Sîntem niște ciclopi

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Sîntem niște ciclopi jpeg

● Joachim Wittstock, Forstbetrieb Feltrinelli, Editura Hora, 2019. 

La Editura Hora din Sibiu a apărut de curînd nuvela Forstbetrieb Feltrinelli (Întreprinderea forestieră Feltrinelli) a cunoscutului prozator german Joachim Wittstock, care a rămas fidel locului de baștină al străbunilor lui sași – acel burg transilvan, Hermannstadt – durat de breslașii germani sau, după o mai nouă teorie, flamanzi, cu vreo 800 de ani în urmă pe melagurile noastre. Întrucît acțiunea cărții se desfășoară pe parcursul veacului trecut, firește că limbajul folosit ni se pare ușor prețios, ușor vetust, dar perfect adaptat vremurilor. Mulți scriitori care vor avea acces la această carte își vor afla propriile întrebări cu privire la dilema dintre vechi și nou, eterna „querelle entre les anciens et les moderns“, care atinge substanța vitală a literaturii din toate timpurile, nu numai a literaturii, dar și a societății în general, revigorînd-o sau, dimpotrivă, slăbind-o pînă la dispariție.

Am citit cîndva, într-o carte, cum un mare alpinist a fost salvat într-o ascensiune pe Nangaparbat cu ajutorul unui aparat Morse, fiindcă mobilul lui nu avea semnal. Tonul rece și protocolar de „anunț editorial“ folosit de mine aici nu este deloc specific unei recenzii „marca Nora Iuga“. Așadar cititorul acestor rînduri să nu se aștepte la o cronică literară, cu atît mai mult fiind vorba de o carte scrisă în limba germană, „pasăre rară“ în arealul cultural al României actuale. Nu pot spune decît că în fiecare dimineață, la cafea, cartea asta care se află pe masa mea de scris mă atrage ca un magnet. O deschid la întîmplare, o citesc pe sărite, cafeaua se răcește-n ceașcă și eu îmi regăsesc peste tot propriile gînduri, propriile căutări de-o viață, ezitările și încurajările… dar, mai ales, limba, limba, nu germană, nu română, nu franceză, nu engleză (mai ales!) – limba dintotdeauna a celui care s-a născut cu lecția gata învățată, limba scriitorului „făcător de lume“, pentru că nimeni nu poate nega adevărul imuabil că „la început a fost cuvîntul“. Dar se pare că există și alte adevăruri imuabile, cum ar fi „Eppur si muove!“ (și totuși – totul? – se mișcă).

Și iată cum, tot răsfoind cartea lui Joachim Wittstock, tot călcînd în urmele pașilor care mă duc, de fiecare dată, la adrese familiare și dau peste pasaje scrise cu litere cursive, în care nu mai regăsesc glasul personajului, nici al naratorului, am impresia că omul care-mi vorbește se află-n fața mea, el e însuși autorul și se hotărăște, în sfîrșit, să-și scoată masca și să-și arate slăbiciunile, nerealizările și orgoliul ascuns al celui „alături cu drumul“. Şi, iată, îmi spune că el vede lucrurile altfel și se încăpățînează să păstreze cît mai mult din bogăția limbii germane, să nu evite cuvintele sau chiar sintagmele, folosite în mod curent în trecut. Schimbările lexicale, neologismele, incluse abuziv în ultimele decenii în evoluția limbii clasice, violîndu-i specificitatea ca s-o aducă la stadiul de limbă „actuală“, sînt profitabile doar mass-media, Internetului și telefoniei mobile, își continuă confesiunea autorul, dar limbii literare, grav afectate de această „chirurgie de piață“, ar fi trebuit să i se îngăduie un statut cît de cît estetic care s-o distingă, măcar prin coloratură și melos, de exprimarea curentă, limitată la norma limbajului cotidian.

Disting o oarecare mîndrie cînd măr-tu-risește că uneori apelează la referințe lexicale preluate din lexicoane. Aduce în discuție și problema actualității, zelul cu care unii confrați se grăbesc să abordeze teme de interes imediat, care dispar curînd, fiindcă roata lumii a prins viteză. Produsele noi apar pe bandă rulantă și conservele au un termen de garanție tot mai scurt. Se pare că termenul „expirat“ e un termen de prevenție care impune urgenta retragere de pe piață a produsului respectiv, în favoarea unor produse proaspete, scoase recent din pămîntul alimentat din belșug cu îngrășăminte „naturale“. Fie din lipsă de argumente sau dintr-un sentiment al inutilității, autorul a ales, în cele din urmă, să nu mai țină cont de inflația limbajului vulgar al străzii în literatură, revenind la menirea lui dintotdeauna, la acel „violon d`Ingres“ care-i aducea în auz inexplicabilul cu care ne intersectăm în drumurile noastre, cum dăm peste o fîntînă a destinului, aflată undeva departe, sau de un fir de apă care izvorăște din capul unui șarpe, aflat chiar pe melagurile noastre natale.

