„Prin muzică, România de peste zece ani va fi altfel“ – dialog cu Emil PANTELIMON

Publicat în Dilema Veche nr. 669 din 15-21 decembrie 2016
„Prin muzică, România de peste zece ani va fi altfel“ – dialog cu Emil PANTELIMON jpeg

Cînd era elev la Sfîntu Gheor-ghe, a editat o revistă care apărea în 8000 de exemplare și a organizat „Serile albastre“ (concerte cu elevii de la Liceul de Artă, pe care îi promova intens în oraș). Mai tîrziu, a lucrat în echipa de organizare a Festivalului Enescu. De doi ani, Emil Pantelimon este managerul Corului Național Madrigal.

De ce e nevoie de un manager pentru corul Madrigal?

Foarte puțină lume știe că acest cor este, de fapt, o instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii. Are 65 de angajați, dintre care 40 sînt coriști. Corul Madrigal organizează în regim propriu concertele, cu echipă de imagine, echipă tehnică, echipă administrativă și logistică. Administrăm un program foarte important, „Cantus Mundi“, și e nevoie de multă organizare. Existența unui simplu ansamblu artistic nu este suficientă. Așa că această instituție are nevoie de cineva care să pună cap la cap toate piesele puzzle-ului. Sînt manager de doi ani și împreună cu echipa cu care lucrez, cu dirijorul principal Ana Ungureanu și cu atenția sporită a directorului nostru de onoare, dirijorul Ion Marin, am început să învîrtim un mecanism de organizare a concertelor. Visez să devenim un mecanism de organizare a concertelor noastre foarte competitiv pe piața internațională.

Cum ați ajuns la Madrigal?

La Madrigal am coordonat mai întîi comunicarea, pe vremea mandatului doamnei Maria Stoica. Apoi, am devenit coordonator al programului „Cantus Mundi“ și ministrul Culturii a decis că experiența acumulată e suficientă pentru a coordona întreaga instituție. Presiunea a fost foarte mare: sînt tînăr și să conduci o instituție care împlinește 54 de ani nu e foarte ușor pentru sufletul meu. Dar lucrez cu o echipă foarte frumoasă și vin cu o experiență diversă. Dacă sîntem o instituție publică de cultură, n-avem altă soluție decît să ne comportăm ca un fel de corporație, care pune în centru și angajatul, dar și rezultatele.

Ce înseamnă pentru un tînăr corul Madrigal?

În familia mea, la Sfîntu Gheorghe, nu exista Crăciun fără Madrigal. E o legendă. De aceea spun că presiunea a fost foarte mare pe umerii mei. Mă îndreptam către niște zei pe care îi ascultasem doar la radio și despre care nu puteam să spun decît că reprezintă coloana sonoră perfectă a Crăciunului. Acum viziunea e puțin alta, pentru că știu care este deschiderea europeană a repertoriului și am alături experiența dirijoarei Ana Ungureanu, care propune repertorii foarte îndrăznețe. În concertul de Crăciun din acest an, jumătate din repertoriu este în primă audiție. Am înregistrat un disc de muzică nordică contemporană care va apărea în prima jumătate a anului viitor. Așa că am trecut în altă zonă, Madrigal nu mai înseamnă doar colindele de Crăciun.

Pe vremuri, existau coruri aproape în fiecare școală. Astăzi, am fost la un pas de a ne trezi că se elimină pînă și ora de muzică din programa școlară. Ce face programul „Cantus Mundi“ pentru a reintroduce corul în școli?

Sînt foarte puține școli în România care mai au cor. De aici a pornit și inițiativa dirijorului Ion Marin de a înființa programul „Cantus Mundi“. Este o preluare a ideii din Venezuela a lui José Antonio Abreu, care a înființat un program social de integrare a copiilor străzii prin muzică de orchestră. În România, avînd puterea profesională a Madrigalului, corul este cea mai bună formulă pe care o putem promova în școli. Și cea mai ieftină, pentru că nu e nevoie de instrumente și n-ai nevoie de specialiști pe fiecare partidă de sunet. În această toamnă, cu sprijinul Primăriei și al Teatrului Excelsior, am reușit să înființăm 120 de coruri de copii. Programul „Cantus Mundi“ are o platformă pe care dirijorilor li se oferă partituri, manualul de metodă al lui Marin Constantin, un madrigalist care răspunde în permanență la întrebări. Pe lîngă această platformă online, avem un sistem de workshop-uri: în fiecare săptămînă, o echipă de la Madrigal merge în orașe din țară și strînge o celulă de 20-30-40 de profesori. La Alba Iulia, acum cîteva săptămîni, s-au strîns 60 de profesori care voiau să înființeze coruri, unii venind din Teleorman, de la Baia Mare ori Oradea. Aceste workshop-uri îl învață pe profesorul de muzică (sau pe preot sau pe liderul unei comunități) cum să înființeze un cor de copii. În manual sînt tot felul de elemente care fac ca repetițiile să devină un joc. Dacă reușim să aducem cît mai mulți copii în cor – obiectivul nostru fiind, pentru centenar, „nici o școală fără cor“ –, atunci va reînvia muzica de acest fel.

În ce constă dimensiunea socială a programului, cum funcționează integrarea copiilor prin muzică?

