Vechea şi perfida întrebare

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Aliona   povestea unei clarvăzătoare jpeg

În cea de-a doua zi a anului care tocmai a început, El País-ul hebdomadar (există şi unul cu apariţie săptămînală, pe lîngă ediţia zilnică şi suplimentul cultural Babelia) le-a pus mai multor scriitori o veche şi perfidă întrebare (cum o numeşte Vila-Matas) la care nimeni nu mai răspunde pe bune: „De ce scrieţi?“. Ca şi cum scrisul ar fi cea mai naturală şi mai firească îndeletnicire, mulţi dintre cei întrebaţi se simt obligaţi să strîmbe din nas şi să denunţe inepţia întrebării. Personal, deşi am făcut tot felul de „anchete“, n-am pus încă această întrebare, însă am citit răspunsuri din toate timpurile şi cam de toate calibrele. Aşa am şi remarcat – în afara tipurilor clasice de răspuns scriitoricesc date perfidei chestiuni: cel patetic, cel existenţialist, cel ironic, cel meseriaş – că delasineînţelesul profesiunii de scriitor e mai degrabă recent. Refuzul de a spune franc de ce ai ales, la un moment dat al vieţii tale, să faci semne cu un instrument ascuţit pe o suprafaţă netedă (şi să pretinzi că asta înlocuieşte viaţa) e legat direct de perceperea întrebării ca un atac alternativ: de ce să scrii cînd poţi să... (şi-aici încap toate plăcerile şi binefacerile vieţii „normale“).
 
Curios mi se pare, de fapt, că după atîtea mii de răspunsuri la mai mult vechea decît perfida întrebare, ea e, în continuare, percepută ca fiind o agresiune din afara lumii scrisului, din spaţiul acţiunii, în loc să fie luată ca o invitaţie la scris, un prilej la fel de bun ca oricare altul de a scrie. În fond, răspunsurile nu sînt prea variate: scrii ca să înţelegi ce ţi se întîmplă; scrii ca să spui că eşti scriitor; scrii ca să fii iubit sau ca să îţi povesteşti amorul; scrii pentru că nu poţi altfel; scrii de frică, din necesitate, pentru bani; scrii din obişnuinţă, pentru a trăi alte vieţi, pentru a le retrăi pe ale tale; scrii ca să fixezi memoria; scrii pentru a discuta incapacitatea proprie de a face orice alt lucru în afara scrisului. Ce contează e însă şi aici cum scrii, felul în care îţi povesteşti nemulţumirea faţă de redundanţa întrebării. Alberto Manguel, lectorul lui Borges şi scriitorul care, dacă n-ar fi scris o minunată istorie a lecturii, ar fi scris, fără îndoială, o istorie a motivelor scrisului, a înţeles acest lucru înainte să-i pună cineva întrebarea. Iar de răspuns, răspunde inventînd şi punîndu-ne pe gînduri, trecînd razant pe lîngă ironia datorată celor care habar n-au cum e în ţara scrisului din second life: „Scriu pentru că nu ştiu să dansez tango şi nici să cînt la celestă sau glockenspiel, nu ştiu să rezolv probleme de matematică superioară şi nu pot să alerg la maratonul de la New York, nu ştiu să desenez orbitele planetelor sau să escaladez munţii, să joc fotbal sau rugby, să escavez ruine arheologice în Guatemala, să descifrez coduri secrete, să recit mantre ca un călugăr tibetan, să traversez Atlanticul de unul singur, să fac tîmplărie, să construiesc o cabană în Algonquin Park, să conduc un avion cu reacţie, să fac surfing, să joc jocuri video complicate, să dezleg cuvinte încrucişate, să joc şah, să cos, să traduc din arabă sau din greceşte, să conduc ceremonia ceaiului, să tranşez un porc, să fiu broker la Hong Kong, să cultiv orhidee, să cosesc orzul, să dansez din buric, să patinez, să vorbesc limbajul surdomuţilor, să recit Coranul din memorie, să joc teatru pe o scenă, să pilotez un dirijabil, să fiu regizor şi să fac un film absolut realist după Alice în Ţara Minunilor, nu pot să trec drept un bancher respectabil şi să escrochez mii de persoane, să mă desfăt cu măruntaie à la mode de Caën, să fiu medic şi să ajung într-un loc devastat de război, ca să-i ajut pe oamenii care au pierdut o mînă, un picior, o casă, un copil, nu pot să organizez o misiune diplomatică prin care să rezolv problema din Orientul Mijlociu, să salvez naufragiaţi, să-mi dedic 30 de ani din viaţă paleografiei sanscrite, să restaurez tablouri veneţiene, să fiu bijutier, să fac salturi mortale cu sau fără plasă, să fluier, să spun de ce scriu“.
 
Antonio Tabucchi răspunde cu cuvintele lui Samuel Beckett şi cu o imagine baudelairiană: „Scriu pentru că nu mi-a rămas altceva. Scriem pentru că sîntem aici şi am vrea să fim acolo (iar dacă ne-am afla acolo, ne-am da seama că ne-ar fi convenit mai degrabă să fim aici). Baudelaire spunea că viaţa e un spital în care fiecare bolnav vrea să schimbe patul. Unul are impresia că s-ar vindeca mai repede dacă ar sta lîngă fereastră, altul dacă ar avea patul de lîngă calorifer“. Mi-a plăcut răspunsul onest şi sacadat al lui Andrea Camilleri, popularul autor al comisarului Montalbano, din a cărui serie poliţistă s-au tradus şi la noi două romane, publicate la Nemira (Hoţul de merinde şi Sunetul viorii): „Scriu pentru că e mai bine decît să descarci marfă în piaţa centrală. Scriu pentru că nu ştiu să fac altceva. Scriu ca să le pot dedica scrierile mele nepoţilor. Scriu pentru că doar aşa îmi pot aminti de toate fiinţele pe care le-am iubit. Scriu pentru că îmi place să-mi povestesc istorii. Scriu pentru că, după ce termin, pot să-mi beau berea. Scriu ca să restitui ceva din ce am citit“.
 
E foarte interesant, orice s-ar zice, ce-i trece prin cap (şi ajunge pe hîrtie) unui scriitor întrebat de ce scrie. Deşi, trebuie să vă mărturisesc, cît am citit laborioasa anchetă (destul de inegală), mi-a tot trecut prin minte vorba poetică a lui Aurel Dumitraşcu: „Cel mai bine e să nu scrii / Începi o viaţă adevărată“.  

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.