Totul despre Max Frisch
Literaturen, martie 2011
Revista literară germană Literaturen consacră o ediţie specială autorului elveţian Max Frisch. Titlul dosarului, un joc de cuvinte, vrea să spună că şi acum, la centenar, totul e proaspăt; sau că totul se învîrte în jurul lui Frisch; sau, în fine, că puteţi afla totul despre Frisch. Pînă una-alta, iată cîte ceva despre legendara rivalitate între Max Frisch şi celălalt mare dramaturg elveţian, Friedrich Dürrenmatt. Scriitorul şi criticul Adolf Muschg este întrebat dacă nu cumva i se pare că Frisch a rămas mereu cu un pas în urma rivalului său:
„Da şi nu. Pentru mine, Frisch a fost mereu un partener de discuţii mai apropiat, mai plăcut. Pe Dürrenmatt trebuia să-l laşi să vorbească. Era de fiecare dată amuzant, dar n-aş putea spune că am avut vreo conversaţie cu el. Cu Frisch era altfel. Dintre toţi cunoscuţii mei, el era cel mai incitant, cel mai subtil partener de dialog. Pe vremea aceea, nu puteai să vorbeşti cu el despre nici o problemă de relaţie, căci de fiecare dată te sfătuia să divorţezi. Nu era nimic fals în toată chestia asta. El prescria tuturor cu generozitate o formă de radicalism cu care el însuşi a rămas dator. Punea, într-un fel, problema conştiinţei şi îi plăceau situaţiile pe muchie de cuţit. Doar cînd era băut devenea trist şi necomunicativ – asta mai ales în ultima fază, cînd spunea: «nu mai fac decît să mă plictisesc»; pe atunci se lăsase practic în acelaşi timp şi de scris, şi de fumat. În acea perioadă îşi povestea visele – lucruri pe care nu le-am mai auzit niciodată. În această etapă finală a vieţii, cum îi spunea el, am cunoscut un cu totul alt Frisch, cu o anume regresie în copilărie. I-am cunoscut multe feţe şi l-am iubit foarte, foarte mult. Era acolo şi o substanţă creată din aceeaşi stofă socială: ne înţelegeam imediat asupra acelor chestiuni legate de Elveţia care ne preocupau şi care nu ne plăceau.“
