„Nea Gică“

Octavian URSULESCU
1 iulie 2015
„Nea Gică“ jpeg

Toate popoarele au avut cîntăreţi longevivi, pe care i-au respectat şi divinizat pînă în ultima clipă a vieţii lor, dar şi după moarte, indiferent că vorbim de Frank Sinatra, Maurice Chevalier, Claudio Villa, Charles Trenet sau Peter Alexander. Numai noi n-am ştiut să-l preţuim cum se cuvine, să-l respectăm la senectute pe Gică Petrescu, peste care (vă amintiţi?) televiziunile dădeau buzna în casă, surprinzîndu-l în ipostaze jenante, dar fireşti, de om bătrîn şi singur, cu părul în dezordine, cu o pijama modestă pe el, uitînd că toţi vom ajunge într-o zi aşa... Gică Petrescu a fost o mare, uriaşă legendă a muzicii româneşti, cu melodii de muzică uşoară, cîntece de petrecere, dar şi piese de muzică populară cîntate cum numai el ştia. Se împlinesc 100 de ani de la naşterea sa, chiar dacă pe seama vîrstei reale au circulat atîtea glume (eterna „miştocăreală“ mioritică) şi versiuni, unele din ele întreţinute chiar de „nea Gică“ în scheciurile de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“, din spectacolul

Dar, cum a debutat la 15 ani, înseamnă că a stat 76 de ani pe scenă, de aceea ni se părea că-l ştim de cînd lumea, părinţii noştri fiind contemporani cu el. L-am prezentat de multe ori pe scene sau pe micul ecran, de neuitat fiind emisiunea realizată la TVR de Ioana Bogdan –

(redactor muzical Nicoleta Păun, fostă componentă cîndva în formaţia rock feminină Venus): a fost difuzată în 2 aprilie 1999, după ce maestrul împlinea 84 de ani şi, timp de 90 de minute, a fost un adevărat regal, nea Gică avîndu-i alături pe mulţi dintre cei dragi lui, între care neuitaţii H. Mălineanu, Aurel Giroveanu, George Sbârcea (autorul celebrei „Ionel, Ionelule“ semna, în ipostaza de compozitor, Claude Romano)... De altfel, Ioana Bogdan a fost una din puţinele persoane acceptate de Gică Petrescu în anturajul său, acesta fiind foarte selectiv, dar Ioana i-a fost o adevărată prietenă şi e evident că doar ea ar putea scrie o carte documentată despre fabulosul artist. În afara scenei, mă întîlneam adesea cu nea Gică (sînt mîndru că-mi permitea să-i spun astfel, în ciuda diferenţei de vîrstă!) la faimoasele „serate video“, acasă la Stela Popescu, fireşte înainte de 1989: vizionam cîte trei filme pe seară, cu Mihai Maximilian, soţul Stelei, cu compozitorul Vasile Veselovschi, cu Nicu Apostol, vecinul Stelei, director la PECO, cu muzicianul Nicolae Licareţ. Gică venea, făcea schimb de casete, dar nu zăbovea mult, pleca repede, aşteptat acasă de soţia iubitoare Cezarina Moldoveanu, care avea grijă de el ca de un copil. Nu bea, nu fuma, se culca devreme, pe cînd noi, învăluiţi în aroma tutunului de pipă olandez al lui Puiu Maximilian, abia ne „învioram“ după ora 22, cînd venea Stela de la spectacol! Am fost, probabil, între foarte puţinii care au reuşit să filmeze o emisiune TV întreagă în apartamentul despre care se face acum atîta caz, cum că ar fi acumulat... datorii imense după moartea lui, deşi nu locuieşte nimeni acolo (aberaţie tipică birocraţiei şi legilor noastre strîmbe). E vorba de o emisiune din seria

realizată împreună cu Nicoleta Păun, difuzată la vremea aceea doar pe programul 2 al TVR (pesemne nea Gică nu merita mai mult, în viziunea isteţilor din Pangratti). Dacă mai există, ar merita redifuzată în acest an aniversar, laolaltă cu

că tot n-a făcut TVR mai nimic special, în această primă jumătate a anului. Ce trist: la noi, în speţă la posturile publice de radio şi televiziune, deţinătoare ale unei arhive uriaşe în ce-l priveşte, numele lui Gică Petrescu nu pare a mai spune ceva... 

Gică Petrescu provenea dintr-o familie bună, a fost o persoană elegantă, civilizată, manierată, un om cuminte, fără vicii, politicos, dedicat în întregime carierei şi soţiei sale, cu respect faţă de autorităţi, de aceea ar fi bine să se evite invenţiile şi exagerările, aşa cum am citit de curînd într-o revistă de tiraj. Derapajele, poveştile brodate nu pun într-o lumină corectă personalitatea şi cariera unui artist atît de valoros, adevărat monstru sacru. E foarte bine că se scrie, e de dorit, cum spuneam, dar să nu facem din el disidentul care i-a insultat pe Elena şi Nicolae Ceauşescu! Ca să schimbăm puţin tonul, trecînd la un registru amuzant, îmi amintesc că povestea cineva că la un spectacol, într-o sală cu o pînză prinsă în faţa scenei şi cu reflectoarele în ochi, Gică ar fi căzut în fosă! Toţi au înlemnit, aşteptîndu-se la tot ce era mai rău, dar nemuritorul artist s-a ridicat ca şi cum nimic nu s-a întîmplat, continuînd să cînte! Nu ştiu dacă a fost aşa, n-am fost acolo, în schimb am, personal, o amintire simpatică. Primarul din Panciu – pe care-l chema Fănică... Panciu – a tot insistat să-l conving pe Gică să cînte în oraş, mai ales că titluri cum ar fi „Of, of, of, măi, şpriţule!“ (repet, Gică, paradoxal, nu bea!!) mergeau perfect într-o zonă viticolă celebră. Dar strădaniile mele au fost în zadar, ultimul lui argument, arătîndu-mi nişte mici zgîrieturi pe tocul uşii, fiind: „Tavi, cineva a încercat să intre în casă, nu pot pleca mai mult de cîteva ore! Nu că aş avea cine ştie ce, doar amintiri de la Cezarina...“ Acum mă felicit că m-a refuzat, fiindcă primarul cu pricina mi-a dat nişte „ţepe“ monumentale, iar cum Gică era foarte cumpătat, ca să folosesc un eufemism, nu m-ar mai fi spălat toate apele dacă o păţea şi el! 

