Gică nemuritorul

Publicat în Dilema Veche nr. 594 din 2-8 iulie 2015
Centenar Gică Petrescu jpeg

„Am strîns gînduri după gînduri  
Ţi-am scris mii şi mii de rînduri
Rodul lor de frumuseţe
Dau pe-un ceas de tinereţe.“

(„Am strîns toamnă după toamnă“, versuri Harry Negrin, muzica Aurel Giroveanu, Sile Dinicu)  

Gică Petrescu a început să cînte pe vremea cînd la radio se difuza „Tatăl nostru“ ca semnal de post şi a înregistrat ultimul disc cînd apăruseră în muzica românească 3 Sud Est, B.U.G. Mafia şi La Familia. Gică în monarhie, Gică pe ebonită, Gică în Război, Gică la microfon (în 1946 apare primul microfon al teraselor bucureştene), Gică pe vinil, Gică la Intercontinental, Gică la Paris, Gică pe CD, Gică în bancuri, Gică la

, Gică la botez, la nuntă, la TV, la radio, Gică în

-uri. 

Gică Petrescu în fiecare casă, inclusiv în colecţia de discuri din casa noastră, între coruri din opere celebre, Nicolae Herlea, simfonii, Doina Badea, Phoenix, Queen, Frank Sinatra, Maria Tănase, Marius Popp, o istorie bănuită pe care doar o auzeai, dar de atins nu atingeai decît zîmbetele de pe coperţi. Îl asociez pe Gică Petrescu unui album cu fotografii din filme pe care nu aveam cum să le vedem, cu un Charlton Heston supravieţuitor pe Planeta maimuţelor, Rita Hayworth după o perdea semitransparentă, Pierre Brice şi Lex Barker într-o pauză de filmare la

. Un „cel mai frumos tango“ babilonic de care aveam parte fără să ştim, într-un apartament anonim din Titan. 

L-am urît ca pe Ion Iliescu. „Cînd eşti tînăr şi fierbinte / Ai de toate, dar n-ai minte.“ Gică Petrescu nu-nsemna pentru mine decît acel disc unic, repetat la nesfîrşit, neschimbat, un bătrîn cu voce subţirică, săltînd printre sunete, manierat. Gică Petrescu era o lume de care voiam cu tot dinadinsul să mă desprind, iar el îmi zîmbea imperturbabil, cu papion, de pe discul cu tangouri celebre.

Gică! Puteaţi să cîntaţi

, maestre! 

Mi-a luat mult timp să mă prind de

-ul lui Gică. Nu ştiu de ce, dar, în timp ce scriu textul acesta, nu-l pot apropia pe Eternul de Maurice Chevalier sau de alte asemenea personaje ale cîntecului de-amor elegant, ci îmi joacă prin minte James Brown. M-am întrebat, zilele astea, ce muzică ar fi cîntat Gică dac-ar fi trăit în State, pentru că anii expansiunii

-ului i-a prins. Într-un fel sau altul, a trăit nu doar cît lumea, ci mai mult decît ea… Poate n-ar fi făcut chiar şpagatul pe scenă, dar un chiot, două i-ar mai fi scăpat. Ar fi luat droguri? Vi l-aţi imagina pe Gică, pe acel Gică al paharului zis în cîntec şi refuzat în viaţa reală, cîntînd despre

Poate s-ar fi menajat, aşa cum a făcut şi în Război, şi în comunism, şi la cea mai adîncă bătrîneţe. Poate pur şi simplu nu i-ar fi plăcut

-ul şi-ar fi rămas în zona cîntecului mai delicat. Dar am început să-i dibui umorul în înregistrări din anii ’60, în bossanova şi foxtrot, la care a renunţat pentru veşnicele cîntece de petrecere din ’80-’90. Concertul de la Intercontinental din 1973 îl dezvăluie pentru noi, generaţiile care nu l-au prins la terase, ca pe un om al scenei fantastic, departe, atît de departe de Gică vîndut de Intercont în ’98. Cred că eternizarea l-a omorît, nu bătrîneţea. „Să rămîn o legendă pe undeva…“, „Păi sînteţi o legendă…“, „Păi, să rămîn“ (fragment din emisiunea

, realizată de Eugenia Vodă, invitat Gică Petrescu). 

Păi, să rămîneţi, maestre. N-am nici un drept să mă războiesc cu dumneavoastră. Tot ce-am prins eu, ca istorie, în viaţa mea, sînt Revoluţia şi perioada asta de tranziţie în care viaţa muzicală se reinventează, iar ca tînăr dornic de o societate pe măsura inteligenţei şi farmecului personal, nu-ţi rămîn prea multe variante în afară de muzica de club. Deseori mă gîndesc că, pînă să auzim muzica, auzim societatea din care vine ea, oamenii cu care credem că dorim să ne petrecem viaţa. Iar 50 de ani de muzică înseamnă şi trecerea de la „Vers mai nou ca tine nu-i / Că-i scris în inima oricui“ („Dragoste“, versuri Aurel Felea şi Şerban Georgescu, voce Gică Petrescu, 1963) la „

/ Tanti-i gata de orice / Alcool şi narcotice / Treburi d-astea casnice“ (Grasu XXL, „Turbofin“, 2012). 

Nu plîng pentru nimeni şi nimeni nu plînge pentru mine. 

Michael Jackson a murit, Gică Petrescu a murit. Ion Iliescu, cel care i-a unit pe amîndoi, încă trăieşte. În lumea mea de-acum, pot să mă uit la toate filmele pe care mi le doresc, pot să ascult toate muzicile pămîntului, pot să uit de Gică, dar nu mai vreau.  

Maria Balabaş este muzician şi jurnalist. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.