Funcționează cel mai ușor, pentru că în momentul în care un copil este în fața dirijorului, trebuie să-și pună în mișcare multe mecanisme. Trebuie să fie atent la dirijor, depinde de cei din dreapta și din stînga sa, pe care trebuie să-i asculte, trebuie să citească de pe partitură sau din memorie, trebuie să respire – lucru care nu se mai învață la nici o materie. Toate acestea îi fac pe copii să deprindă responsabilitatea actului cultural; căci, atunci cînd primesc aplauze, sînt cei mai împliniți. Cînd apar la televizor, satisfacția e și mai mare. Mai ales că pentru unii este pentru prima dată cînd cîntă în afara școlii. Încrederea în sine a copiilor e mult mai mare prin aceste activități. Și copiii se înțeleg mult mai bine între ei. La galele „Cantus Mundi“ vin coruri de copii nevăzători, de copii cu sindrom Down, de copii romi. Un preot din comuna Viziru, județul Brăila, a strîns un grup de copii romi și au cîntat „Domn, Domn, să-nălțăm“ pe limba romanes. Și au cîntat împreună cu coruri din toată țara.

În opinia generală, muzica și desenul sînt, în școală, „dexterități“ de care ne putem lipsi. La ce ajută, de fapt, muzica studiată în școală? E doar un ornament?

Asta încercăm și noi să îi convingem pe oameni: muzica este esențială. Formează copilul în altă direcție decît matematica sau fotbalul. Avem în spate o mare cantitate de studii realizate la mari universități din lume care arată că muzica are un rol în reducerea dislexiei ori în învățarea limbilor străine; dar, dincolo de acestea, muzica are efecte în responsabilizarea copiilor. Abreu, cînd a dezvoltat sistemul de orchestre pentru copii în Venezuela, a făcut un credit la băncile comerciale și le-a convins că, dacă acești copii de pe stradă vor cînta într-o orchestră, rata de recuperare a creditelor peste zece ani va fi mai mare. Și așa a fost. A luat 12 milioane de dolari și a construit clădiri pentru orchestre. Astăzi, Venezuela are 400 de orchestre de tineret. Dintr-odată, copiii au văzut și alte direcții de dezvoltare pentru viața lor. Asta se întîmplă și cu „Cantus Mundi“. În momentul de față avem în România 476 de coruri înființate în ultimii doi ani, care se dezvoltă. După fiecare workshop la care vin și cîntă împreună cu Madrigalul – ceea ce nu e puțin – îi întrebăm de ce au ales să cînte în cor. Un copil de 7 ani ne-a spus că, pentru el, să cînte la cor este un scop în viață. A fost momentul cel mai emoționant. Dacă reușim să creăm altă perspectivă asupra muzicii și asupra cîntatului, noi credem că România de peste zece ani va fi altfel.

Unde țintește Madrigal, dincolo de păstrarea tradiției?

Investim în proiecte noi. Pregătim Festivalul Enescu de anul viitor, unde vom cînta alături de Orchestra din Paris, pregătim centenarul Marii Uniri, pentru care vom înregistra o istorie muzicală a României – un melanj foarte interesant care va include și perioada comunistă, și cea a regalității, și cea de acum. Pregătim mai multe turnee în străinătate. Ne am întors de curînd de la Geneva, unde am participat la un summit dedicat păcii, securității și religiei. Madrigalul a primit cu acea ocazie distincția de ambasador al păcii, onoarei și libertății. Faptul că am primit această distincție din partea ONU este un semn că oamenii importanți ai lumii înțeleg că prin muzică se pot uni alt-fel națiunile. La Geneva și Lyon finalizăm procedurile pentru a începe să facem coruri de copii ai românilor din diaspora, dar în care vor fi și străini, pe care îi vom integra în grup. Vom face un cor de copii la Geneva care va avea, la ONU, un concert alături de Madrigal. Vom avea concerte și la New York, și la Los Angeles, dar și la Ierusalim și Vatican.

Ce poate face o asemenea insulă pentru a răspîndi aceste idei într-o societate în care muzica pare mai degrabă un decor și în care există multe zgomote?

Multă promovare și multe evenimente și multă comunicare. Ne întîlnim cu primari pe care îi convingem că au nevoie în comunitățile locale de coruri. Într-o localitate din Vrancea, Vulturul, l-am convins acum doi ani pe primar că trebuie să aibă un cor în comună. Într-un an, a adus o profesoară de muzică de la Focșani, a făcut un cor de 60 de copii la căminul cultural (la care pînă atunci erau doar păcănele). Trebuie să găsim mijloacele prin care să-i atragem și pe oamenii care nu au cultură muzicală, cu toate riscurile pe care le întîmpinăm. Am avut și eșecuri. Am avut directori de școli care nu și-au lăsat copiii să vină la București să cînte pe scena Operei (cu autocarul în fața porții și cu aprobare de la inspectorat). Dar mergînd din ușă în ușă și vorbind cu oamenii, efectul e mult mai puternic. Vrem să ajungem la 4100 de dirijori de cor în România, astfel încît să avem cam 240.000 de copii implicați în mișcarea corală. Dacă acești copii fac, într-un an, cor în fiecare săptămînă, vor deveni altfel de oameni. Sălile de filarmonică și de operă nu sînt hiperpopulate de tineri, ceea ce este o mare problemă. Și în Europa occidentală e o problemă. Vicepreședintele Bundestag-ului este foarte interesat să „importe“ acest produs numit „Cantus Mundi“, care poate fi de folos și în integrarea imigranților (căci, cîntînd în cor, învață mai bine limba și interacționează mai bine cu copiii locali). „El Sistema“, proiectul din Venezuela, a fost preluat de americani, care l-au introdus în școli. Administrația Obama a introdus în curriculum muzica la toate nivelurile. Sperăm și noi ca programul „Cantus Mundi“ să devină ceva asemănător.

Unde se învață, în România, managementul cultural?

Pe front. Din păcate, doar în tranșee. Ar fi fost interesant să existe o școală care să te învețe cum să faci management cultural. Dar diversitatea problemelor care apar în cadrul unui eveniment cultural se rezolvă doar în urma experienței.

945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.