Şi a fost iarăşi Avignon... în grădina IN-ului

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Şi a fost iarăşi Avignon    în grădina IN ului jpeg

Olivier Py, preluînd conducerea Festivalului de la Avignon aflat la cea de-a 68-a sa ediţie, şi-a dorit un Festival militant şi angajat. Dorinţa i-a fost împlinită dincolo de aşteptări. Debutul a fost deja marcat de greva intermitenţilor din domeniul spectacolelor, care a anulat seara de deschidere şi alte 12 spectacole programate. În cele din urmă, catastrofa a fost evitată. Festivalul a avut loc, „a fost greu... dar a fost frumos“ – conchidea, în conferinţa de presă finală, directorul secţiunii IN.

După 18 ani din nou la Avignon

Ce a fost însă mai frumos pentru noi a fost poate faptul că Gianina Cărbunariu era prezentă cu un spectacol în Festivalul IN, faptul că un spectacol românesc revenea pe „scena mare“, după 18 ani. Adică după Danaidele de Eschil, un spectacol fluviu montat de Purcărete în 1996, la cariera Boulbon, loc mitic după ce Brook jucase aici Mahabharata în 1985. Contextul este astăzi diferit. Spectacolul Teatrului Naţional din Sibiu cu Solitaritate, scris şi regizat de Gianina Cărbunariu, face parte dintr-un program european, Villes en scène, şi-şi va continua turneul la Bruxelles şi la Madrid, în 2015. Spectacolul s-a jucat pe scena de la Gymnase du Lycée Mistral, o sală cu gradene pe o structură metalică în înălţime şi o viziune frontală, în care show-ul Gianinei Cărbunariu, gîndit iniţial pentru o sală à l’italienne, ca cea de la Sibiu, s-a adaptat cu uşurinţă. În final chiar, momentul cînd fundalul (scenografia extrem de funcţională a lui Andu Dumitrescu), un perete din tuburi de neon se înclină şi coboară ameninţător deasupra personajelor, dezvăluind pe verso macheta uriaşă a oraşului, se înscria perfect în decorul din beton şi metal al sălii. Spectacolul dezvolta cinci situaţii sau teme inspirate de actualitatea sau de discursul public din România. Dacă pentru publicul românesc lectura era facilă, căci trimitea la hibe bine cunoscute, miza se situa aici pe un alt plan: cum va reacţiona publicul sau presa franceză? Este oare acest discurs specific destul de universal? Răspunsul a fost în general pozitiv. Căci mondializarea şi-a făcut opera. Şi problema rasismului antirom sau a corupţiei, edilii locali demagogi, meschinăriile şi temerile clasei mijlocii sînt de acum teme comune în spaţiul european. „Personajele ar putea fi vecinii noştri de palier“, am citit undeva, subliniind savoarea şi energia amară a textului. Dar ceea ce a recunoscut şi a apreciat mai ales presa au fost curajul criticii, umorul şi absurdul situaţiilor, „instantanee ale absurdului cotidian în România“, o ţară care a trecut direct de la un suprarealism totalitar la un liberalism fără margini (după cum notează Le Monde); aici aluziile trimiteau, pur şi simplu, la Eugène Ionesco (s-a rîs cu poftă la episodul actriţei Eugenia Ionescu, personaj inventat de autoare, glorie naţională, dar turnătoare pentru eternitate) sau chiar la Cioran... şi paradoxul de a fi român. Pentru a rezuma, spectacolul Gianinei Cărbunariu, de un umor decapant şi bine venit, se înscrie la capitolul reuşite ale Festivalului: „umorul din ţările din fostul Est nu e mort!“ (scrie Libération). Într-adevăr, pe aleea ce ducea la intrarea în sală, o expoziţie de Dan Perjovschi o confirmă: o serie de panouri unde, pe un fond negru, apăreau în alb cîteva desene sau succinte comentarii. Pe primul panou, două desene: Avignon 1968 şi un cocktail Molotov, alături, Avignon 2014 şi un iPhone. Dat fiind însă contextul ultimului festival, înţelegi că în Franţa revolta lui mai ’68 refuză să moară, ţine doar pasul cu noile tehnologii...

