When Borges meets Pessoa

Publicat în Dilema Veche nr. 407 din 1-7 decembrie 2011
Planeta a l ş jpeg

● Alex. Leo Şerban, Litera din scrisoarea misterioasă (o novella), traducere din limba engleză, cuvînt înainte şi note de Antoaneta Ralian, cu „O încercare de portret“ de Horia-Roman Patapievici, Polirom, 2011. 

Scrisă direct în engleză şi apărută, iată, mai întîi în traducere şi postum, novella lui Alex. Leo Şerban este, poate, cea mai livrescă, mai amuzantă şi, în ciuda hermeneuticii serioase din prefaţa lui Horia-Roman Patapievici, cea mai gratuită (prin lipsa oricărei metafizici) scriere literară a unui autor român contemporan. Litera din scrisoarea misterioasă este un fals policier livresc-fantastic, o sofisticată farsă care evoluează înspre parodic, placînd convenţii peste convenţii, făcînd uz şi exces de tot arsenalul literar la îndemînă, de o gamă foarte largă de referinţe, teme, motive şi procedee, totul în numele prejudecăţii sensului care trebuie căutat, precum un labirint cu uşi secrete, pereţi mobili şi oglinzi înşelătoare în mijlocul căruia nu se află nimic, sensul/scopul fiind fascinaţia şi amuzamentul jocului în sine al acumulării de piste şi al ingeniozităţii falselor repere, al căutării, mirării şi rătăcirii benevole. 

Novella lui Alex. Leo Şerban are la origine, ca să zic aşa, un big-bang livresc: coliziunea dintre nucleele fanteziste ale lui Borges şi Pessoa, cele două personaje, adică un ficţionar orb şi un poet cu identitate multiplă, întîlnindu-se graţie unei duble atracţii, parte metempsihotică, parte schizoidă. Fiind vorba de o reuniune în imaginaţiile convergente ale celor doi autori (Borges îşi imaginează heteronimii lui Pessoa, în timp ce, de partea cealaltă a Atlanticului, unul dintre heteronimii lui Pessoa îl teleportează pe Borges cu ajutorul unui ţigaret star-trekist), îi întîlnim mai întîi la o terasă din Lisabona, apoi pe străzile din Buenos Aires, cele două personaje („însoţite“ şi de trei dintre heteronimii lui Pessoa: Reis, Caeiro şi Campos) hoinărind back & forth printr-un fel de univers paralel în care se reflectă orice, numai realitatea nu, şi care funcţionează oricum, numai logic nu. Celălalt fir narativ, cel cu care de altfel se şi deschide cartea, îl are drept protagonist pe un anume Franz Osberg, negustor de artă căutat de Interpol (sub alte patru nume) şi refugiat într-o casă din Buenos Aires sub parchetul căreia găseşte o misterioasă scrisoare care pare a fi „o ghicitoare, un cod sau cheia de la o comoară“. Ultimii care „descind“ în Buenos Aires, ascunşi în statueta unui Buddha de ceară dintr-un anticariat, sînt cei trei agenţi ai Interpolului, pandantul caricatural al heteronimilor poetului. Prin hazardul controlat al împrejurărilor şi al drumurilor care se bifurcă, toate cele nouă personaje (şi cu Rosa, servitoarea-agent secret, zece) ajung să se întîlnească în casa lui Franz într-o stare de uimire şi confuzie totală. Moment în care Borges rosteşte ceea ce pare a fi, de fapt, intriga acestei farse: „Aşa cum văd eu lucrurile, cursul ridicol pe care l-au luat evenimentele este rodul unei minţi excentrice care se amuză să ne facă fel de fel de şotii tuturor celor aici de faţă.... Cui aparţine această minte diabolică şi perversă care ne-a adunat pe toţi aici? E absolut logic că din momentul în care vom descoperi cui aparţine această minte, vom putea răspunde şi întrebării pe care am pus-o înainte, şi anume: de ce-aţi venit aici? Şi aş adăuga: de ce-am venit cu toţii aici?“. De altfel, o întrebare ridicată, dar nerostită, şi de Pessoa (în capul căruia cei trei heteronimi ai săi fac cu schimbul): „Cine era capul acestui picarest qui pro quo? Cine scria toate acestea? – fiindcă era un lucru evident că nu era ceva «gata scris». Cineva (un pămîntean din carne şi din oase) îşi bătea joc şi de Interpol, şi de Istoria Literaturii...“

