România la Bienala de Artă de la Veneţia – interviu cu Magda RADU

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
România la Bienala de Artă de la Veneţia – interviu cu Magda RADU jpeg

Între 13 mai şi 26 noiembrie are loc cea de-a 57-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia. Pavilioanele naționale își deschid porțile pe 10 mai. Pavilionul României stă în acest an sub semnătura artistei Geta Brătescu, într-o expoziţie curatoriată de Magda Radu, istoric de artă şi curator, şi intitulată „Apariţii“. În cele ce urmează vă invităm să înţelegeţi mai multe despre o personalitate centrală a artei contemporane româneşti, începînd cu anii ’60, despre opera complexă – de la desen la tapiserie şi film experimental – a unei artiste care, pe 4 mai anul acesta, a împlinit 91 de ani. O artistă care continuă să se întoarcă în atelierul său zi de zi: Geta Brătescu.

Vă invit să mergem puțin în trecut, către istoria dvs. personală cu artista Geta Brătescu și opera acesteia. Mă gîndesc acum deopotrivă la cercetarea dvs. doctorală, care vizează neo-avangarda românească, cît și la expoziția pe care ați curatoriat-o la Salonul de proiecte din Bucureşti în 2012, „Geta Brătescu: Atelierele artistului.“ Cum a evoluat această istorie a dvs. și cum s-au rafinat căutările referitoare la opera acestei artiste?

Da, istoria mea cu Geta Brătescu e destul de consistentă. Întîlnirea propriu-zisă cu ea s-a petrecut cînd lucram la MNAC, cu prilejul expoziției „Resurse“ care îi reunea pe ea și pe Ion Grigorescu – cei doi artiști colaborînd de-a lungul timpului în mai multe rînduri. Dar eu o știam pe Geta Brătescu mai de mult, prin cîteva dintre lucrările ei care constituie repere incontestabile ale artei contemporane din România (neexpuse, din păcate, într-o expoziție permanentă). Treptat însă, mi-am dat seama că Geta Brătescu e o artistă mult mai complexă și că a te apropia realmente de arta ei implică un exercițiu îndelungat de cunoaștere și interpretare. Ea nu e o artistă a cărei prioritate e să se autopromoveze, fiind întotdeauna absorbită de preocupările ei cele mai recente, iar etapele anterioare de lucru trec adeseori într-un plan secund. Geta Brătescu nu e interesată să-ți livreze o narațiune despre traiectoria ei artistică, deși îți poate oferi numeroase indicii, mai ales dacă ajungi să îi citești textele. Trebuie tu, ca istoric de artă, să îți asumi acest lucru; ai, cu alte cuvinte, această libertate și responsabilitate. În ceea ce mă privește, am avut mai multe revelații pe măsură ce noi și noi lucrări intrau în sfera mea de atenție, iar grilele obișnuite sau convenționale de lectură a demersului ei erau mereu destabilizate sau deplasate către noi piste de interpretare. Dar e un tip de înțelegere care s-a construit în timp. La un moment dat, așa cum ați amintit, am scris un studiu mai amplu despre Geta Brătescu, și atunci am reflectat, de pildă, și asupra locului ei într-un context mai larg al artei contemporane privitor la contribuția artistelor femei, aplicînd așadar o perspectivă globală, non-ierarhică, ce evidențiază afinități, puncte de convergență între artiste care lucrează în diverse puncte ale globului, dar care subliniază mai ales diferențele. Aș spune că expozițiile au pornit din acest efort de a înțelege și analiză, prin texte și lecturi, practica Getei Brătescu.

În expoziția citată mai sus, mediile de lucru ale artistei constituiau firul conceptual. De data aceasta ne aflăm într un alt tip de context, cel al Bienalei de la Veneția. Înțeleg că vor exista trei direcții în cele două expoziții (pavilion și institut): familiarizarea cu opera artistei, un fel de loc de studiu, accesibil, în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică – un spațiu care se bucură de o enormă vizibilitate și pentru publicul, să-i zicem, neinteresat direct de artă –, iar în Pavilion: stadiul actual, lucrările noi ale Getei Brătescu, alături de o selecţie din lucrările mai vechi, precum şi încercarea de a capta toate mediile de lucru ale artistei, de a surprinde tocmai agilitatea sa și drumul continuu dintre un mediu și altul, inventivitatea și nu blocarea într-un mediu unic. Cum ați defini abordarea curatorială la nivel de concept? Ce v-ați propus?

La Veneția încerc o abordare diferită față de expoziția de la Salonul de proiecte din 2012. Bienala obligă la o abordare mai concentrată. Cu toate acestea, nu am gîndit lucrurile din prisma unui concept care să ghideze într-un mod constrîngător lectura expozițiilor în cele două spații. Totul pornește de la lucrări și de la felul în care îți imaginezi că ele ar putea comunica într-un spațiu, de la o împletire organică a discursului vizual cu subiectivitatea și preocupările artistei. Provocarea e cum să produci un parcurs coerent fără a fi simplificator. Două aspecte m-au călăuzit în această selecție: cum să transmit diversitatea de medii și direcții în care se exprimă Geta Brătescu și cum să arăt că artista a conceptualizat mereu capacitatea de a crea prin prisma reflecției îndreptate asupra subiectivității feminine. Mi-am dat seama, în timp, că acest ultim element se regăsește constant în practica ei: de la invocarea unor personaje feminine din literatură, precum Medeea, Mutter Courage, Didona, figurile feminine din Faust al lui Goethe – Margareta, Elena, mumele –, trecînd prin numeroase declinări ale corpului feminin în desen, pînă la autoportretele artistei, există această continuă referință la complexitatea „tiparului“ feminin. Sper ca acest fir să fie vizibil în cadrul expoziției. Sîntem, de altfel, într-o perioadă în care asistăm la o afirmare a puterii și relevanței artistelor pretutindeni în lume, după ce mult timp ele au fost marginalizate și nu au beneficiat de același tip de atenție ca artiștii bărbați. Însă Geta Brătescu a afirmat mereu, fără ezitări sau complexe, incredibila mobilitate conceptuală, forța intelectului și a dotației proprii femeilor, artistelor, dar nu numai.

