Unde m-am văzut şi nu m-am crezut

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Unde m am văzut şi nu m am crezut jpeg

Niciodată nu am ezitat atît faţă de prezenţa la o sindrofie oficială. Nici măcar cînd m-am dus la Cotroceni, să-l văd pe Mircea Cărtărescu decorat de preşedintele Băsescu. Cred că, acum, voi fi smuls mental vreo sută de petale, tot rumegînd stînjenit dilema „să mă duc? să nu mă duc?“. Fiind, bineînţeles, onorat de invitaţie, ba încă presupunîndu-se că ar fi trebuit să mă simt oarecum unul „de-al casei“, îndoielile persistau.

Vorbesc de „Gala Mediafax 20 de ani“, vineri 24 februarie crt., Hotel Radisson. (Of, că tare detest să mă pun „la ţol festiv“, cum se zicea-n juneţea mea.) Chiar dacă au trecut 12 ani de cînd am fost adoptat, cît de cît, în familia PRO TV, petrecînd două ceasuri săptămînal „în Pache“, avînd mereu noroc de specialişti minunaţi şi-o atmosferă de tandru-eficientă jovialitate, niciodată nu am ajuns să simt că fac efectiv parte din echipă. Nu există nici o vinovăţie pentru asta, nici la ei şi nici la mine. Zdrobitoarea mea antitelegenie logopată, plus faptul că, pur şi simplu, veneam dintr-o lume de nişă, poticnindu-mă pe ecran taman la 47 de ani, nu puteau nicidecum să faciliteze osmoza. Oricum am răsuci lucrurile, am rămas o raţă între lebede, ceea ce nu mă contrariază deloc, dar m-a stînjenit irepresibil oricînd am fost invitat la petrecerile aniversare ale PRO-ului.

O singură dată m-am simţit „în element“: în 2005, la Buftea, la zece ani de la explozia lui „te uiţi şi cîştigi“ în viaţa românească. Atunci am împărţit, dus-întors, aceeaşi maşină – ca doi „colaboratori externi“ – cu „dom’ profesor“ Silviu Brucan, cum îi spunea, cu pişicher (însă real) respect, Lucian Mîndruţă. Am avut atunci un dialog (care ar trebui povestit cîndva) la fel de halucinant precum cel purtat cu ÎPS Antonie Plămădeală, în mai 1991, la Sîmbăta... 

Pe de altă parte, debuşînd gazetăreşte în postceauşism la Cotidianul lui Ion-John-Iancu Raţiu, m-am deprins să colez Mediafax-ul cu însăşi ideea de profesionalism şi perfectă eficacitate, cu informare deplină şi imparţială, acoperire obiectivă, implicare totală, surse multiple şi demonstraţie verificabilă. Totul, la minut. Dacă m-am dus în cele din urmă la Gala Mediafax, în ciuda inadecvării în peisaj, pe care mi-o presupuneam, a fost cu gîndul la primii mei ani de Cotidianul (1991-’96) şi mai puţin legat de ulterioara legătură adulterină cu PRO TV-ul. (O legătură graţie căreia am trecut de la fidelitatea de castă – cînd scriam aproape exclusiv pentru autorii comentaţi, prietenii şi... inamicii lor – la ideea de public). Cineva, o doamnă, a spus un adevăr uriaş la Gala din 24 februarie: odată ajunse în redacţii, ştirile Mediafax nu mai sînt, încă de mult, verificate de nimeni. Sînt, din start, considerate credibile şi răspîndite ca atare. Semn de brand intangibil, dar şi de maximă responsabilitate. Să vă mai spun ce fericit a fost paseistul din mine cînd, la Gală, se tot vorbea de veşti, şi nu de ştiri sau informaţii?

Legătura PRO TV-ului cu „American dream“ a fost exemplificată o dată mai mult, cu ghiduşă nostalgie. Mediafax-ul s-a născut dintr-o furie a lui Adrian Sîrbu, aflat în 1990 la cîrma informaţiilor în Guvernul Roman, cum că nu ştiu care ziar relatase distorsionat o chestie. Sîrbu – reacţie tipică! – şi-a luat cîţiva oameni, a găsit o cameră, cîteva mese şi un fax şi a născut Agenţia. Punct. Iar demonstraţia de forţă din acest 24 februarie a fost una desăvîrşită, amuţitoare. Cînd au mai fost de întîlnit, la fel de zîmbitori, în aceeaşi sală Ion Iliescu şi Emil Constantinescu (mare păcat absenţa lui Traian Băsescu, premiat laolaltă cu ceilalţi doi! Prezenţa lui ar fi fost de un şic nebun, demonstrînd nonşalant nepăsarea suverană a sultanului, seducătoare pentru admiratori, dezarmantă pentru inamici), Mugur Isărescu, Angela Gheorghiu, Elena Udrea şi Ion Ţiriac, Petre Roman, Mircea Geoană şi Marin Moraru, Sorin Oprescu, Adriean Videanu şi Toader Paleologu, Răsvan Popescu, Viorel Hrebenciuc şi Sulfina Barbu, Eugen Simion, Ionel Haiduc, Gică Hagi şi Adrian Vasilescu, ambasadori, bancheri, preşedinţi de fundaţii, ONG-uri, trusturi media, avocaţiale, antreprenoriale, sportive, juridice, meseriaş-oculte ş.a.m.d.

