Un interviu mai vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Un interviu mai vechi jpeg

Academia Caţavencu.

Singurătatea lui Gică Petrescu 

Isterie de două ori: era o zi de duminică şi ploua enervant. Îl sunăm la telefon la ora opt şi jumătate dimineaţa. Ne avertizase că se scoală devreme, că e singur şi că nu deranjăm pe nimeni. Ne propune să treacă pe la noi: e invitat la prînz undeva în zonă şi poate să treacă două-trei ore pentru discuţii. Sîntem miraţi de propunere. Plictisitei duminici i se adaugă un eveniment neobişnuit: vizita lui Gică Petrescu. Am intrat în panică: cum ar trebui să arătăm, cum ar trebui să arate casa, cu ce ar fi trebuit să-l servim? 

A descins pe la ora 11: şi-a parcat maşina pe o stradă laterală, aşteptînd ca o alta să plece, a coborît singur pe caldarîm, a găsit adresa fără şovăială, a sunat la uşă şi nu a fost surprins de interiorul sumar al încăperii. Era curtenitor, fără fiţe, în acord cu morala cîntecelor lui. Păşea cumpănit, trupul îi era îngheţat într-o formă fragilă. Îl credeam înalt, şi era potrivit la statură. Purta ochelari cu lentile de soare, cu ramă mare şi maronie. Şapca-i de modă veche îi domina chipul, dîndu-i un aer de mare detectiv. Hainele-i erau kaki, în ton; un sacou cadrilat acoperea o helancă, pantalonii fără patină mîngîiau cu dunga o pereche de adidaşi negri, de producţie străină.

„Mă cheamă Gheorghe Petrescu. Diminutivul Gică mi l-au dat părinţii mei. M-am născut în ziua de 2 aprilie 1915 spre ora 16, în Bucureşti. Părintele meu terminase contabilitatea la Geneva, provenea dintr-o familie de oameni bogaţi şi era acţionar la magazinul Vulturul de Mare cu Peştele în Gheare. Îi plăcea să trăiască şi era liber în opinii. Maică-mea era casnică, dar avea darul muzicii: cînta la pian Mozart, Chopin, avea o voce de aur. Cariera mea a fost mereu în centrul disputelor de familie: mama mea spunea că mă rîde lumea, tatăl meu însă m-a lăsat să fac ce vreau. 

Eram singurul copil şi decizia trebuia să fie hotărîtoare. Am fost un privilegiat. Amintirea mea cea mai puternică din copilărie e legată de începutul Războiului: părinţii mei mergeau la ceainărie, îşi beau ceaiul fără zahăr, iar bucatele dulci mi le aduceau mie. Am făcut şcoala primară la „Heliade Rădulescu“, pe strada Vînători. După aceea, clasele a V-a, a VI-a, a VII-a le-am făcut la Şincai. Studiile mi le-am desăvîrşit prin doi ani la Conservatorul particular Lira, al fratelui marelui Nottara. La liceul Şincai am luat lecţii de vioară. Aici am întemeiat, împreună cu doi colegi, o orchestră: fiul unui profesor unversitar la pian, altul la vioară şi eu la mandolină şi voce. La un spectacol la sfîrşit de an, cîntînd prin portavoce «Sub balcon eu îţi cîntam o serenadă», m-a remarcat maestrul Grigoraş Dinicu. Dînsul m-a dus la Ambasada Franţei la o recepţie. Apoi, am cîntat la Cazinoul din Sinaia. Şeful cazinoului mi-a schimbat numele în Jorj Petrini ca să sune a străin. Lansarea adevărată a fost prin radio, cu «Suflet candriu, de papugiu». Împins de nevoi, am cîntat prin grădini de vară cîntece la modă. Repertoriul mi l-am alcătuit după criteriul melodic. Îmi place melodia, după mine ea ar trebui să primeze. Am pierdut într-un anume fel contactul cu lumea artistică de acum. Suferind de tragedia morţii soţiei mele, Cezarina, care avea două facultăţi, Medicina şi Conservatorul, care-mi făcea textele, n-am mai dat curs invitaţiilor. N-am mai participat la spectacole, repetiţii, întîlniri. De la distanţă, prin televizor, apreciez pe Ştefan Bănică junior şi pe Emilia Popescu, Loredana Groza. 

Mă descurc cu banii, mi-a rămas la cearceaf cît să întreţin o Dacie 1410 şi să mănînc la Casa Universitarilor. După 40 de ani de activitate, am şi o pensie de 9320 de lei. Trăiesc cumpătat, aşa cum m-a învăţat tatăl meu. El, cînd o vedea pe Maria Tănase că lua o mie de lei pe seară şi cheltuia de două ori pe atît, mi-a zis să pun bani albi pentru zile negre deoparte. A avut dreptate. Se vor mări chiriile şi Electrica. Nu ştiu cum o s-o scot la capăt. Am avut noroc de o constituţie sănătoasă.

Nu fumez, n-am copii, nu cresc cîini. Sînt un om religios, care-şi face drum în fiecare duminică la cimitir.“ 

Toate legendele despre Gică Petrescu au murit în acea clipă. A început să mă bîntuie un zeu. Zeul singurătăţii lui.  

Foto: arhiva personală Stela Popescu 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.
 Plata online cu cardul jpg jpeg
Cum se pot fura banii de pe cardul bancar fără ca hoții să aibă acces fizic la instrumentul de plată
Un bărbat din Brăila a profitat de faptul că o persoană a postat pe Facebook o poză cu cardul pe care îl pierduse și a sustras diverse sume de bani de pe acesta. A repetat isprava câteva luni mai târziu cu un alt card pierdut
Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.