O anumită calitate a tristeţii

Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Ştiţi bine că tristeţea – ca şi bucuria, resemnarea, extazul – cunoaşte, slavă Domnului, destule grade de comparaţie. Există o tristeţe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristeţea adîncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar şi tristeţi agresive, agasante, isterice. Tristeţi pufoase ca pleoapele de bufniţă ori, dimpotrivă, nevropate şi năprasnic răzbunătoare. Avem melancolii copleşitoare ori siropoase, prăbuşiri cvasiletale, dar şi încercănări hachiţoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinţei, tot aşa cum există satisfacţie tîmpă şi hohot eliberator, stoicism eroic şi scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic şi frenezii drăceşti drapate angelic.

Vă veţi întreba ce mi se întîmplă (cu aşa o introducere). 

Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un – cum să-i spun? – un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenţiei şi-a tinereţii ca insurgenţă inutilă, dar nu mai puţin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la Tîrgul „Gaudeamus“ din toamna lui 2010, cînd Editura Humanitas a avut excelenta idee să retipărească după aproape trei decenii legendarul volum Aer cu diamante, adevărat manifest al optzecismului lunedist, cu „cei patru Beatles“ ai momentului bucureştean 1981: Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan, prefaţaţi de un Brian Epstein sui generis pe nume Nicolae Manolescu. 

Criticul şaizecist dotat (între multe altele) cu geniul sincronizării, venit la fix la întîlnirea cu noile energii rebele, îi rezuma perfect pe fiecare. „Coşovei e un sudic, friabil sufleteşte, instabil, influenţabil, sub înfăţişarea unui nordic blond şi cu ochii verzi, seducător şi diplomatic.“ Florin Iaru, „ingenuitate calculată“, „în ciuda unei aparente stabilităţi interioare, este un mare vulnerabil“. Nino Stratan, „ataşant şi calin“, dar cu o „inteligenţă vie, străpungătoare“. Cît despre Cărtărescu, poetul cel mai „modern în limbaj“ de la Nichita Stănescu încoace, el este un „obsedat al lumii lui magice, miraculoase de cuvinte, pe care le locuieşte ca pe un infern confortabil“.

La lansarea de la „Gaudeamus“ i-am privit cu o dragoste patern înduioşată pe Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Tudor Jebeleanu (eu, şaptezecistul ludic livresc şi care nu a fraternizat niciodată pînă la capăt cu optzecismul), după care, odată ajuns acasă, am recitit cu nesaţ, uneori cu voce tare, acest volum de-o serafică, inconştientă magnificenţă. Şi de-o teribilă libertate a simţirii, rostirii şi ideii de-a fi. Mi-am reevocat legăturile de substanţă sufletească dintre Cărtărescu, Dimov şi Emil Brumaru, în linia levantinismului nastratinesc. Am re-cunoscut teatralitatea clovneriei din zăpezile fantasmatice ale lui Coşovei („cîte nopţi auzul meu nu s-a întins ca un covor / pe trepte, pe scări! / Unde întunericul îşi muşcă şi acum mîinile aşteptîndu-te“) şi savoarea luxuriant fabulatorie a scenelor închipuite de Iaru, care i-ar fi cucerit deopotrivă pe Bulgakov, Kafka şi John Lennon: „Ea era atît de frumoasă / încît vechiul pensionar / se porni să roadă tapiţeria / scaunului pe care ea a stat în autobuz / Cînd ea intră în casa fără nume / portarul îşi înghiţi decoraţiile / iar mecanicul sparse în dinţi / cheia franceză...“. După care, recitind cu înfrigurare tulburătorul poem „Unu“, am măsurat drumul lui Ion Stratan între Nichita şi Mazilescu: „În orizont se încălţa cineva / Cineva îl lovea şi-l crăpa. / Înăuntru mergea gheata mea. / Încălţată în piatră şi ea. / Am văzut şi m-am încălţat în zi. / Am văzut şi-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în gaura neagră a plînsorii de tip ubi sunt şi să nu deplîngi soarta acestei feeric-nefericite (sic) generaţii ’80, cea mai hărţuită, ferfeniţită, umilită, castrată, racolată şi malformată (chit că – paradoxal – şi alintată!) serie intelectuală a culturii române în comunism, la tragică paritate doar cu lumea interbelică post’47? Şi cum să nu te obsedeze insomniac destinul care ne-a legat întru eşec secerîndu-i în plină forţă creatoare pe Ion Stratan, la 50 de ani, pe Radu G. Ţeposu la 45, pe Mariana Marin la 47, pe Mircea Nedelciu la 49, pe Mircea Scarlat la 36, care i-a sufocat în renăscut avînt pe Gheorghe Crăciun şi Augustin Frăţilă la 57 de ani, ori pe Ioan Lăcustă la 60, şi a epuizat prematur virtuale capitole generoase de istorie literară, de la Maria Mailat, Adina Kenereş, Dan Arsenie, Eugen Suciu, la Vasile Popovici, Smaranda Cosmin, Emil Paraschivoiu, Hanibal Stănciulescu, Elena Ştefoi şi cîţi alţii, trecuţi dinspre creaţia pur literară înspre diplomaţie, administraţie, afaceri ş.a.m.d.?!

