Solidaritate

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Solidaritate jpeg

În articolul meu „ICR insultat pentru performanţă“ scriam (corectez aici o mică greşeală de tipar): „... dl Ponta a vrut să-şi încerce puterile de mic autoritar, declarînd albul cel mai limpede negreală“. Într-adevăr, ceea ce stîrneşte indignare în Ordonanţa de Urgenţă cu privire la ICR nu e numai faptul că se încearcă distrugerea unei instituţii de calitate europeană, că fiind o excepţie fericită, ea trebuie neapărat rasă. Chiar mai periculoasă mi se pare agresivitatea minciunii, minciuna beton prin care se motivează decizia. Se invocă caracterul politizat al ICR, iar ICR a militat tocmai împotriva politizării culturii. Se susţine că prin trecerea sub controlul Senatului ICR va fi ferit de ingerinţe politice şi tocmai această subordonare ar pune ICR într-un cadru de confruntări politice, care sînt fireşti în funcţionarea Parlamentului. Se vorbeşte despre nereguli financiare şi, în fiecare an, insistentele comisii de control nu au putut descoperi la ICR nici o neregulă. Se menţionează sentimentul de alienare pe care manifestări organizate de ICR le-a stîrnit anumitor comunităţi din disapora românească; dar Institutul are menirea să facă cunoscută cultura românească mediilor internaţionale, cu al căror puls cultural acţiunile sale sînt într-un remarcabil acord. În sfîrşit, subminarea ICR e decisă printr-o Ordonanţă de Urgenţă, cînd nimic din situaţia ICR nu justifică urgenţa.

Minciuna este integrală, răstoarnă punct cu punct, metodic şi grosolan, adevărul. Avem aici o încercare de a pune legea în slujba minciunii. A unei minciuni care vrea să lovească rapid, pînă lumea nu se dezmeticeşte. M-au revoltat mereu cei care spun că „nu s-a schimbat nimic“ faţă de perioada comunistă. Dar manevra Guvernului Ponta în cazul ICR e de stil totalitar. Vrea să ne bage pe gît opusul realităţii, să ni-l impună peste noapte prin lege.

Însă ne aflăm acum într-un altfel de regim, unde, cu toate crizele, harababura şi blocajele lui, minciuna oficială nu îşi poate face toate mendrele. Solidaritatea în jurul ICR e un fenomen tonic, e un exerciţiu de democraţie care va avea, să sperăm, cîştig de cauză. Luni, 18 iunie, sute de oameni au aplaudat minute în şir în faţa Institutului, la demonstraţia iniţiată de Asociaţia pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate. Grupul pentru Dialog Social, Pen Club România şi Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România au organizat a doua zi o dezbatere „S.O.S. – I.C.R.! Repolitizarea instituţiilor?“. În urma petiţiei prin care Alianţa pentru o Românie curată cerea atacarea OUG 27/ 2012, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională a României cu privire la nelegalitatea ordonanţei. Presa, personalităţile şi mediile culturale au dat protestului o sonoritate puternică. Iar acest protest e de continuat pe toate căile legale. Nu trebuie ca el să-şi piardă acuitatea în „simfonia“ din ce în ce mai stridentă a ştirilor de senzaţie. Fiindcă el e şi un act de vigilenţă democratică. E un gest de împotrivire faţă de legalizarea minciunii, faţă de instalarea minciunii prin lege. 

* * *

Din fericire, solidaritatea are, ca să se manifeste, şi prilejuri mai faste, mai alese. De curînd, oameni apropiaţi intelectual, discipoli, personalităţi academice din ţară şi străinătate l-au sărbătorit pe Gabriel Liiceanu printr-o colecţie de texte pline de savoare şi de simpatie riguroasă. Departe de buchetul fad de laude, fiecare text participă la ceremonialul unei admiraţii cu miez, precis argumentate, expuse cu stil, cu umor, cu seriozitatea lucrurilor autentice. Tonurilor vii din „Întîlniri, evocări“ (Marie-France Ionesco, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Vlad Zografi, Vladimir Tismăneanu, Radu Paraschivescu, Cătălin Cioabă, Neagu Djuvara, Alain Besançon, Ana Blandiana, Emil Brumaru) le urmează analitica din „Provocările exegetice“ (Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Flonta, Toma Pavel, Ştefan Afloroaei, Alexander Baumgarten, Gheorghe Paşcalău, Paul Marinescu, Gabriel Cercel, Bogdan Mincă, Sorin Lavric) şi consistenţa unor „Studii şi eseuri“ legate în mare parte de domenii pe care lucrează Gabriel Liiceanu (Friedrich-Wilhelm von Herrmann, Walter Biemel, Victor Ieronim Stoichiţă, Virgil Ciomoş, Andrei Cornea, Christian Ferencz-Flatz, Cristian Ciocan), toate acestea reunite de Cătălin Cioabă şi Bogdan Mincă într-o Carte a prietenilor, Liber amicorum, la ZETA books.