Sîntem la jumătatea lui 2015 şi nu se simte că s-ar face ceva serios în acest an aniversar Gică Petrescu. În Capitală sînt afişe mari pe care citim despre un concert marcînd 100 de ani de la naşterea lui Frank Sinatra; foarte frumos, dar vedeta noastră naţională? La începutul anului mă contactase un aşa-zis impresar, care chipurile intenţiona să organizeze în luna mai un festival Gică Petrescu (acum cică l-ar fi mutat în toamnă...), dar m-am lămurit rapid că nu are nici pregătirea, nici cunoştinţele şi nici potenţa financiară necesare unui asemenea eveniment cînd m-a sunat să-mi comunice că-l va face, timp de trei zile (!), la... Sala Palatului şi că vrea să invite... formaţia Iris! Probabil nea Gică zîmbeşte trist acolo sus, văzînd că nu sîntem în stare să-i cinstim memoria aşa cum se cuvine, dar sînt sigur că ştie cît de mult l-a iubit marele public, care nu-l va uita niciodată...  

Actualitatea Muzicală

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

manifestatie comunism 1979 FOTO Fototeca online a comunismului românesc/ cotă arhivistică 184/1979
Momentul în care tinerii României au spus nu dictaturii. Adevărul pe care comuniștii doreau să-l țină ascuns despre ridicarea la luptă a studenților
În ciuda propagandei comuniste, care prezenta doar români fericiți de „realizările” socialismului, mulți oameni erau foarte nemulțumiți. Unii au avut curajul să se ridice fățiș și organizat în fața regimului, în ciuda represaliilor crunte la care au fost supuși ei și familiile lor.
Zona Merisor Crivadia, traversata de calea ferata Simeria Petroșani  Foto Daniel Guță (86) JPG
Calea ferată aproape imposibilă din Ținutul Momârlanilor. Locul „unde întoarce trenul” printre tuneluri și viaducte spectaculoase
Cel mai spectaculos tronson al căii ferate „a cărbunelui”, care a scos din izolare regiunea minieră a Văii Jiului, are o poveste aparte și oferă călătorilor, toamna, un adevărat spectacol al naturii și al lucrărilor de infrastructură.
Calendar 31 octombrie: 1869   La Gara Filaret, a avut loc inaugurarea oficială a „întâiul drum de fier românesc“, calea ferată București Giurgiu jpeg
19 octombrie 1869, ziua în care România a intrat într-o nouă eră: s-a inaugurat prima cale ferată din țară
Pe 19 octombrie 1869, a fost inaugurată oficial prima cale ferată din România, București–Giurgiu. Tot pe 19 octombrie, este comemorat scriitorul Mihail Sadoveanu, iar în istorie au rămas izolarea streptomicinei, prăbușirea bursei de pe Wall Street din 1987 și criza politică din Iugoslavia.
Pavel Prigojin foto navalny com jpg
Ce s-a ales de gruparea Wagner după moartea lui Evgheni Prigojin. Fiul „bucătarului lui Putin” conduce sute de mercenari în Africa
La 28 de ani, Pavel Prigojin a preluat o parte din gruparea paramilitară Wagner și afacerile familiei din Republica Centrafricană. De la mine de aur, bere și votcă până la traficul cu arme și droguri, activitățile rețelei îi aduc aproximativ 400 de milioane de dolari pe an.
Distrugerile provocate de protestele din Italia
Cine sunt „maranza”, tinerii acuzaţi că au dezlănţuit haosul la protestele din Italia
Italienii au ieşit în stradă din cauza salariilor mici, dar s-a ajuns la zeci de răniți, magazine devastate și confruntări cu poliția şi minori arestaţi. Cuvântul zilei este „maranza”, un termen peiorativ folosit pentru tinerii de la periferia oraşelor, extins acum şi la imigranţi.
image png
Universitatea Craiova - Farul Constanța, 2-0. Oltenii și-au luat revanșa după ultima umilință suferită în fața „marinarilor”
Cele două formații s-au duelat într-un meci ce a contat în etapa a 12-a din campionatul intern
Regina Maria a României sosește la Casa Albă, la 19 octombrie 1926
Calendar 19 octombrie: 1926 - Regina Maria a fost primită la Casa Albă
1926 - Regina Maria a fost primită la Casa Albă, în cadrul vizitei sale spectaculoase în America.
loto istock jpg
Horoscop FOTO Shutterstock
Horoscop luni, 19 octombrie 2026. Zodia lovită de noroc. Nativii care trebuie să fie atenți la cheltuieli
Horoscopul zilei de luni, 19 octombrie, aduce vești bune pentru unele zodii și provocări pentru altele. Berbecii beneficiază de susținerea celor din jur și de oportunități favorabile, Taurii pot culege roadele muncii depuse, în timp ce Leii sunt sfătuiți să își țină sub control impulsurile.