Adevărul e că zeii istoriei literare se răzbună la fel de necruţător ca Yahveh-ul vechitestamentar. Triumful de ieri se transformă iute în nevroza de azi. Între atotputernicie şi impotenţă nu-i decît un biet fir al Moïrei. Ai apucat să zici că toată literatura de pînă la tine e un moft, sau, mai precis: o firavă suită de precursori ai genialităţii tale? Apoi, ia-ţi matale adio de la orice înţelegere cumpănit-bătrînească şi de la orice posibilitate de (auto)negociere pe piaţa literară. Vei avea duşmani ireductibili deopotrivă în octogenari şi cincagenari, la stînga şi la dreapta, sus şi jos, ba chiar printre congeneri. Din tot peisajul cultural, nimănui nu i-a convenit alura optztecismului, nici înainte şi nici, mai ales, după 1989. Fie că era prea deştept, talentat, disponibil, perfect sincronizat occidental, sau prea puţin filoxerat de comunism şi prea alergic la inseriere, fie că avea o sete de putere răzbunător-superioară dinozaurilor antecesori, fapt e că gerontocraţia – indiferent de culoarea politică, forţa financiară şi dosarele securiste – şi-a adunat energiile întru contracararea optzecismului ca lider de piaţă, martelînd fără greş orice ameninţa să se închege ca mişcare de anvergură.

Aşa, deci – adică mai bătrîn cu o lacrimă după tinereţea buiacă – avea să mă găsească boem răsucita resemnare a evocărilor înşirate ca mătăniile memoriei pe aţa sufletului de Augustin Frăţilă în serialul din Ziarul de duminică, solicitat cîndva de Stelian Ţurlea şi încorporat acum la Editura Muzeului Literaturii în volumul În curtea cu pavajul gri. O tristeţe sobră, laconică şi bărbătească, excitată de elanuri, dar subminată de anxietate, precum aburul dimprejurul paharului de vodcă împărţit cîndva de Nichita şi Mazilescu, de Pucă, Pâcă, Velea, Eugen Suciu, Fati&Co, punctată de apariţii pitoreşti, precum Irina Loghinovski, Maşa şi Mircea Dinescu, Aurel Covaci, Breban, Grigore Hagiu, Ioana Crăciunescu, Grigore Vieru şi Ion Mureşan, apoi Groşan, Buduca, Ţeposu, Nedelciu, inclusiv generalul Ghenoiu în antologica scenă de la p. 115 cu Nichita telefonîndu-i lui Ceauşescu la vila „Bradul“ ca să-l ia şi pe Frăţilă în alaiul de la Struga (şi reuşind!). 

Pe Gusti Frăţilă eu l-am descoperit, ca om, mult după 1990. De unde îl crezusem un optzecist marginal, nichitist votcar şi, la ocazii, familiar cantautor al cenaclului „Flacăra“, l-am citit (şi auzit pe CD) acum ca pe un suflet oropsit, de urs bătrîn plimbat la bîlciuri derizorii, sincer şi frumos mirat de tot ce i se întîmplă. Doar ce am dat de cîteva ori mîna pe la tîrgurile de carte, el ca atent redactor la Editura All, eu ca nevinovat samsar de carte. Ce ne-a apropiat frăţeşte (aproape de lacrimă) cale de un sfert de ceas a fost telefonul pe care i l-am dat năucit, după ce i-am citit un text devastator despre moartea cîinelui de la ţară.   

Vezi bine că ne-am întrebat (şi) atunci: „Bătrîne, oare de ce n-am stat şi noi odată la un pahar de vorbă?!?“  N-a fost să fie. Aşa că-i ascult acum cîntecele ca tot atîtea momente de reculegere.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. A coordonat volumul colectiv Cărţile care ne-au făcut oameni la Editura Humanitas, 2010. 

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.