Cum ați defini abordarea dvs. curatorială la nivel de display? Nu e un spațiu ușor cel al Pavilionului, vine încărcat politic, cu toată istoria sa de reprezentări naționale. De asemenea, fuga publicului dintr-un pavilion în altul, arta într-o cantitate absurd de mare la Bienală, încercarea vizitatorului de a capta esența într un timp relativ scurt, stereotipurile și etichetele puse rapid pe o anumită participare – toate acestea își spun și ele cuvîntul. Cum reacționezi?

Există, desigur, o dimensiune de atractivitate vizuală, dar ca întotdeauna la Geta Brătescu, factorul estetic e dublat de multe alte trăsături care țin de orizontul intelectual al artistei, de un tip de gîndire care integrează preocupările ei și multiplele medii de lucru într-o matrice de idei ce compun un formidabil discurs despre artă și despre posibilitățile ei. Expoziția din Pavilion e structurată ca un labirint, dar aș spune că e un labirint deschis, care acomodează mai multe trasee de vizionare. Există ecouri ale atelierului, așa cum arată el acum, dar și ipostazieri ale atelierului mental, dacă avem în vedere o serie absolut seminală, precum Faust. Pornind de la această alăturare, ajungem la o relație interesantă între practicarea actuală a colajului – „jocul cu foarfeca“, extrem de liber, supus automatismului procesului de creație – și „colajul conceptual“ corespunzînd „universului vizionar“ din tragedia Faust. Expoziția încearcă să capteze astfel de relaționări menite să evidențieze complexitatea demersului Getei Brătescu, urmărind, de pildă, deplierile pe care le generează gîndirea despre feminitate întîlnită la Faust. Noua Galerie a ICR formează un pandant al expoziției din Pavilion. Două coordonate definesc identitatea acestui spațiu în ecuația dată: el este deopotrivă un cabinet de studiu – ce oferă condiții pentru imersarea în lectura catalogului și parcurgerea altor materiale relevante pentru traiectoria artistică și intelectuală a Getei Brătescu – și o expoziție concentrată, avînd ca temă procesul de creație al artistei.

Cum s-a născut titlul proiectului, „Apariții“?

„Apariții“ are mai multe sensuri. Pe de o parte, e titlul unei serii de lucrări expuse în Pavilion, realizată parțial cu ochii închiși, care face parte dintr-o suită mai amplă de astfel de experimente cu desenul. În plus, e vorba și de problematizarea relației dintre viziunea interioară și capacitatea mîinii de a traduce în imagini aceste impulsuri mintale. Dar aparițiile sînt totodată epifanii, momente cînd arta survine prin transfigurarea celor mai simple elemente plastice (linia, cercul) în „expresie“ sau cînd orice material/obiect banal e introdus, prin pura intenționalitate sau prin integrarea lui în combinații neașteptate, în sfera artei. Pentru mine însă, „aparițiile“ sînt și puncte în traseul expoziției, cînd ne întîlnim cu chipul și trăsăturile artistei, cînd ne dăm seama că subiectivitatea ei modelează întreg cîmpul vizual și că atelierul e, în fond, ea.

Organizarea unui Pavilion național este un demers extrem de dificil. Care au fost principalele obstacole și provocări?

Principala problemă este legată de timpul extrem de scurt de pregătire a expoziției. Iar dacă vrei să ai catalog la vernisaj, atunci lucrurile se complică și mai mult. În ceea ce mă privește, m-am simțit extrem de responsabilă pentru artistă și pentru felul în care ea e reprezentată într-un context de maximă vizibilitate. Pe cît posibil, am ales să fac în primul rînd perceptibilă vocea ei, să nu sufoc prezența artistei printr-un discurs curatorial rigid, controlat excesiv. Revenind la riscurile organizării, a fost într-adevăr o cursă contra cronometru și lucrurile nu ar trebui să se deruleze așa. Din fericire, am lucrat într-o echipă extraordinară, coordonată de Corina Bucea (managerul de proiect), beneficiind de aportul crucial – curatorial și organizatoric – al Dianei Ursan, dar și de profesionalismul comisarului participării României la Bienala de la Veneția, Attila Kim. Marian Ivan a fost și este un neobosit susținător al Getei Brătescu și de multe ori el a găsit soluții în situații-limită. Colegii mei din echipa Salonului de proiecte – Alexandra Croitoru și Ștefan Sava – mi-au oferit încrederea și susținerea lor necondiționată și fără ei nu aș fi avut curajul să concep acest proiect.

a consemnat Daria GHIU

Foto: M. Sava

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.