Sentimentul de insecuritate şi lipsa de repere – dialog cu Vintilă MIHĂILESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Sentimentul de insecuritate şi lipsa de repere – dialog cu Vintilă MIHĂILESCU jpeg

Ideea acestui dosar a pornit de la un text al dvs. publicat recent în Dilema veche – „Noi sîntem o altă generație“. Dosarul e dedicat celor născuți după 1990 și care, prin urmare, nu au nici o amintire legată de perioada comunistă. Ce s-a întîmplat, de-a lungul timpului și al istoriei, cu aceste generații care au urmat unei schimbări politice majore, cum este în cazul de față trecerea de la o dictatură la un regim democratic? Sînt ele cu totul altfel față de generația precedentă? Există o schimbare fundamentală de atitudine?

În urmă cu aproape un secol, Karl Mannheim, de al cărui nume se leagă sociologia generațiilor, identifica anumite trăsături comune ale generațiilor care „au trecut prin schimbări politice fundamentale“, care sînt valabile și astăzi. Din capul locului deci, nu este vorba doar despre „tinerii de azi“ și cu atît mai puțin doar despre „ai noștri tineri“!

Pentru prezent, există deja o serie de studii referitoare la generația postcomunistă. O caracteristică relativ comună a acesteia ar putea fi rezumată prin dublul traumatism al generațiilor posttotalitare: majoritatea membrilor acesteia dezvoltă sentimente de insecuritate și instabilitate, datorate, pe de o parte, resentimentelor față de valorile și faptele (reale sau atribuite) părinților – adică vechii societăți (ceea ce exacerbează tradiționalul „conflict al generațiilor“) și, pe de altă parte, lipsei unor repere în noua societate, încă neașezată (ceea ce, în mod paradoxal, îi face pe tineri să întîrzie maturitatea și să prelungească șederea în căminul protejat al părinților). O consecință a acestei dezordini sociale percepute și trăite intens o constituie adesea o altă trăsătură comună: simptomul corpului bolnav, în-corporînd dezordinea societății – ceea ce duce la o exacerbare a grijii și îngrijirii sănătății proprii.

Ce regăsim din acest profil în cazul adolescenților și tinerilor din România? Cam tot… Sceptici în raport cu societatea, tinerii fie se retrag din politică, fie încearcă să o preia pe cont propriu prin acțiuni entuziaste punctuale de „revoltă morală“, rămasă însă adesea la stadiul de hater online. Și în cazul tinerilor, relațiile cu familia sînt plasate pe primul loc în sondaje, dar în „viața reală“ predomină neînțelegerile și chiar lipsa de comunicare. Părinții devin astfel, adesea, dușmanul intern, după cum îmi atrăgea atenția, la un moment dat, o tînără cititoare: „Dacă părinții noștri au reușit fără prea mari eforturi să își ia un apartament, adică o cutiuță artificială pe verticală într-un bloc cu n cutiuțe, iată că noi nu mai avem nici luxul ăsta. În cel mai bun caz ne putem plăti o chirie, pe care o schimbăm după cum bate vîntul schimbării, care ne mătură la intervale regulate. Acum care ar fi atitudinea potrivită? Să nu mai privim cu invidie la părinții noștri și să ne așezăm pe o bancă în parc, împăcați cu epoca și cu condițiile ei?“ Această lipsă de comunicare și înțelegere intergeneraţională, pe „verticală“, este compensată frecvent printr-o investire intensă în comunicarea intrageneraţională, pe „orizontală“, atît prin reţelele virtuale de socializare, cît şi prin valorizarea puternică a prieteniei sau retragerea într-un prezent continuu al autismului de tip selfie. Ceea ce nu-i împiedică însă pe tineri să rămînă în casa părintească, în medie, pînă la 27 de ani pentru bărbați și 30 pentru femei: adio, dar rămîn cu tine…

Și „simptomul corpului bolnav“? Desigur, trăim într-o lume a cultului corpului și sănătății compulsive, dar îngrijorările tinerilor din România par a fi extra-ordinare. Astfel, 19% din aceștia se declară îngrijoraţi de sănătate (față de media europeană de 9%), și 40% merg la un control medical cel puțin o dată pe lună. Nu este doar o preocupare rațională pentru sănătate, ci și percepția angoasantă a unui pericol difuz. Somatizarea insecurității este veche de cînd lumea… Dar generația postcomunistă din România nu este doar aceea a unei „schimbări politice majore“. Această schimbare a fost, accidental, simultană cu o schimbare și mai profundă, aceea a „mijloacelor de comunicare“: generația născută în jur de 1990 s-a format direct în era digitală. Și nu vorbesc aici doar de diverse gadget-uri electronice, ci de înseși fundamentele acestui mijloc de comunicare, care modifică pînă și structura noastră neuronală. Este realmente altă lume, care nu poate să comunice decît dificil cu „lumea veche“, a scrisului și a părinților.

În fine, generația post-1990 a venit la pachet și cu o tranziție demografică materializată în scăderea dramatică și rapidă a fertilității de la 2,2 în 1989 la 1,3 începînd cu 1994 (față de media europeană de 1,4). Concret, aceasta înseamnă că majoritatea tinerilor din această generație s-au trezit copii unici la părinți, în care aceștia au suprainvestit emoțional și material, lipsindu-i astfel, involuntar, de o bună parte a acelor mecanisme „imunitare“ care îi pregătesc pe adulți să facă față în lupta cu viața reală. Acest exces de securitate familială a dus la un exces al sentimentului de insecuritate odată cu ieșirea pe „piața muncii“. Dar să nu uităm, vorbim aici nu atît despre o „generație“ în sensul sociologic al termenului, cît despre o întreagă cohortă de vîrstă, care nu are cum să fie omogenă și unitară. Un studiu al firmei Brennan a identificat, de pildă, opt tipuri sau profiluri distincte de „tineri“.

În ce măsură rămășițele unui sistem (comunist) îi afectează? Sau credeți că, pentru ei, comunismul nu mai are nici o relevanță, nu-i mai interesează?

Viața părinților în comunism este percepută adesea prin contrast cu propria insecuritate. Într-un studiu Kruk din 2015, de pildă, 47% din tinerii din România considerau că situația financiară a părinților lor a fost mai bună, iar 52% considerau că aceștia își permiteau mai mult. Nu este cine știe ce fel de nostalgie, „comunismul“ devenind doar un soi de oglindă în care își citesc, derutați, mai degrabă propriile inconveniente decît avantaje.

Cozile la alimente, cenzura, două ore de program la TV… toate acestea sînt pentru ei povești science-fiction. În ce măsură înțeleg ei acest trecut și se raportează la el?

Generația post-1990 nu are trecut, trăiește în prezentul continuu al postmodernității. Pentru majoritatea membrilor acestei generații, istoria începe cu ei – și, pentru a putea fi ei înșiși în această lume care nu le oferă repere ferme, chiar trebuie să se desprindă de fascinația acestui „trecut recent“! Pot doar să se întoarcă să-l viziteze, ca un soi de turiști în mașina timpului…

Ce așteptări credeți că au de la clasa politică, de la România, la modul general?

Cred că tinerii de azi nu mai așteaptă nimic de la clasa politică și au început să nu mai aștepte mare lucru nici de la neoliberalismul pieței corporatiste. Conștient sau nu, majoritatea vor pur și simplu un rost, un sens, un temei al vieții proprii și sînt convinși că nu clasa politică actuală va fi aceea care le va satisface această aspirație firească…

a consemnat Adina POPESCU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.