Sos turbat Louhan
(Chao Luohan lahu)
Mărunţiţi patru uncii de carne proaspătă de porc. Maceraţi două uncii de ganbei („scoici uscate“, mai precis muşchi abductori de scoici Saint-Jacques) în huangjiu („vin galben“ din orez fermentat) şi fierbeţi-le apoi în zeamă de supă, pînă cînd se înmoaie considerabil. Tocaţi fin patru uncii de niujin (tendon de vită) şi opăriţi-le în apă. Tăiaţi în lamele subţiri un mugur de bambus.
Încingeţi într-o tigaie două uncii de grăsime şi frigeţi carnea de porc. Adăugaţi, pe rînd, scoicile, tendoanele şi lamelele de bambus. Amestecaţi totul foarte bine şi lăsaţi să dea în clocot. Turnaţi apoi două uncii de vin galben, acoperiţi cu un capac pînă fierbe din nou şi completaţi cu un pahar de mianjiang (sos dens, brun, din făină de grîu fermentată şi sare). Lăsaţi să fiarbă 12 minute. Adăugaţi o priză de zahăr şi mai lăsaţi să fiarbă 5 minute, cu capac. La sfîrşit, puneţi o jumătate de pahar de lahujiang (pastă de ardei iuţi). Amestecaţi şi acoperiţi din nou. Cînd aburii care răsuflă de sub capac au o aromă iute, înţepătoare, mîncarea este gata.
Faptul că o mîncare extrem de iute este numită după Luohan – cei 18 sfinţi budişti care au găsit pacea şi iluminarea – e oarecum ciudat. Pesemne că numai ei ar fi capabili să o mănînce fără să tresară; ori poate că iuţeala intensă provoacă o amorţeală vecină cu extazul. Dar focul ascezei asiatice şi al felurilor iuţi deopotrivă explică cel mai bine curioasa alăturare. Tapas înseamnă, în sanscrită, asceză, dar şi foc, dogoare. Se spune, de aceea, că, în timpul exerciţiului, ascetul transpiră abundent. La fel ca aceia care mănîncă foarte iute.
