Maestrul şi televiziunea

Annie MUSCĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Maestrul şi televiziunea jpeg

Televiziunea a fost doar un capitol în cariera maestrului Gică Petrescu, dar cel mai benefic mod prin care l-au cunoscut cei mai mulţi dintre noi. Întîlnirea cu el a fost şansa noastră de a trăi muzica lui Ion Vasilescu şi a lui Henry Mălineanu, sau cea a lui Ionel Fernic…

Melodiile celui născut sub zodia şarmului, fie ele de muzică uşoară sau de petrecere, tangouri sau romanţe, aduceau un soi de echilibru, de tihnă în mozaicul de emisiuni de varietăţi ale Televiziunii Române, cele mai multe dintre acestea pregătite în anii ’60-’70 de Tudor Vornicu, alături de echipa sa. 

Vorbind despre apariţiile lui Gică Petrescu pe micul ecran, despre fineţea glasului sau despre cuceritoarele-i maniere, pătrundem inevitabil în atmosfera televiziunii acelor ani de care au fost direct „responsabile“ cîteva dintre personajele mele. Se pare că starea de spirit a acelor vremuri, transpusă pe micul ecran, nu a fost egalată pînă astăzi de vreo altă televiziune, nici măcar de televiziunea-mamă.

Divertismentul anilor ’60-’70, care debuta la sfîrşit de săptămînă, de care dezvoltasem o reală dependenţă, se legitimează astăzi drept o specie bizară în formatul de televiziune. Nu că am fi cîrcotaşi sau nostalgici, ci doar recunoscători faţă de cei aflaţi atunci în spatele fascinantului spectacol transmis prin intermediul micului ecran. Mă gîndesc că Gică Petrescu le-ar putea transmite multor oameni de televiziune lecţia despre respectul pentru telespectator. Chiar şi tinerilor le-ar fi de folos. I-ar învăţa să nu-şi piardă nopţile. 

Profesionişti din vremea aceea au dat viaţă unor formate TV devenite în timp clasice. Se spune că TVR s-a aflat şi pe

Octavian Paler (director TVR în perioada 1965-1970) fusese corespondent Agerpres şi venise de la Roma cu idei despre ce însemna televiziune, iar Silviu Brucan se întorcea din Statele Unite, ca specialist cu lecţii luate la BBC.

şi Vornicu de la Paris, influenţat de şcoala de divertisment a lui Averty şi fermecat pe viaţă de profesionalismul lui Léon Zitrone. 

Cel care în anii ’30 cîntase la Cazinoul din Sinaia pentru industriaşii vremii, peste cîteva decenii, cu melodia „Je suis seul ce soir“ a lui André Claveau, sau cu celebra „La Pigalle“ a lui George Ulmer, aducea şarmul parizian în unica televiziune din România, care trecea prin perioada ei de glorie. Muzica de calitate şi scheciurile de bun gust făceau deliciul varietăţilor, ca să nu mai vorbim de revelioanele-maraton de la care Gică Petrescu nu lipsea, iar ceilalţi artişti deveneau impecabili şi fermecători sub bagheta unor regizori de marcă ai varietăţilor – printre ei, Dumitru Moroşanu şi Octavian Iordăchescu.

Pe Gică Petrescu eu îl ascult de la 6 ani, de cînd aveam acces în faţa televizorului sîmbăta şi duminica sau în nopţile dintre ani. Şi sigur, şi pentru mine, ca pentru orice copil, Gică Petrescu nu era tînăr, dar nici vîrstă n-avea. Poate de aceea toată lumea se aştepta ca firul vieţii lui să se depene fără a se termina vreodată. Ne-a contrazis el însuşi fredonîndu-ne „Că doar n-o să trăiesc cît lumea“. 

Lent, dar sigur, anii ’80 au început să ne răpească reuşitele producţii ale micului ecran, inclusiv prezenţa originalului artist. Punctul culminant a fost anul 1988, cînd li s-a spus celor de la divertisment: „Nu mai avem nevoie de varietăţi“. Cu alte cuvinte, lor li se interzicea să mai profeseze, iar nouă să mai rîdem. 

La începutul anilor ’90, în tumultul preschimbărilor de orice fel, l-am „regăsit“ pe Gică Petrescu, în casa unor români minunaţi din Elveţia, undeva pe malul lacului Murten. Printre lucrurile de acasă, casetele cu încîntătorul trubadur erau ţinute la loc de cinste, iar petrecerile de revelion în tăcutul orăşel din cantonul Berna erau de fiecare dată un emoţionant

. Pe muzica lui Gică Petrescu, în zile de sărbătoare, aceşti români petreceau şi plîngeau frumos, găsindu-şi echilibrul într-o lume care nu era a lor. 

Cîte mi-ar fi povestit despre longevivul artist Dan Mihăescu şi Octavian Sava, maeştri ai umorului şi distinşi realizatori şi regizori TV, care au făcut istorie în televiziune! Înainte de plecare, au apucat totuşi să-mi spună că Gică Petrescu era extrem de respectuos şi punctual, că venea la televiziune cu o oră înainte de filmări, de multe ori însoţit de fermecătoarea lui soţie, Cezarina Moldoveanu. Am mai aflat că Gică Petrescu era unul dintre cîntăreţii cei mai îndrăgiţi de publicul telespectator, lucru demonstrat de sutele de scrisori sosite de la admiratori pe adresa Televiziunii Române pentru Redacţia „Varietăţi“. 

Dan Puican. Radioul este viaţa mea,

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Casa dărăpănată” în care nu vrea nimeni să intre
Dosarul acesta este în primul rînd unul de recuperare a trecutului, dincolo de istorie, de date și de fapte.
p 10 youtube jpg
Prezentul luminează trecutul (mai curînd decît invers)
Statuia lui Castro inaugurată de Putin vorbește mai puțin despre prezentul Cubei – și mai mult despre trecutul liderului Rusiei.
index jpeg 2 webp
Atacul blînd al literaturii
La un moment dat, mi-au spus elevii că se cunoaște cînd îmi place foarte mult un scriitor, îl predau altfel, iar ei își dau seama.
index jpeg webp
Cum îi apropiem pe copii de trecut?
Pentru că a educa înseamnă a construi viitorul.
p 12 jpg
Relicve ale trecutului: nostalgia colecțiilor anatomice și antropologice
Aparent, rămășițele din colecții par că au scăpat efectelor timpului și sînt nemuritoare
Historical building at the Dalles jpg
„Casa aceasta mai are și alte încăperi? Oare ai căutat peste tot?” un dialog cu Valentin Radu ARSENE, psihoterapeut
Vindecarea vine după ce procesăm durerea și ne recuperăm părțile eului din acele bule de experiență și lăsăm cu adevărat trecutul să devină trecut.
p 13 jpg
Foamea de bani și moartea pasiunii
Ce anume readuce pe podium trend-uri din alți ani și, mai ales, care sînt acele idei care tot revin?
p 14 jpg
Cum văd ei trecutul? Another brick in the wall
Uneori, mă gîndesc la momentele mai puțin plăcute și la faptul că asta mă ajută să-mi doresc un viitor mai bun.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.