Teatrul nou şi teatrul vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
Teatrul nou şi teatrul vechi jpeg

Călătoria, pentru un spectator, e adesea şansa de a vedea un spectacol în leagănul său de origine. O asemenea convingere îmi motivează voiajul, chiar dacă uneori tentaţia sedentară se insinuează şi corpul pare să i se opună. Şi totuşi, „Bine că am fost aici“ – îmi murmur acest refren, în ciuda reticenţelor iniţiale, pînă la urmă depăşite. Un asemenea sentiment l-am resimţit recent, cînd, succesiv, am descoperit două extreme ale teatrului, două contraste care mi-au permis să recunosc că ceea ce se opune radical pasionează, că puterea contradicţiilor provine din coabitarea lor intensă şi nu din sinteza lor unificatoare. Dilema survine graţie acestei confruntări. „A fi sau a nu fi“ – alegere radicală între ceea ce se deosebește iremediabil. Teatrul vechi şi teatrul nou…

De ani de zile îmi doream să vizitez unul din rarele teatre baroce păstrate ca un vestigiu preţios şi fragil în patrimoniul acestei arte care adesea nu poate dăinui. Nu doar spectacolele, ci şi sălile, elisabetane, spaniole, franceze, cele mai multe au dispărut. Văzusem Drottningholm lîngă Stockholm, teatrul uitat în urma unui asasinat care i-a determinat închiderea: un rege suedez care-l imita pe Ludovic al XIV-lea a fost înjunghiat pe cînd dansa pe scena lui. Acest loc a fost redescoperit, după două secole de abandon, graţie unei excursii pedagogice în anii ’30. Un învăţător şi grupul său de elevi, plimbîndu-se prin pădurea pe atunci rar frecventată, au avut revelaţia edificiului părăsit… şi apoi, cîteva decenii mai tîrziu, acolo a filmat Ingmar Bergman celebrul său Flaut fermecat, unde copiii lumii, de rase şi culori diferite, ascultau uimiţi istoria mozartiană a lui Pamino şi a Taminei. P/T – cum ar fi spus Barthes, care a meditat pe baza unei alte similitudini, S/Z… În acest loc mi s-a revelat mitologia unui teatru vechi, readus la lumină ca un diamant deteriorat şi din nou șlefuit. Fiind la Praga, amintirea vizitei de atunci mi-a suscitat dorinţa de a face voiajul pînă la Cesky Krumlov, unde directorul acestui alt teatru baroc a acceptat să mă primească însoţit de o colegă erudită, Jitka Pelechova. Şi de neuitat rămîne surpriza de atunci, cînd în întuneric, brusc, lumina s-a aprins şi, încă din pragul uşii, scena mi s-a arătat ca o apariţie onirică, fantomală. Fantoma teatrului de altădată ce reînvia sub ochii mei. Fantomă translucidă, ireală şi magică, fantoma unei amintiri livreşti, revelată pe neașteptate. O iluminare ireală, un loc necunoscut pe care-l purtam în mine şi unde acum pătrundeam.

Apoi directorul m-a condus în culise şi, entuziast, mi-a explicat secretele vîntului şi ale furtunii produse pe scena teatrului vechi – cum să uit că Strehler, în celebra sa Furtună, le expunea ca uneltele elegiace ale teatrului, uneltele magiei lui Prospero? Pe urmă am circulat printre palmieri şi palate, decoruri în două dimensiuni, mediocre şi sugestive, ale unei lumi imaginare, m-am oprit în faţa felinarelor, a costumelor, a pînzelor pictate… şi astfel, mai mult ca oricînd, mi s a revelat cum teatrul, secole de-a rîndul, a construit o lume secundă, ireală şi fragilă, „un dublu“. Mi se permitea să vizitez şi să descopăr secretele acestei alchimii onirice, o alchimie a teatrului în căutarea altui „aur“ decît cel dorit cu disperare de maeştrii secreţi din Mala Strana de la Praga, aurul iluziei de viaţă, aurul imaginaţiei care se materializează. Instrumentele sînt modeste, dar orizontul se desenează, un orizont naiv şi fizic palpabil! Teatrul vechi mi-a apărut în acea zi ca o cutie magică, ca un loc unic de captare a iluziilor necesare. Şi atunci l-am iubit profund. Un teatru al memoriei imaginare, dar un teatru ce îmi revela secretele sale, ca şi strategia lui decorativă. Teatru vechi, teatru conservat, acum reînviat. Aici, în aceste spaţii ireale şi totodată recognoscibile, se deplasează dansatori şi cîntăreţi ce restituie poezia uneori desuetă a barocului. Plimbîndu-mă, vizitînd Cesky Krumlov, pătrundeam uimit într-un spaţiu al memoriei imaginare, nu a mea, ci acea memorie culturală a cărei nostalgie o purtam în mine şi care acum îşi găsea împlinirea. În piesele lui Shakespeare, spectacolele sînt asimilate viselor, fugare ca și ele, dar aici ele subzistă, persistă şi, dintr-odată, acest loc, dincolo de realitatea sa tehnică, se constituie în metafora concretă a timpului ce seduce tocmai prin puterea sa de a repune în mişcare o durată de altădată care, brusc, reînvie, agită, seduce.