Printre toţi m-am pierdut, am strîns mîini în neştire, cu sfielnică vanitate, am surîs complice, ne-am dat coate amiabil ori ne-am întors cuminte spatele. Am bîrfit apăsat, aşa cum se cade-n Valahia cîrşelnică, infinit cîrcotaşă, ideea organizatorilor cu cravata roşie (pionieratul Mediafax, cuplat mental, de unii, cu portocaliul „şoimilor patriei“, iar de alţii cu nostalgia cravatei cu inel), legată volens-nolens de gîtul tuturor, pînă am căzut de acord că, într-un fel sau altul, fiecare dintre cei prezenţi va fi fost filoxerat în viaţă, mai mult sau mai puţin, de (ne)vinovatul simbol.

Premiile Mediafax 20 le-au luat cei trei preşedinţi care ne-au marcat tranziţia, cu sau fără mineriade, kaghebisme, americanisme, axe, para-taxe şi alte alea (Iliescu, Constantinescu, Băsescu), apoi Angela Gheorghiu şi Gheorghe Hagi, Mugur Isărescu, Ion Ţiriac, Dan Şucu şi Cristian Tudor Popescu, alături de părintele Nicolae Tănase („Pro Vita“, Valea Plopului, jud. Prahova) şi înduioşătoarea copilărime păstorită de domnia sa.

Faze haioase, din mers. Sorin Oprescu complimentat cum că arată fain. „Păi la cîţi morcovi îmi înfig ăştia toată ziua, te cred şi io că sînt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a picat la fix: „Nu morcovii contează, cît aranjamentul frunzuliţelor“ – rîsete intense – eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potenţial candidat la Primăria Bucurescilor.

Nu vă imaginaţi ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocîndu-i delicioasa scenă din Operaţiunea Monstrul cu adormirea boss-ului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei Izbăşescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înţeles gafa: cînd ai jucat aşa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliţă cu Draga Olteanu-Chiriţa, asta devine curat asasinat la blazon. Meştere, s-avem iertare, însă domnia voastră şi cînd pune mîna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizaţi apariţiile! Cînd eşti Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devin teatru copleşitor.

Scenă tare, de şocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi şi să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucişat (mă pitisem sfielnic într-un colţ, la trataţia de după, împreună cu Stelian Ţurlea, bunul meu prieten şi mare aliat protevistic), încai să-l întreb casant pe urmaşul lui Mitiţă Sturdza de ce nu găsesc în librării, la trei săptămîni de la apariţie, noua ediţie Caragiale, cinci volume în „Pleiadele“ academice de la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă. „Păi, grăbeşte-te, că nu mai sînt multe exemplare. Tirajul e de 400. Vino mîine la Fundaţie, la doamna Jeni! Dar fii atent că scoatem în curînd două volume cu toate cărţile lui Cioran în româneşte, îngrijite de Marin Diaconu...“

Vezi bine că, a doua zi, m-am devalizat cumpărînd de la „doamna Jeni“ cele cinci volume (la 300 lei), inexistente în librării. Dar m-au luat şi dracii: faci tu ediţie de opere complete Caragiale doar în 400 de exemplare, la ditamai centenarul morţii!? Oroare sado-maso! Mi-am amintit revoltat că un volum din corespondenţa lui Mircea Eliade, ediţia Handoca, a apărut, acum cîţiva ani, la Editura Academiei, în 300 de exemplare, ca şi excepţionalul Dicţionar cronologic al romanului românesc, o valoare care ar trebui să împodobească permanent rafturile librăriilor! De ce? Zău aşa: de ce?

Iertare: am intrat nepermis de tropăitor, cu bicisnice gîlcevi literare, în greul, multiplu etajatul peisaj mediatic.

Ca idee de final, oricum aş întoarce-o, nu-mi vine-n minte decît formula Andreei Esca: „Toţi sîntem un casting în capul lui Sîrbu...“

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.