Trăim pe jumătate

Iată o mostră de limbaj necontaminat de cererea pieții de carte, nici de curente sau de mode: „Brunello și însoțitoarea lui se loveau mereu de turiștii veniți la cură și la promenadă în parc. Îi anima aceeași dorință să se bucure de apa aceea care-i revigora. Țineau toți în mînă căni și pahare sau își umpleau carafe voluminoase și damigene să-și facă provizii. Fără grabă, fără îmbulzeală, fiecare era răsplătit. Nu a fost nevoie să stea la rînd, numărul celor însetați s-a rărit, publicul a dispărut, așa încît Aglaja i-a putut oferi domnului Brunello un pahar plin, ba chiar el însuși s-a revigorat cu apa cea răcoroasă. Ea și-a pus paharul pe balustrada scării, s-a aplecat și a făcut un gest absolut firesc care l-a uimit totuși pe Brunello. Și-a format o ceașcă din căușul palmelor și cu o grație necăutată și-a ridicat apa aceea pînă în dreptul obrajilor. Își ținea ochii închiși, gura deschisă imperceptibil. Clipa dinainte ca apa să-i atingă obrajii și fruntea netedă era încărcată de o așteptare atît de vizibilă, de o asemenea acumulare de dorință după răcoarea rîvnită, încît Brunello a fost de-a dreptul șocat. Momentul ăsta ar fi meritat să fie pictat sau înnemurit de un sculptor, da, asta era… Aglaja s-a ridicat, și-a mai trecut o dată palmele ude pe obraji și a zîmbit cu toată gura.“

Și dacă totuși cineva și-a luat răbdarea să citească aceste rînduri și și-o fi spus: Cine mai e nebun să-și piardă azi timpul cu asemenea bazaconii? Sau un altul, să zicem, un adolescent sau un bătrîn, parcurgînd rîndurile, a rămas pe gînduri și a simțit înăuntrul lui scena aceea și a zîmbit numai pentru sine, auzind foșnetul unui început de iubire ca prima mișcare a fătului în burta femeii. De aceea vă spun vouă, prietenii mei, care mai citiți cărți, fiindcă iubindu-vă, vă compătimesc și mă tem pentru voi să nu vă lăsați ispitiți de seducțiile ucigașe ale urîtului, ale obscenului, ale scabrosului pe care niște copii teribili le declară singurele adevăruri de necontestat care guvernează acest wasteland, proclamînd astfel „adevărul absolut“. Ei își imaginează că distrugerea unei lumi este întotdeauna, în același timp, și crearea altei lumi. Ei sînt noii profeți. Creează o religie care neagă tot, creează secte care proslăvesc urîtul și răul! Crezîndu-se descoperitorii adevărului suprem, uită că urîtul și răul nu pot exista decît ca alternativă a binelui și frumosului. Se pare că n-au auzit de Nietzsche, de Cioran, de Artaud… Nimic nu e nou sub soare.

Dragii mei, naivii mei „exploratori“, cum puteți mușca țîța neagră și păroasă a nucii de cocos dacă nu-i gustați miezul alb, dacă nu-i beți laptele dulce? Cum puteți iubi prăpăstiile lumii dacă nu ați cunoscut minunile ei? Vă compătimesc sincer. Mi-e milă de voi, veți deveni centenari sugîndu-vă fistulele doldora de puroi și dejecții. Doamne, oare ne-ai născut dintr-o gaură neagră, cînd noi încă știam că venim dintr-o nesfîrșită fericire? Roiește o lume de tineri frumoși în jurul meu, fiecare cu un singur ochi, cu o singură ureche, cu un singur braț, cu un singur picior – toate însemnate cu stigmatul „Pentru bărbați“ și „Pentru femei“. Trăim pe jumătate, sîntem niște ciclopi care nu mai văd decît înainte, adică nu mai văd nimic, fiindcă viitorul nu se vede, se presupune doar, adică nu există. Dar nici cei cu ochii-n spate nu văd mai nimic, fiindcă trecutul se uită cînd se-ascunde complet înăuntrul nostru ca soarele la apus, dar bătrînii îl duc cu ei… Spun baliverne, mă apropii vertiginos de 90 de ani.

Un film scandinav, al cărui titlu nu mi-l amintesc, se termina cu o scenă în care un amnezic, lipsit de orice identitate, se aciuează pentru un blid de linte pe lîngă o chelneriță de la cantina homeless-ilor. În urma unui anunț, se pare că familia a reușit să-l identifice. După cîteva luni de absență, cînd chelnerița aia, pe care nu se opreau ochii nimănui, sta în ușa cantinei cu privirile-n gol, s-a pomenit brusc cu acel bărbat îngenuncheat în fața ei, îmbrățișîndu-i picioarele și plîngînd în hohote… Scena mi s-a părut de un ridicol total. Zile în șir m-am întrebat cum de tînărul ăla nordic din țara aia rece a putut să facă un film de un patetism dincolo de limitele penibilului. Şi n-am găsit decît un singur răspuns. Dacă nu ne regăsim limbajul iubirii, uităm să fim oameni. 

Nora Iuga este scriitoare. Cea mai recentă carte publicată: Alături cu drumu, Editura Casa de pariuri literare, 2018.

982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești