Sondajele sînt foarte bune. Mai trebuie şi cercetare

Publicat în Dilema Veche nr. 699 din 13-19 iulie 2017
Sondajele sînt foarte bune  Mai trebuie şi cercetare jpeg

În fiecare an, Barometrul de Consum Cultural realizat de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală ne arată care sînt preferinţele publicului, care sînt practicile de consum cultural, gradul de satisfacţie, tendinţele generale. E un instrument de măsură util mai ales pentru că o mare parte din sistemul cultural românesc este subvenţionat, finanţat din fonduri publice de la guvern sau de la autorităţile locale. E deci firesc ca, periodic, să verificăm, şi din perspectiva beneficiarilor, adică a publicului, dacă aceste fonduri sînt cheltuite judicios, dacă participarea culturală e pe măsura investiţiilor, dacă strategiile instituţiilor culturale sînt bine calibrate. Am întrebat patru oameni implicaţi în cultura actuală cum interpretează cea mai recentă ediţie a Barometrului, cea pe anul 2016. (Matei Martin)

Pentru că statul român nu e capabil, în ultimul deceniu cel puţin, să cartografieze, evalueze sau zice-se cum se zice infrastructura şi oferta culturală reală, ne-au mai rămas în viaţă sondajele de opinie. Un fel de părerologie. Naţională. De pildă, „românii“ sînt de părere că bisericile fac parte din infrastructura culturală – iar aici e partea interesantă: în Barometrul de Consum Cultural pe anul 2014 n-am găsit să se fi inclus bisericile şi dusul la biserică; ele încep să fie pomenite în 2015, iar acum mersul la biserică e pus pe picior de egalitate cu mersul la cinematograf (pe care-l umileşte de departe prin diferenţa de frecvenţă…). Deci nu e vorba de oameni, ci de opţiunea de cercetare.

Nevoia de teatre şi săli de spectacole e mult mai mare acolo unde ele există deja (în mediul urban) decît acolo unde nu există (la sate) – profund logic, nu poţi resimţi lipsa a ceva despre care nu ştii că-ţi trebuie / la ce-ţi trebuie (concluzie confirmată de faptul că în rural se simte cel mai acut nevoia de biblioteci şi cămine culturale – care fie au existat şi-au fost desfiinţate, fie există în continuare –, adică tipul de infrastructură cunoscută de locuitorii de la sate).

Nu sînt bani să decorticăm sondajele, să aflăm cît e deziderabilitate socială, cum se formează percepţia etc. Peste 80% din respondenţi sînt de acord sau foarte de acord că arta şi cultura fac bine – societăţii şi lor înşile –, doar că aproape tot atîţia sînt neimplicaţi cultural. Din două, una: ori nu se implică pentru că n-au în ce / cu ce, ori declaraţiile despre măreţia artei şi culturii sînt bla-bla. 56% declară că au participat ca spectatori la spectacole de dans – doar că numai mama Omida ştie ce înţeleg respondenţii prin „conceptul“ de „spectacol de dans“, dans modern sau dans clasic. 30% merg la teatru – dar 13% o fac o dată pe an. Unde se duc ei, ăştia 13%, o dată pe an: au teatru în localitate, se duc la spectacolul de teatru de sfîrşit de an al copilului sau numai o dată pe an vine cineva în turneu pe la ei prin oraş (căci la sate ştim că doar teatrele de copii / de păpuşi şi marionete fac turnee)? Şi nici nu mai am loc aici să scriu despre tipul de filtre ce-ar trebui să se aplice percepţiilor despre accesul la cultură al persoanelor în vîrstă (dar în mod cert vecinii mei pensionari cu studii medii nu ştiu ce-i aia hobby – i-am întrebat).

Cu 17% consum de teatru şi nevoia de infrastructură teatrală, cum ziceam mai sus, nu chiar aşa mare, strategia culturală ar trebui să prevadă ori reducerea cheltuielilor publice pentru această ofertă culturală (la limita nevoii de spectacol), ori politici active de creştere a consumului şi participării (consumul e una, participarea e alta; fiindcă teatrele de amatori, cursurile, spectacolele participative etc. ţin, în 99% din cazuri, de iniţiative independente-private, în România, „piaţa“ asta n-o poate măsura cantitativ nimeni). Problema e că nu ştim, de fapt, obiectiv şi factual, cît la sută din oamenii ţării ăsteia au acces la teatru la distanţă de 25-40 km de casă, cine, unde, cu ce frecvenţă face turnee, care este infrastructura minimală existentă în mod real, indiferent dacă e publică sau privată.

Am citit pe undeva disperarea unui altminteri sociolog în faţa faptului că 68% din cei incluşi în eşantion nu au fost niciodată la teatru, „deşi există teatre (…) în aproape jumătate dintre localităţile din România“, şi m-am întrebat de cînd au fost decăzute satele din statutul de localitate. Fiindcă în mediul rural (circa 10.500 de sate grupate în 2859 de comune, la nivelul anului 2011, unde trăieşte 46% din populaţia patriei) nu există nici un teatru, iar din cele 320 de oraşe, doar în vreo 47 există astfel de instituţii sau măcar o clădire numită teatru (în mare, în toate capitalele de judeţ – cu rocada Bîrlad în loc de Vaslui –, dar la ce ne ajută că statistic există 0,5 teatre la 100.000 de locuitori cînd, faptic, în Bistriţa şi Teleorman nu există nici unul?). Ochiometric, cam 30% din populaţie are teatru la îndemînă, iar procentul e net tras în sus de cei aproape 10% din cetăţeni care stau în Bucureşti, nu de distribuţia geografică a infrastructurii. Dar vedeţi voi, copiii moşului, să faci o cercetare naţională despre infrastructură, accesibilitate culturală şi resursele disponibile pentru creşterea ei costă. Şi din cauză că noi n-avem bani, informaţia e dezorganizată, autorităţile/instituţiile locale nu-s foarte vioaie în cooperare (căci oricum le mănîncă de vii birocraţia), despre sectorul independent nu există date şi-n general e complicat, tot ce ne rămîne sînt excursii prin imaginarul poporului. Percepţiile sînt foarte utile, e minunat că le avem, dramatic e că altceva nu prea există. 

Iulia Popovici este jurnalist cultural.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.