„Străinătate” (fragment)

29 noiembrie 2022
© M. Rasdall / flickr
© M. Rasdall / flickr

Unde naibii s-o fi dus fata? La mănăstire? Sau dincolo de munți, în Italia? Sau mai realist, la un iubit din oraș?

Acum se lăsase întunericul și umbrele lor, pînă atunci lungi, cu umeri înguști și capete țuguiate dispăruseră cu totul ca într-un praf funingine care acoperise iarba și buruienile, tufele cu țepi și nuiele lucioase, atît de necunoscute și de puțin importante, și cobora de-a lungul unui braț al șoselei care se bifurca la poalele munților, către oraș, acolo unde se vedeau șirurile de lumini încă intacte, unele ca niște raze curbate, prelungiri de comete care străbătuseră valea și se afundaseră într-un crater, apoi roiuri strălucitoare ciocnindu-se într-o nebuloasă, locuri unde se adunau oameni, sub lampile suspendate ale teraselor de pe cheiurile cu dale de ciment, studenți care se așezau pe peluza din spatele muzeului, băieții cu picioarele întinse, sprijiniți în podul palmelor, cu mîinile întinse în spate, fetele, turcește, împăturindu-și poalele între coapse, cu genunchi pătrați, luminați de becurile albe din felinare, figuri care se sărutau ceva mai încolo, pe trotuar, sub neoanele indigo ale cluburilor de noapte, sub însemnele luminoase ale băncilor și ale firmelor de asigurări, fețe care se certau sub cîte o plafonieră de la etajul întîi, lăsînd cuvintele să zboare în stradă prin ferestrele deschise, fețe luminate de ecranele albastre, lungite pe saltele, și femei care se dezbrăcau singure sub becurile rotunde de deasupra oglinzilor de baie, realizînd cu strîngere de inimă că pielea de azi nu mai era aceeași de ieri, sau cîte două fetișcane dansînd în jurul unui bătrîn cu burtă și țîțe căzute, într-un fotoliu de piele, cu privirea la televizor, indiferent că urma să dureze foarte mult ca să i se scoale și foarte puțin ca să termine, care avea mai mult de 200 de euro de cheltuit într-o seară.

În copilărie veniseră la școală niște cărți jerpelite, donate de o școală din Anglia. El pusese mîna pe una în care trebuia să găsești un individ simpatic, cu o ciupilică pe cap și un flanel tărcat, în alb și roșu, între zeci și sute de figuri care se înghesuiau pe o plajă, pe o pîrtie de schi, într-un parc de distracții, pe străzile perpendiculare dintr-un oraș.

Where is Wally?

Pe măsură ce mergeai mai departe lucrurile se complicau. Erau tot mai multe și mai multe figuri aproape la fel.

Găsește pe cineva care să te facă să pari real.  

Celălalt braț al șoselei se derula și el în jos, dar o cotea către autostradă, prinzînd în deschizătura sa, ca o foarfecă, o parte din periferii. În triunghiul cel mai apropiat erau șirurile de blocuri unde îi dăduseră studioul cu chirie redusă, paralelipide de patru etaje, mai spațioase, mai bine izolate termic decît cele din cartierele de acasă, dar în tot cazul cutii de chibrituri aranjate ca niște piese de lego pe o fîșie de pămînt, între rîu și parapetul șoselei. Și într-unul din blocurile acelea, la etajul doi, era Molly, și acolo sigur lumina era stinsă. Oare mai avea apă? Oare mîncase pastele cu orez?

Alex și-a scos telefonul din buzunar. Zece fără cîteva minute, și nici un mesaj de la internat. În curînd avea să intre în acțiune consemnul, se declanșa protocolul de fugă și avea să fie alertată poliția, începeau căutările adevărate. Vaida părea conștient de asta, dar cumva reușea să-și ascundă îngrijorarea, ronțăind resturile din buzunare pînă la ultima fărîmiță. De abia cînd nu a mai reușit să identifice vreo particulă în adînciturile palmelor, s-a oprit și și-a scuturat mîinile de pantaloni.

-    Ți-e mai greu să refuzi sau să fii refuzat?

-    Cred că e nasol în ambele situații.

-    Da, dar una dintre situații e mai greu de suportat.

-    În amîndouă cazurile e o întrerupere. Te deconectezi de cineva.