Cărţile-jurnal ale lui Gabriel Liiceanu dovedesc în ce măsură el este un om al prieteniilor exigente. El are cultul? şi cultura? prieteniei cu prag greu de trecut, cu investire fără rest după trecerea lui. Nu puţine sînt, în Liber amicorum, textele care vorbesc despre un drum de la imaginea exterioară sau publică a lui Gabriel Liiceanu pînă la întîlnirea cu intimitatea lui culturală şi umană. Ni se arată tensiunea care uneşte aceste chipuri, descoperite în experienţa însăşi a prieteniei sau în cărţile unde Gabriel Liiceanu îşi elaborează confesiunea. Întîi chipul public, al unui personaj stîncos, de creastă etică şi altitudine intelectuală, care impune respectul, dar şi distanţe, piedici, interdicţii de acces facil. Apoi chipul colaborării intelectuale: pasiunea contaminantă cu care trăieşte gîndul, bucuria dialogului şi a lucrului în comun, autoritatea caldă cu care stîrneşte şi susţine proiecte de calitate, cu care formează discipoli pentru a-i transforma în colegi mai tineri. Dincolo de alt prag, descoperim, îmbinată cu rigoarea, capacităţile de mlădiere şi de dilatare ale personajului: grija mereu vie în care îi cuprinde pe cei din jur, verva pusă în jocul întîlnirilor, buna dispoziţie ludică. În sfîrşit, dincolo de ultimul prag, chipul cel mai intim: îndîrjita chestionare de sine, rotirile în jurul întrebărilor ultime, crizele interioare înfruntate prin terapia scrisului, a reflexivităţii, a prieteniei. E chipul cel mai ascuns, mai propriu, mai dramatic. Pe acesta Gabriel Liiceanu îl converteşte în chip dezvăluit tuturor, oferindu-l, colegial, cititorului ca oglindă ajutătoare, ca pe o încercare de convieţuire lucidă cu sine.

Ştim din Declaraţie de iubire că prietenii în care s-a investit sînt pentru Gabriel Liiceanu un înveliş vital, protector faţă de uzura la care ne supune mecanismul lumii. Cartea prietenilor poate fi citită ca un răspuns la acest mod de a trăi prietenia, ca o confirmare. Nu pentru că ea l-ar „apăra“ împotriva urii şi a atacurilor lansate de micimi din lumea politică şi culturală, ulcerate de exigenţele morale rostite înalt de Gabriel Liiceanu. Nu despre această protecţie conjuncturală este vorba. Ci despre faptul că Liber amicorum este un exerciţiu concentrat, metodic, de recunoaştere a ceea ce Gabriel Liiceanu a construit în spaţiul intelectual şi public românesc, a ceea ce este el în acest spaţiu. E o mărturie despre radiaţia faptelor sale culturale, despre calitatea prezenţei lui. Iar această prezenţă e întărită, e asimilată şi sporită prin recunoaşterea avizată, activă, cercetătoare cu care îl înconjoară textele volumului.

Mai ales astăzi un asemenea volum e, cred, preţios. Întîi, fiindcă efortul unui om al spiritului nu se întregeşte decît prin eficacitatea cu care el lucrează în ceilalţi. Iar primul semn al acestei eficacităţi este tocmai receptarea activă, recunoaşterea bine condusă şi bine pusă în pagină a ceea ce ne este oferit. În al doilea rînd, volumul e preţios, fiindcă – într-un spaţiu public unde indiferenţa faţă de adevăr, unde măsluirea lui riscă să devină curente – Liber amicorum se referă la un exemplu de probitate intelectuală şi ne arată că ea poate stîrni solidaritate. În sfîrşit, ca şi volumele editate de Mihail Neamţu şi Bogdan Tătaru-Cazaban în onoarea lui Andrei Pleşu, volumul e un exerciţiu de admiraţie recunoscătoare. Or, fără ea, continuitatea în actul cunoaşterii, dar şi construcţia vieţii comunitare sînt cu neputinţă. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase şi doctor în filozofie. Cele mai recente cărţi publicate sînt Nicolas de Cues ou l’autre modernité (L’Harmattan, 2010) şi Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Polirom, 2011. 

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Piotr Tolstoi FOTO EPA EFE jpg
Înalt oficial rus, despre folosirea armelor nucleare: Nu va fi nevoie. Armata rusă va cuceri Kievul
Vicepreşedintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, susține că Rusia nu va recurge la arme nucleare în Ucraina, întrucât poate cuceri Kievul cu ajutorul oamenilor mobilizați recent.
vladimir putin shutterstock jpg
Șeful CIA: Vladimir Putin poate deveni „periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit
Vladimir Putin poate deveni „destul periculos şi nesăbuit” dacă se va simţi încolţit în urma evoluţiei nefavorabile a războiului din Ucraina, a declarat directorul CIA, Bill Burns, într-un interviu acordat postului CBS.
factura gaz jpg
Factură de 9.000 de lei după o „eroare de citire” a contorului. E.ON își cere scuze
O femeie din Reșița, Caraș-Severin, a primit o factură de gaz de 9.000 de lei pentru un consum nereal. E.ON a recunoscut greșeala, dând vina pe „o eroare de citire” a contorului.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.