Politicile „traumei“ în dezbaterile criticii recente

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
Politicile „traumei“ în dezbaterile criticii recente jpeg

De la Negrici citire

Ipoteza traumei şi a unei evoluţii anormale a literaturii române sub comunism, dimpreună cu consecinţele acestor fatalităţi au fost vehiculate la noi mai cu seamă în scrierile lui Eugen Negrici. Pentru a putea înţelege resorturile adînci ale transformărilor survenite odată cu instaurarea realismului socialist, trebuie luate în calcul, crede criticul şi profesorul bucureştean, caracterul atipic şi felul bizar în care literatura română evoluează după 1948, sub şocurile repetate produse de ingerinţele brutale ale factorului politic represiv:

„Nimic din ce se întîmplă în procesul unei literaturi dezvoltate sub guvernare totalitară nu are o explicaţie naturală. Direct sau indirect, totul este replică, reacţie, ripostă, repliere defensivă, disperată sau inventivă, strategemă de supravieţuire… Anamneza nu poate face abstracţie de faptul că, dincolo de aparentele lui concesii şi de deschiderile operate din cînd în cînd, regimul – care, esenţialmente, a fost unul dictatorial – a socotit mereu literatura şi pe scriitori ca pe instrumentele lui. Dacă nu le mai putea stăpîni şi folosi nemijlocit ca în primii zece ani, le putea manipula discret, ca în ceilalţi treizeci şi ceva.“ (Eugen Negrici, Literatura română sub comunism, Editura Fundaţiei Pro, 2002) „Literatura dezvoltată sub guvernare totalitară nu ar putea fi închipuită decît ca un soi de teren al anomaliilor stilistice, cu excrescenţe, formaţiuni insidioase, multiplicări stranii, deformări vicioase, concrescenţe defensive.“ (Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Cartea Românească, 2008)

Deşi adoptînd nuanţe diferite în Despre idei & blocaje (Humanitas, 2006), la concluzii apropiate ajunge şi H.-R. Patapievici, preluînd (şi prelucrînd) însă unele sugestii venite dinspre gîndirea noiciană (din „Comunicare şi cuminecare“, în Cuvînt împreună despre rostirea românească): „În mod paradoxal, tipul de comunicare la care ne-a condamnat clandestinitatea adevărului sub comunism a fost unul constrîns să includă în formula lui cuminecarea. Cum se ştie, cuvîntul „cuminecare“, ca şi cuvîntul „comunicare“, vine tot din latinescul communicare, doar că a trecut prin tradiţia ecleziastică, şi înseamnă împărtăşire de la ori întru ceva. Regimul comunist, interzicîndu-ne sociabilitatea spaţiului public, ne deschidea posibilitatea de a explora sociabilitatea catacombelor, oferindu-ne involuntar prilejul unui spor de interioritate. Doar că sporul în interioritate nu rămînea fără plată, iar beneficiul, cu un paradox întors, era tot al regimului. Într adevăr, deşi este minunat ca orice comunicare adevărată să fie şi o formă de cuminecare, e o pierdere pentru obiectivitatea comunicării ca adevărul comunicării să fie condiţionat de realizarea cuminecării. Adevărul obiectiv al comunicării nu ar trebui să depindă, pentru a se realiza, de adevărul subiectiv al împărtăşirii. Astfel, dubletul comunicare/cuminecare făcea ca transmiterea unui înţeles să depindă de capacitatea persoanelor implicate în actul comunicării de a împărtăşi o seamă de subînţelesuri, ceea ce reducea drastic comunicarea şi, în plus, refuza încă o dată pieţei de idei şansa de a se forma. Concluzia este că interstiţiile de libertate din comunism nu puteau forma nuclee de societate deschisă.“

Ce spun ardelenii

La concluzii mai nuanţate, mai concrete şi mai puţin radicale vor ajunge Sanda Cordoş sau Alex Goldiş. În „Ideologia realismului socialist în România“ din volumul Lumi din cuvinte: reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică (Cartea Românească, 2012), cercetătoarea şi profesoara clujeană este de părere că, odată depăşită epoca „patului procustian“ impus literaturii române de către realismul socialist pe durata a mai bine de două decenii „ce pot să pară astăzi de neînţeles“, în urma unei ofensive polifonice şi purtate pe diverse planuri, se va reveni treptat la criteriile artistice ale literaturii şi se va renunţa la multe dintre cerinţele dogmatice. În Sincronizarea criticii româneşti postbelice în deceniile opt şi nouă (MNLR, 2013), Alex Goldiş remarcă, la rîndul său, că deşi trauma manifestată, între altele, prin „denigrarea revanşardă“ a metodelor, teoriilor şi instrumentelor criticii a marcat iremediabil discursul criticii şaizeciste româneşti, odată cu anii ’70-’80, acesta începe treptat să se specializeze. Simptomele acestor recuperări ar fi reprezentate prin reactualizarea clasicilor în noi interpretări, prin deschiderea spre teorii occidentale, prin gradul de aderenţă la fenomenul contemporan şi prin profunzimea profesiunilor de credinţă despre critică. Deşi, privind în ansamblu, critica românească nu a preluat atît paradigme de gîndire critică în această perioadă, cît „limbaje critice, într-un amestec destul de liber“, totuşi, criticii adevăraţi, remarcă Goldiş, angajează în circuitul cultural(ist) al ideilor şi un discurs asupra metodei ori unele inovaţii de ordin critic, oferindu-se aici drept suport argumentativ cazurile conceptelor lansate de însuşi Eugen Negrici sau de către Mihai Zamfir: expresivitatea involuntară, respectiv stilistica diacronică.