-    Și tu ai vrea să mergi cu toate mai departe.

-    Nu-mi place să fiu pe dinafară. Cui i-ar plăcea?

-    Știi ce a auzit Universul acum? Că vrei să fii pe dinafară. Trebuie să îți potrivești gîndurile ca să atragi ce vrei să atragi.

Asta era problema ce mai complicată, a înțeles Alex, de la un punct încolo nu mai e cazul să-ți schimbi gîndurile cu altele mai bune, ci să le potrivești cumva pe cele pe care le ai. Poate că e vorba, pur și simplu, de o mișcare a capului. Și-a ridicat privirea și s-a uitat la plafonul sălii care era sculptat în valuri, mici creste de ipsos, vopsite în ulei, care începeau din dreptul intrării și își schimbau nuanțele pînă la scenă, făcîndu-se din ce în ce mai întunecate, un capăt de mare sau de ocean cu capul în jos, gata să se prăbușească pe pardoseală, valuri albe, bleu, bleu închis și gri.

Marțea, întotdeauna, aveau ședința săptămînală, care se ținea, pentru toate căminele, în sala de spectacole. Vaida se pusese picior peste picior, cu glezna dreaptă pe genunchiul celălalt, iar Ludivine se aranjase lîngă el, cu brațele încrucișate pe sub sînii mici, și din cînd în cînd își întoarcea către el gîtul alb, ca o lebădă care așteaptă bucăți de pîine de la un necunoscut. El n-avea ochi pentru ea, butona pe telefon, probabil că se adunaseră o groază de mesaje cît îl lăsase pe silent, de la administrație, de la mama fetei, tasta febril răspunsuri și le expedia pocnind ecranul cu arătătorul.

-    Mi se pare că alegerile mele mă duc în spații goale.

-    Ce înseamnă spații goale?

-    Acolo unde nu te întîlnești cu oamenii. Mi se pare că nu sînt acolo unde trebuie să fiu, să atrag oameni și oportunități.

-    Ai luat o hotărîre curajoasă, dar nu trebuie să fie o pedeapsă. Dacă te hotărăști, poți să te întorci, nu mai e ca pe vremuri.

-    Ok, dar nu e vorba de loc. Am senzația că așa e peste tot.

-    Cum adică?

-    Mă duc undeva, mă întîlnesc cu oameni, dar ceva nu se întîmplă.

-    Ce ar trebui să se întîmple?

-    Nu știu, am senzația că oamenii, cînd vorbesc cu mine, mă plasează pe un anumit nivel al discuției, dar au și altul pe care-l țin ascuns, un palier pe care se întîlnesc cu alți oameni. Iar eu nu ajung acolo.

-   Poate că ar trebui să ai răbdare cu locul. Tu ai vrut să schimbi, dar locul nu era pregătit să te primească.

-   Pe tine te-a primit?

-    M-a primit pe dracu‘, m-am stresat rău pentru el. Cînd am venit aici, acum douăzeci de ani, m-am speriat, erau numai copii cu probleme, dacă era unul mai trist, asta era un fleac.

Ce ciudat, cît de ferit părea locul ăsta, cu pavilioane înalte, cu bibliotecă și mediatică, terenuri de fotbal și de baschet, ascunse sub cedri și brazi, sub cireși sălbatici, mai mari decît văzuse el vreodată la țară, fructele se înnegreau pe ramuri și atîrnau ciugulite de păsări pînă ajungeau sîmburi atîrnați de codițe. Apoi era sala asta, de spectacole, unde avea senzația că te așezi în liniște, și liniștea asta o să dureze, valurile o să-și schimbe culoarea, o să meargă invers și o să aducă ceva bun din viitor.

Ploaia se oprise și soarele ieșise iarăși, raze oblice de lumină străbăteau ferestrele și proiectau în aer fire de praf, care se ridicau de la sine și pluteau prin sală. Mici, mici de tot, și scăpărătoare. Puștii nu se adunaseră cu toții, încă mai apăreau, unul cîte unul, se strecurau prin spatele ultimului rînd, își trăgeau cîte un scaun și se aranjau cît mai în fundul sălii, ca la clasă, să se facă scăpați.

