România, ”tablă de materii”

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
A mai trecut un tîrg jpeg

„România se bazează pe un cod de individualism cinic şi mitocan, de mită şi minciună.“ Aici domină „bunul-plac absurd şi corupţia în administraţie; incompetenţă şi lipsă generală de specialişti în mai toate domeniile; emigrarea masivă a forţelor de muncă de valoare; discreditarea oricui prin mass-media; dispreţ total pentru morală şi afişarea grozavă a mitocăniei; kitsch grosolan în loc de cultură; violenţă în moravuri, în familie, pe stradă, în trafic; lipsă de acoperire a oricărei promisiuni; jaf al instituţiilor publice; degradare incredibilă a învăţămîntului; generalizarea pilelor sau chiar a cumpărării titlurilor; ignorarea oricărei tradiţii sau continuităţi, în ciuda unui naţionalism de operetă“.

„Cred că Transilvania o va lua înaintea celorlalte regiuni (...) Cred că diferenţele dintre bogaţi şi săraci se vor adînci, iar statul nu va interveni, căci la noi nu există cultura respectului pentru cel vîrstnic sau sărac. Oamenii nu îi respectă pe oameni.“

„Faţă de străinătate, cel mai mult mă deranjează aici lipsa de respect faţă de regulile scrise.“

„Sîntem campioni la afişarea verbală sau nonverbală a nemulţumirilor (de fapt sîntem o naţiune de cîrcotaşi veşnic nemulţumiţi), dar cînd vine vorba de exteriorizarea bucuriilor nu ştim s-o facem la fel de bine.“ „Numărul de maşini parcate pe trotuar: simptom al unei boli mult mai grave – o administraţie centrală depăşită total de evoluţia societăţii (...) Elitele sînt disonante de restul societăţii. Corupţia deranjează, doare şi răneşte (...) Dorinţa de autovictimizare a multor români – un defect drăguţ şi aproape insuportabil – face ca orice altă ţară să fie privită prin ochelari roz. Simultan, mărim defectele societăţii pe care o construim. Blamarea României de către români rămîne un sport naţional. Principalul defect al societăţii româneşti este că românii cred că există defecte care se aplică exclusiv românilor. Acest colectivism sociologic păgubos împiedică o examinare reală a României. (...) O puternică încărcătură negativă marchează fiecare antrepriză, fiecare discuţie sau reflecţie despre viitorul ţării. Refuzăm normalitatea, ne afirmăm unicitatea şi specificitatea în rău, haos sau rea-voinţă. Această perspectivă fundamentează o frică contemplativă pe termen scurt şi distructivă pe termen lung.“

„În Praga nu scrie nimeni cu spray pe Universitate, în Ungaria ţăranii nu şi-au furat singuri dalele din canalele de irigaţie, în Bulgaria nu plăteşte nimeni laptele autohton mai scump decît laptele importat din Franţa. Slovenia este singura ţară din lume cu două ministere ale Educaţiei, iar Albania are mai mulţi studenţi în universităţi din Italia – şi care se întorc – decît studenţi în propriile universităţi. În Belgia, Olanda, Ţările nordice, învăţămîntul bilingv a devenit o regulă, iar în Danemarca cea mai mare parte a populaţiei este obligată să urmeze cursuri de perfecţionare a cunoştinţelor la fiecare cîţiva ani. În România avem grad de penetrare 110% a telefoniei mobile, dar avem o jumătate din populaţie care nu poate scrie corect în limba maternă. Avem lapte unguresc mai ieftin decît cel românesc, pîine mai scumpă ca la Paris şi oameni cu dilema matinală dacă să ia Mercedes-ul sau Audi-ul.“ „România pare că mă condiţionează să mă aştept la ce-i mai rău de la noi înşine, în loc de ceva bun. O condiţionare negativă, autoindusă şi autodistructivă.“