Răspunsul cu privire la identitatea autorului şi la eventualul sens al acestei comedii a coincidenţelor pare că se află în descifrarea literei „O“ din scrisoarea misterioasă găsită de Franz sub parchet. Abia acesta este momentul în care lucrurile se complică cu adevărat şi iau o turnură complet aiuritoare. Se declanşează călătorii în timp, ieşiri din trup, halucinaţii, jocuri mentale, mise en abîme-uri, apar palimpseste, se discută etimologii, anagrame, fonetisme, letrisme, se caută simetrii, se speculează numerologic, se fac combinaţii matematice, totul alternînd vertiginos într-un joc infinit de explicare a inexplicabilului şi de încercare de desfacere a acestui aparent enigmatic ghem livresc. Însă în toate aceste aiuritoare întîmplări şi simboluri, cu adevărat nimic nu e de „citit“, căci totul e citat, reprodus, explicat şi suprapus pînă la anulare reciprocă, paradox, absurd sau obscuritate. Falsuri, dubluri şi cópii populează această naraţiune „contaminată cu coincidenţe“, plină de înscenări şi întrupări, de multiplicări şi dedublări, de halucinaţii şi vise, de simboluri şi enigme, o naraţiune ca o „supă ermetică“, unde simulacrele evoluează conform unor scenarii ambigue ale căror explicaţii iau în calcul orice/toate posibilităţile combinatorii. Or, această suprasaturaţie de referinţe şi motive, indeterminarea şi incongruenţa lor, felul explicit în care apar şi se acumulează în povestire denotă exact lipsa oricărui nivel conotativ. Nu-i poţi invoca şi aduce în acelaşi text şi pe Eliade, şi pe Gide, şi pe Borges, şi pe Pessoa, şi pe Escher, şi pe Poe, şi pe Stevenson, şi pe Lewis Carroll, şi pe Crowley (adică un orientalist fantezist, un teoretician al actului gratuit, un ficţionar livresc, un poet cu multiple identităţi, un grafician paradoxist, un autor horror, unul de mystery, unul de infra-universuri şi un magician-astrolog-ocultist-şahist) şi să mai ai pretenţia vreunui sens inteligibil. Un asemenea text nu trebuie citit ca un cifru, ci trebuie urmărit ca un banchet al ciudaţilor literaturii, ca un freak show livresc pus în scenă de „o minte excentrică care se amuză“ folosind toate ingredientele disponibile. De altfel, naratorul novellei spune, la un moment dat: „Povestea are prea multe părţi aiuristice, prea multe incoerenţe şi, ca s-o spunem pe şleau, e prea simplistă ca să fie credibilă“. Şi, ca şi cum jocul aparenţelor, dublurilor şi simulacrelor nu era deja destul de aiuritor, în epilogul novellei, naratorul îşi „deconspiră“ identitatea sub numele lui Alexander Search (adică un al patrulea heteronim al lui Pessoa), mărturisind însă că povestea i-a fost dictată de Aleister Crowley (ocultistul pe care Pessoa l-a ajutat în realitate să-şi însceneze sinuciderea/dispariţia). Acceptînd beneficiile aduse de acest joc al împrumutului şi deconspirării identităţilor, unii ar putea crede că Alexander Search este un alter ego al lui Alex. Leo Şerban însuşi (al cărui nume, apropo, conţine litera „O“ exact la mijloc), dar ar fi facil. Opinia mea e că Alex. Leo Şerban este Rosa, misterioasa servitoare-agent secret (Cherchez la femme!), şi nu doar datorită unor mici detalii biografice, ci pentru că ea joacă rolul dublu, fiind mereu în spatele (şi la propriu, şi la figurat) tuturor personajelor. 

Litera din scrisoarea misterioasă (în original The Parlayed Letter, adică „litera/scrisoarea valorificată“) este o fantezie livrescă plină de (auto)ironie, o farsă ludică despre ficţiune şi simulacre, despre identităţi multiple şi dispariţie, o parodie a scenariilor şi suspiciunilor, o comedie a literaturii în care Borges şi Pessoa devin victimele propriilor concepte şi sisteme de referinţă literare. Scrisă inteligent, elegant, cu nenumărate subtilităţi stilistice şi de limbaj, cu vervă şi umor, novella lui Alex. Leo Şerban este impecabil tradusă de Antoaneta Ralian, a cărei muncă pe acest text foarte dificil (pot confirma, căci cunosc originalul) denotă nu doar profesionalismul proverbial, dar se simte, şi nu doar din „Cuvîntul înainte“, că la mijloc a fost şi un act de dragoste. Păcat că la noi editurile nu obişnuiesc să treacă pe copertă (mai des, mai ales) şi numele traducătorilor. În acest rol, Antoaneta Ralian ar fi fost heteronimul perfect al lui Alex. Leo Şerban.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.