De fiecare dată cînd se deschidea ușa, Vaida, Ludivine și toți ceilalți din personal tresăreau aproape imperceptibil, poate că ei își mai făceau speranțe că o să apară fata, o să străbată sala cu pași mici, plutind deasupra pardoselii, cu capul plecat, ca și cum ar fi mers pe o pernă magnetică, apoi o să se oprească în centru și o să își ceară scuze că făcuse ceva nesăbuit, ceva care nu se face, că-i băgase pe toți în panică. Iar ei o să o certe cu îngăduință, greșeala recunoscută e pe jumătate iertată, apoi o să îi dea binecuvîntarea să-și regăsească locul printre ceilalți. Da, probabil că așa ar fi fost mai bine pentru toți, dar Alex nu-și mai făcea iluzii.

Cînd se trezise dimineață, era încă răcoare și ploaia pocnea mărunt în geam și în pervazul de pvc. A luat-o zgribulit pe Molly în brațe, a suit-o în fotoliu și a acoperit-o cu pledul. După ce a coborît din bloc, s-a uitat prudent în toate părțile, deși erau slabe șanse ca puștiul chelios să se fi trezit la ora aia și să-i mai propună niște gagici, și-a săltat rucsacul pe umăr și a traversat strada. A ajuns în dreptul liniei punctate și pentru o clipă a rămas cu un picior în aer.

Vizavi era stația liniei care mergea către gară, desenînd o buclă largă prin centru orașului, pe la universitate și pe la ștranduri. Autobuzul tocmai se punea în mișcare, navetiștii se buluciseră înăuntru și își ocupau locurile.

Anita probabil că urcase printre primii pentru că deja prinsese loc în spate. Avea un aer obosit sau plictisit, părea că știe ce are de făcut mai departe, și cu ochii închiși. Sau poate nici nu era ea. Geamurile au trecut repede unul după altul, ca niște diapozitive de lumină albă, și Alex n-a putut să fie sigur că fata de pe ultimul rînd, cu gulerul gecii ridicat pînă în dreptul pomeților, era chiar ea sau alta care pleca și ea în lume, dar tipa care s-a trîntit lîngă ea, în demarajul forțat al autobuzului, și a făcut-o să rîdă, avea coada împletită exact ca fata de pe stadion, care se însoțea cu micuța negricioasă și cu ogarul chelios. Gagica își trecuse coada peste umăr, în față, printre sîni, și se juca cu ea între palme, ca și cum ar fi vrut să stoarcă după o baie bună. A continuat să se hlizească cu colega ei de scaun. 200 de euro, băga-mi-aș să-mi bag, în el de oraș. Într-un moment de panică, Alex s-a concentrat să developeze pozele de la stadion, ca să găsească o față care să se suprapună peste cea care dispărea la vale, spre centru, dar nu dădea decît peste poze cu cururi, sîni din profil și cefe de fete transpirate, cu fire de păr lipite de piele. N-a știut ce trebuia să facă după ce autobuzul a dispărut de pe șosea și nu știa nici acum dacă ar fi trebuit să înceapă să le vorbească precum Sfîntul Marcu din Efes, Mărturisitor al Adevărului, sau ar fi trebuit să-și țină gura, pentru că nădejdea salvării e întotdeauna tăcută. La un moment dat panica se calmase, apoi iarăși începuse să se onduleze, ridicîndu-și crestele, o simțea cum îi aduce din nou în nări briza. Ăsta-i punctul zero din Big Bang, atomul primordial al exploziei, momentul în care masa inițială a Universului, ajunsă la un nivel de densitate și temperatură, își dezintegrează forma inițială. Și apoi care încotro. Avea dreptate Lemaître, galaxiile cele mai îndepărtate de Pămînt se îndepărtează cel mai repede.

Privită din unghi, Ludivine își lăsase prea mult capul într-o parte, aproape că atingea umărul lui Vaida, de lîngă ea, dar nu, era o iluzie, cele două scaune nu-și schimbaseră poziția, și nici corpurile, era altceva. Poate era pur și simplu un artefact al omului care își caută locul în spațiu, undeva unde să-și tragă sufletul.

Alex s-a rearanjat în scaun, și-a sprijinit mîinile în genunchi, a tras aer în piept și și-a dat capul pe spate, cu obrajii umflați. Avea timp să se mai gîndească. Tu ești noul prof‘ de filo? Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.

(fragment din volumul Străinătate de Augustin Cupșa, în curs de apariție la Editura Humanitas)

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.