Superb ca un vis de gheaţă sub care mocneşte jarul

Două spectacole de mare performanţă tehnologică şi exigenţă artistică au venit fără surprize de la doi invitaţi bine cunoscuţi ai festivalului: Ivo Van Hove şi Thomas Ostermeier. Ivo Van Hove este un regizor flamand care montează deoptrivă texte clasice – Tragediile romane după Shakespeare, în 2008, la Avignon – şi mai ales contemporane, a adaptat pentru scenă filme de Bergman, Pasolini, Visconti, e pasionat de artele numerice, în spaţii scenice decupate de jocuri de lumină şi efecte video. Face un teatru mai degrabă subversiv, fără să fie indiferent la miza politică. Spectacolul său Fountainhead, tradus în franceză prin Source de vie sau Izvorul vieţii, se înscrie ca o provocare într-un festival unde sînt puse în discuţie rolul social al artei, responsabilitatea colectivă a artistului. Fără îndoială, spectacolul eveniment al festivalului, glacial, dar splendid ca realizare formală, ambiguu şi polemic ca tematică, este o adaptare după un roman cu acelaşi titlu al americancei Ayn Rand, care a fost recuperată de ramura cea mai radicală a dreptei americane, adepte a unui neoliberalism violent. Trama principală, situată în roman în anii ’20, dar deplasată de spectacol către o modernitate mai recentă, rămîne o poveste de rivalitate între doi arhitecţi sau între două concepţii despre lume şi despre rolul sau libertatea artistului, într-o societate de masă. Este aşadar povestea a doi arhitecţi, un geniu individualist, Howard Roark, idealist ce apără „virtuţile egoismului“, cale ce-l conduce la ruină şi izolare, şi Peter Keating, conformist fără talent care respectă regulile pieţei şi face carieră. Intriga se complică cu un alt personaj, patron de presă, şi mai ales cu povestea de dragoste pasională între Roark şi Dominique Francon, relaţii impregnate de o perversitate sado-masochistă. Nimic nu e simplu, totul e dureros de complicat. Spaţiul e construit ca un uriaş atelier de arhitectură, un dispozitiv scenic simplu unde tehnologia la vedere – ecrane, proiecţii, muzică live – lasă să funcţioneze un text extrem de puternic, cu actori extrem de precişi, într-o limbă de o sonoritate colţuroasă şi fascinantă (spectacol jucat în flamandă, subtitrat în franceză). Un platou degajat, cu o planşă de desen în centru, asupra căreia coboară o cameră video şi care filmează desenele pe care Roark le creionează cu febrilitate, desene inspirate de cele ale marelui arhitect Franck Lloyd Wright, care se pare a inspirat personajul, desene proiectate pe un ecran, arhitectura devine astfel spectacol, totul e extrem de simplu, dar şi extrem de spectaculos. Van Hove nu înclină balanţa în favoarea geniului vs societate, care e poziţia romanului, dar nici în favoarea compromisului. După peste patru ore de spectacol, ieşi cu mintea în furtună, cu ochii plini de imagini. Totul se urmăreşe ca un film pasionant, de la care a împrumutat mijloacele, dar care rămîne, în primul rînd, o dezbatere de idei, şi aici rezidă forţa şi subtilitatea sa.

Zgomotul bombardierelor în acţiune

Tot din lumea filmului vine şi cel de-al doilea mare spectacol al festivalului, Căsătoria Mariei Braun, după un film de Fassbinder din 1979. Ostermeier a creat Căsătoria Mariei Braun în 2008, cu doar patru actori şi o actriţă – Ursina Lardi în Maria Braun. Paradoxal, Ostermeier nu a văzut filmul, a preferat să citească mai întîi scenariul original. Spectacolul începe cu fragmente de scrisori de dragoste adresate lui Hitler, inedite în 1979, probe ale isteriei colective în faţa nazismului, în vreme ce pe un ecran, în fundal, sînt proiectate imagini din epocă. Vocile sînt repede acoperite de zgomotul bombardierelor în acţiune, imaginile anunţă dezastrul şi capitularea. Maria Braun este ceea ce se numea pe atunci o Trümmerfrau, o „femeie a ruinelor“, femeile ce au reconstruit Germania postbelică. Cei patru actori masculini joacă toate rolurile, femei sau bărbaţi, schimbînd cîteva elemente de costum la vedere, ceea ce dă fluiditate povestirii scenice, un ritm aproape cinematografic. Şi aici platoul scenic e degajat, cu cîteva elemente de decor, o masă, nişte scaune, un lampadar... Ostermeier nu face un alt film, povesteşte doar cu mijloacele extrem de simple ale teatrului, bazat pe jocul actorilor, pe cîteva elemente de decor, o altă imagine despre iluzia miracolului german. În final, în vreme ce la televiziune se transmite meciul de fotbal din 1954, cînd Germania a cîştigat Cupa mondială, „semnul unei reveniri la civilzaţie după crimele abominabile înfăptuite de nazism“, Ostermeier (ca şi Fassbinder, acum 35 de ani) lasă să explodeze gazul ce ucide eroina. Ostermeier sugerează însă ideea unei sinucideri, cînd Maria descoperă ipocrizia pactului între soţul şi amantul său. Pentru Ostermeier, faptul că e singura femeie prezentă pe scenă nu rezolvă nimic, bărbaţii deţin mereu puterea şi banii.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

Foto: C.R. de Lage

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.