu schimbă datele problemei: victimele sînt victime, crimele sînt crime, numai că asasinii sînt alţii. Nu rămîn nepedepsiţi: îi pedepseşte viaţa, îi zdrobeşte mecanismul pe care l-au pus în mişcare. Morala e salvată. Nimeni nu scapă de răspundere. Să-i spunem, aşadar, lecturii pe care o practică Pierre Bayard relectură textuală. Primează deducţia, asociaţiile, disocierile. Mai exact abducţia, cum o numeşte Umberto Eco. Ea îi permite criticului să pretindă că se sprijină exclusiv pe text. Ceea ce şi face, numai că îl aduce, pe nesimţite, să se plieze voinţei lui. Nu autorul e omniscient, ci criticul. Stăpîn absolut al lumii pe care celălalt a creat-o, dar pe care el o controlează suveran. E Diavolul şchiop, ce are acces la gîndurile şi actele personajelor. E şi Dumnezeu, pentru că împarte dreptatea şi îi pedepseşte, într-un fel, pe cei vinovaţi şi îi iartă pe alţii. Articolul de astăzi va fi mai scurt deoarece nu vreau să mă ia gura pe dinainte şi să dezvălui din greşeală soluţiile găsite de Bayard. Cărţile sînt de o vervă drăcească şi de o inventivitate uluitoare. Sînt utile şi pentru poetician, şi pentru hermeneut, şi pentru criticul literar, iar cititorul obişnuit le citeşte din pură plăcere. Şi, ca să nu se creadă că Pierre Bayard e un fel de amuseur public, iată o scurtă fişă bio-bibliografică. Născut în 1954, e profesor de literatură franceză la Universitatea Paris 8 şi psihanalist. A publicat nouă cărţi la Minuit (printre care şi o Anchetă despre Hamlet, 2002, şi una intitulată Cum să ameliorăm operele ratate?, 2000; promit să le citesc) şi una singură la Presses Universitaires de France, despre unul dintre autorii dragi mie, Romain Gary (1990). Ferice de studenţii care îl au profesor. Iar eu, dacă aş avea un asemenea psihanalist, m-aş întinde cu plăcere pe divan. P.S. Titlul articolului trimite la o celebră afacere criminală din anii ’90. Grădinarul unei doamne în vîrstă şi bogate, ce poseda o vilă în sudul Franţei, a fost acuzat de crimă deoarece victima, cu ultimele forţe, ar fi scris pe perete, cu sînge, cuvintele "Omar m’a tuer". Cum grădinarul era marocan, bănuielile au căzut asupra lui, din cauza greşelii de gramatică: fraza corectă este "Omar m’a tuée". Condamnat la închisoare, deşi îşi clama nevinovăţia, grădinarul a fost finalmente eliberat, în urma presiunilor societăţii civile. Crima a rămas neelucidată. Acolo trebuia un Pierre Bayard...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prea tîrziu și prea devreme
În 1993, cînd revista era la cele dintîi numere, mă aflam la început de liceu.
Zizi și neantul jpeg
Lucruri interzise: părul
Coafurile femeilor, în anii 1970-1980, nu erau atît de direct cenzurate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Tu pe cine ai în agendă?
În orașele mici e mai simplu, cercul e mai strîmt.
E cool să postești jpeg
Viitorul sună prost
Un cerc vicios ia astfel naștere: cu cît intră mai puțini oameni în învățămînt, cu atît se agravează pe termen lung deficitul de profesori
p 20 WC jpg
Cuvîntul rănit. Fenomenologia rugăciunii
Dumnezeu este o manifestare activă de sine în fața lui Dumnezeu
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Parabola intervalului
Andrei Pleșu este, așa cum știm, un excepțional mijlocitor.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Inteligența Artificială prezintă un risc de „extincție” pentru umanitate.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Mercenarii Wagner „violează, răpesc și torturează soldații ruși”. Afirmația uluitoare a unuia dintre ofițerii lui Putin VIDEO
Locotenent-colonelul Roman Venevitin, care a fost capturat în apropierea orașului ucraineant Bakmut, a susținut că a fost torturat de mercenarii Wagner, în ciuda faptului că era de aceeași parte a războiului Rusiei .
image
Suspectul în cazul uciderii fetei de 12 ani, agresor recidivist. Și-a bătut iubita până a băgat-o în spital
Ilie Marcel Șerbiuc, bărbatul căutat pentru uciderea fetei de 12 ani, Ana Maria Constantin, și-a bătut o iubită de a băgat-o în spital. El și-a agresat și mama.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.