Cîteva zile mai tîrziu, la Varşovia, marele regizor Krzsysztof Warlikowski m-a invitat să-i vizitez Teatrul Nou / Nowy Teatr – acesta i chiar numele ales. Intrăm într-un depou de tramvaie recondiționat, circulăm printre schele, el şi scenografa sa Malgorzata Szczesniak îmi arată viitorul amplasament al gradenelor, locul garderobelor, sala de machiaj… de astă dată eram convocat la o altă experiență, nu una retrospectivă, ci una prospectivă. Protejat de o cască şi semnalat pentru securitatea de şantier graţie unui veston colorat, treceam de la un spaţiu la altul ghidat de maeştrii locului, ce-mi expuneau visele nutrite de ei, pe care locul acela era programat să le realizeze. Nu trebuia să reactivez un trecut mitologic, ci să cred în viitorul acestui teatru încă neterminat. Mi se părea a fi prea luminos, prea lipsit de secrete, prea deschis, dar, sceptic, trimţîndu-i o imagine lui Andrei Şerban, el mi-a răspuns: „E frumos, e total liber“. Teatrul nou, afirma el, implicit, interesează ca un loc al posibilului, un loc al jocului autonom fără constrîngeri și nici restricţii. Un teatru al cărui spirit artiştii îl întrevăd şi speră, apoi, să ni-l comunice şi nouă, spectatori în aşteptarea unor revelaţii. Ele nu sînt aceleaşi ca la Cesky Krumlov, însă rămîn la fel de necesare. În teatrul nou, noi sîntem vizitatorii plini de încredere în spectacolele ce vor veni şi care vor depune emblema lor azi necunoscută pe privirea de acum, pură, în teatrul vechi noi sîntem călătorii porniţi în căutarea unei lumi dispărute pe care, încîntaţi, o reactivăm şi o readucem la lumină ca pe un vapor scufundat.

Teatrul vechi şi teatrul nou, teatrul nou şi teatrul vechi – ele se întrepătrund şi cultivă speranţa comună de a ajunge dincolo de real, de a asuma concretul scenei şi al jocului ca acces spre teritoriile nelimitate ale dublului. Rareori am fost confruntat cu această probă a coexistenţei contrariilor între care nu doream, nu puteam să optez. Şi, perplex, am decis să le asum şi să le recunosc ca locuri opuse, la fel de indispensabile. Cesky Krumlov ar fi versiunea delicată, fragilă, yin a unei săli de teatru, vestigiu feminin melancolic, în timp ce Nowy Teatr se impune ca versiunea yang ce defineşte teatrul nou, activ şi devotat prezentului, confruntării cu realul de aici şi acum. Nu alegerea interesează aici, ci libertatea de a se confrunta fără urmă de a priori cu aceste locuri care sînt centrele complementare a căror incandescenţă e asociată cînd memoriei reactualizate, cînd aşteptării unei împliniri.

Doar Peter Brook, creînd celebrul său Bouffes du Nord, a evitat deopotrivă poezia patrimonială a teatrului vechi şi amnezia teatrului nou. El a realizat sinteza între o restaurare limitată şi o actualizare parţială, el a reunit două durate distincte şi ne-a permis să le resimţim logodna unică, aceea dintre teatrul vechi şi cel nou. Les Bouffes du Nord rămîn opera cea mai importantă a lui Brook, un loc cu adevărat dialectic, unde teatrul e totodată memorie şi prezent. Această impuritate o iubesc şi, asemeni mie, generaţii de spectatori s-au regăsit în ea. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Parisul personal. Familia din Rivoli 18, Editura Nemira, 2016.

Foto: Cesky Krumlov

1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit