⬆
gică petrescu
Un interviu mai vechi
L-am cunoscut pe Gică Petrescu, în carne şi oase, la mine acasă chiar, prin 1994. Era pe vremea cînd făceam, alături de Eugen Istodor, interviuri cu vedete în Academia Caţavencu. Am descoperit, atunci, un om plăcut, la locul lui şi melancolic. Departe de toate bazaconiile care circulau pe seama lui.
De ce tocmai Gică Petrescu?
Mai întîi, anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Gică Petrescu (2 aprilie 1915), iar la anul se vor împlini zece ani de la moartea sa (18 iunie 2006). Apoi, Gică Petrescu a fost un fenomen. Un fenomen al muzicii de petrecere, lăutăreşti, uşoare.
Centenar Gică Petrescu
Cine îşi mai aminteşte acum de Gică Petrescu, de personalitatea atrăgătoare a artistului care a încîntat publicul decenii, traversînd epoci şi evenimente greu de suportat? Nimeni! Acum, emisiunile de radio oferă muzică cu texte anglo-americane, cu interpreţi şi titluri greu de pronunţat sau memorat.
„Nea Gică“
Gică Petrescu a fost o mare, uriaşă legendă a muzicii româneşti, cu melodii de muzică uşoară, cîntece de petrecere, dar şi piese de muzică populară cîntate cum numai el ştia. Se împlinesc 100 de ani de la naşterea sa, chiar dacă pe seama vîrstei reale au circulat atîtea glume şi versiuni.
Maestrul şi televiziunea
Televiziunea a fost doar un capitol în cariera maestrului Gică Petrescu, dar cel mai benefic mod prin care l-au cunoscut cei mai mulţi dintre noi. Întîlnirea cu el a fost şansa noastră de a trăi muzica lui Ion Vasilescu şi a lui Henry Mălineanu, sau cea a lui Ionel Fernic…
Perpetuul Gică Petrescu
Din cei 91 de ani de viaţă, peste 75 i-a petrecut ca artist – căci a debutat la radio la 16 ani. Şi-a început cariera în anii ’30, de înflorire economică, a cunoscut apoi dictatura regală, Războiul, ascensiunea comunismului, Revoluţia, s-a stins cu puţin înainte de a putea deveni cetăţean al Uniunii Europene.
„Un om fin, cultivat, curtenitor“ - interviu cu Stela POPESCU
El era un om educat, dintr-o altă epocă. Un om fin, cultivat, curtenitor. Nu avea nici un strop de mîrlănie, cum se obişnuieşte astăzi, pentru tînăra generaţie de bărbaţi. În comunism au fost educaţi bărbaţii ca să ajungă cum au devenit acum.
Gică nemuritorul
Gică Petrescu în fiecare casă, inclusiv în colecţia de discuri din casa noastră, între coruri din opere celebre, Nicolae Herlea, simfonii, Doina Badea, Phoenix, Queen, Frank Sinatra, Maria Tănase, Marius Popp, o istorie bănuită pe care doar o auzeai, dar de atins nu atingeai decît zîmbetele de pe coperţi.
Cîteva cadre cu Gică
Artist cu o carieră aproape imposibil de urmărit, numele lui Gică Petrescu este esenţial pentru cultura pop locală. Aplauze. Camera lui Alexandru Groza fixează ezitant un colţ al scenei. Un bărbat îmbrăcat la patru ace intră ţopăind, cu mîinile ridicate în aer. Se aude un fluierat.
Secretele lui Gică
Era vară, la mare, la Mamaia. Festivalul de muzică uşoară Mamaia. Era demult. Pe atunci, nu se făceau glume despre „eternul Gică“, „nemuritorul Gică“, cel care i-ar fi cîntat lui Tutankamon şi ar fi fost prieten cu Burebista. Gică se afla printre concurenţii de la festival, iar muzicologul Viorel Cosma – în juriu.
Dar cine e Gică Petrescu, dragă?
În copilăria mea, radioul se deschidea dimineaţa între 6 şi 7 şi se închidea la miezul nopţii. Acesta transmitea, destul de des, şi melodii interpretate de Gică Petrescu. La auzul cărora Maia stingea focul de sub rîntaşul atent supravegheat pînă în acea clipă, pentru a-l asculta cu o lacrimă atîrnată de pleoapa violacee.
Eşti copil?
Am fost şi eu, chiar la Gică Petrescu, se plătea intrarea 150 de lei şi primeai o friptură şi un pahar cu vin. Dar numai la Tohani a fost, că era restaurant de categoria I.