Trauma a murit, trăiască trauma!

La polul opus faţă de Eugen Negrici se poziţionează Ion Simuţ în Literaturile române postbelice (Editura Şcoala Ardeleană, 2017), care mută accentele, supralicitînd, în opinia noastră, rolul unor scriitori precum Paul Goma sau I.D. Sîrbu în economia literaturii române postbelice, dinspre literatura oportunistă asupra contrapartidei reprezentate de triada evazionism – subversiune – disidenţă, probabil şi din dorinţa de a restabili un echilibru asupra discuţiei prin contrabalansare, echilibru bruiat de ceea ce fusese citit drept un radicalism negativist al intervenţiilor lui Negrici (vezi rezervele lui Mircea Martin cu privire la finalitatea practică a acestui aşa-numit radicalism: „După ce recunoaştem (toate) iluziile şi denunţăm (toate) relele, ce ne rămîne, cu ce rămînem?“ în Radicalitate şi Nuanţă, Tracus Arte, 2015), cu care criticul ardelean întreţine o polemică uşor stridentă, după ce îşi făurise în aproape trei decenii de critică postdecembristă un renume şi o imagine de critic-sociolog prudent şi echilibrat. În opinia domniei sale, eticheta literaturii române „sub comunism“ este nefuncţională, căci noi nu am apucat, de fapt, să ajungem sub comunism. Termenii propuşi de Simuţ sînt: „dictatură socialistă“, „socialism dictatorial“, „socialism dinastic“ (epoca ceauşistă) etc. O remarcă aici în ceea ce îl priveşte pe Steinhardt: eseurile subversive ale lui Steinhardt sau Paleologu nu pot intra în aceeaşi categorie cu Jurnalul fericirii, în opinia mea. La fel cum acesta din urmă nu poate să facă parte din categoria literaturii disidente, din raţiuni de ordin în primul rînd etimologic… O altă categorie, aceea, eventual, a literaturii oponente ar putea da seamă de această operă, pentru că ea critică regimul de pe suprafaţa îngustă a unei platforme de dreapta. Altfel privind lucrurile, nu sînt oare destinul unui I.D. Sîrbu sau discursul postdecembrist al unui Paul Goma tocmai produsele sau efectele acelei traume blestemate, la care se referea de la bun început Eugen Negrici?

Deşi sacrificînd sau exagerînd prin centrarea a aproape întregului său discurs critic pe o teză şi pe o percepţie exclusiv organiciste asupra literaturii române – obiecţie excelent formulată de Alex Goldiş – este foarte dificilă, dacă nu imposibilă, demontarea în bloc a observaţiilor formulate de Negrici în cele două volume mai sus citate. Percepţia traumei, a atipicului şi a bizarului sînt reale şi pot fi decelate la fel de bine şi în interiorul concepţiilor puse în circulaţie de către critica şi eseistica postbelică. 

Adrian Mureşan este doctorand al Universităţii din Bucureşti.

Foto: Eugen Negrici

964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.

Adevarul.ro

Spărgătorii de case preferă şi acum metodele tradiţionale de intrare prin efracţie
Doi români s-au cățărat în biroul angajatorului din Austria și au furat 60.000 de euro
Cei doi români, în vârstă de 21 de ani, din Bacău, au pătruns în biroul angajatorului printr-o fereastră și au sustras 60.000 de euro și mai multe dispozitive electronice. Vor fi extrădați în Austria.
Bodyguard Meghan și Harry FOTO Daily Mail
Bodyguardul lui Meghan și al lui Harry e un fost polițist care și-a strangulat soția
Pere Daobry, în vârstă de 51 de ani, a fost fotografiat conducându-i pe ducele și ducesa de Sussex într-un Range Rover în timp ce aceștia plecau de la cabana Frogmore spre gara Euston din Londra.
Simona Halep si Patrick Mouratoglou FOTO Profimedia
Simona Halep, mesaj emoționant de la Patrick Mouratoglou. Sportiva a împlinit 31 de ani
Jucătoarea de tenis a trecut prin momente mai dificile în ultima lună, după ce s-a despărțit de Toni Iuruc și s-a operat la nas. Recent, „Simo” a anunțat că nu va mai juca deloc tenis în acest an.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.