„Cel mai mare inamic al nostru a fost şi este suspiciunea.“

„Intransigenţa este ingredientul lipsă în plămada românească. Motivul pentru care, după 20 de ani, încă nu avem instituţii este că nu sîntem dispuşi să «îngheţăm» nici o regulă. Într-o lume normală, regula se aplică aidoma pentru vlădică şi pentru opincă. Dar la noi vine mereu cîte un vlădică nou şi mereu facem excepţii. De ce? Pentru că nu vrem să «supărăm» pe nimeni.“

„Degradarea lentă şi neglijarea patrimoniului naţional mă indignează cu adevărat, construirea unor edificii revoltătoare arhitectural, defrişarea pădurilor, nepăsarea oamenilor şi lăcomia.“

„Un popor mai egoist decît acesta n-am întîlnit. Asta este o societate care nu gîndeşte dincolo de propriul gard.“

„Ce mă contrariază cel mai mult este improvizaţia de ultimă oră. Este imposibil să-i faci pe români să muncească ordonat. De aceea merg lucrurile atît de haotic aici, de aceea suferim de sărăcie, din cauza dezordinii.“

„Sîntem şmecheri, egoişti, ascunşi, pare o minune cînd întîlneşti pe cineva cu verticalitate...“

Credeţi-mă, mai puteam găsi în cartea recent coordonată de Sandra Pralong (De ce m-am întors în România, Editura Polirom), de care pomeneam aici săptămîna trecută, încă o sută de atari formule şi amaruri urzicante. Sînt reunite 39 de personalităţi de toate vîrstele, din cele mai diverse domenii, de calibre profesionale diferite, care au părăsit, din varii motive, România, acum 60 sau acum 15 ani, şi care s-au reîntors, definitiv sau vremelnic, din 1990 în 2008, cu convingerea că nu e totul pierdut, ci totul de (re)cîştigat. Că fatalismul, mioritismul, manolismul, cîrcoteala sinucigaşă, lenea, zeflemeaua, misologia, improvizaţia perpetuă – pe scurt: masochismul nostru endemic – sînt simptome vindecabile. Inacceptabile, dar de înţeles.

Principesa Margareta a României, Neagu Djuvara, Sorin Alexandrescu, Ion Vianu, Dinu Zamfirescu, Radu Florescu, dar şi Mariana Nicolesco, Mihaela Mihai, Gheorghe Zamfir, Leonard Doroftei, Radu Gabrea, Doru Braia, Adrian Niculescu, Indrei Raţiu, ca şi, desigur, Sandra Pralong însăşi, alături de tineri specialişti în IT, management şi PR, în finanţe, justiţie, media, politici culturale, relaţii internaţionale, şcoliţi la Oxford, Cambridge, Stanford, Paris, Harvard, Yale, New York, Bruxelles, Cleveland, Maryland ş.a.m.d. – contribuie la binevenita combustie menită să resusciteze acel ideal civilizator al paşoptismului, pentru care întoarcerea cu bogăţie spirituală şi morală în ţară era la fel de vitală ca plecarea însetată de cunoaştere. Cum să nu consuni la motto-ul decupat din publicistica lui Andrei Pleşu: „nu cei care pleacă şi rămîn în străinătate reprezintă «fuga creierelor», ci cei care se întorc şi sînt nefolosiţi. Asta e ceva criminal.“!?

Am început, cum se vede, cu partea bisturiului. Săptămîna viitoare urmează sutura şi cicatrizarea. Pentru că toate defectele, viciile, tarele endemice şi neajunsurile etno-istorice îşi găsesc aici contrapartea pozitivă, jovială, expansivă chiar. E de-a dreptul şocant să vezi cum tot cei care au în chip acut conştiinţa moştenirii patologice propun şi antidotul, văzînd simultan partea întunecată şi faţa luminoasă a românităţii.

Fericit cel ce ştie (şi poate) să valorizeze „exerciţiul distanţei“!

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte a sa este Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei, Editura Humanitas, 2010.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.