Umberto Eco voios

Rapport culturel, Nr. 3/ 2010 

După atîtea texte alarmiste despre declinul culturii scrise şi moartea lecturii, în sfîrşit o atitudine critică scrisă pe un ton voios: Umberto Eco (într-un număr special al publicaţiei trimestriale Rapport culturel despre literatura europeană).

„Cartea e ca o asigurare de viaţă, un fel de anticipare a imortalităţii. Privind în urmă (din păcate) în loc să privim înainte – dar nu putem să le avem pe toate. Nu ştim dacă ne vom aminti de experienţele noastre după moarte. Dar ştim cu certitudine că noi, cei care acum sîntem în viaţă, avem amintiri ale experienţelor celor care au trăit înaintea noastră, şi că alţii, care ne vor urma, îşi vor aminti de experienţele noastre. Chiar şi cineva care nu e Homer ar putea rămîne în memoria viitorului ca protagonist – ce ştiu eu – al unui accident cu final fericit de pe 14 august pe autostrada de la Milano la Roma. Desigur, nu e cine ştie ce, dar e mai bine decît nimic. Pentru a rămîne în memoria posterităţii, Herostrat a dat foc templului lui Artemis, iar posteritatea – din păcate – l-a făcut celebru amintindu-şi de această năzbîtie.  

Unii pretind că azi citim mai puţin, că tinerii nu ar mai citi deloc, că, de fapt, aşa cum a spus odată un critic american, am intrat într-o epocă de Decline of Literacy. Nu ştiu ce să cred: desigur, ne petrecem mult timp în faţa televizorului, există împătimiţi care nu fac altceva decît să se uite la televizor, aşa cum există împătimiţi care nu fac altceva decît să-şi injecteze în vene substanţe mortale; dar e la fel de adevărat că nicicînd nu s-a mai tipărit aşa de mult ca acum şi că nicicînd n-au existat atît de multe librării care prosperă (...) 

În ceea ce priveşte cărţile, problema e mai degrabă difuzarea, dificultatea de a alege, pericolul de a nu mai putea face distincţia.  Nu e nimic surprinzător aici: propagarea cărţii are toate defectele democraţiei. E o formă de dominaţie în care, pentru ca toată lumea să poată vorbi, e necesar să-i laşi să vorbească chiar şi pe imbecili.“