„Norma ne ține bine în frîu. Timpul revoluțiilor eliberatoare a luat sfîrșit“ – interviu cu scriitorul Boualem SANSAL

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
„Norma ne ține bine în frîu  Timpul revoluțiilor eliberatoare a luat sfîrșit“ – interviu cu scriitorul Boualem SANSAL jpeg

Algerianul Boualem Sansal este ceea ce convențional numim un scriitor angajat. A fost distins cu premii prestigioase (Premiul Păcii, Marele Premiu al Academiei Franceze). A refuzat să scrie sub pseudonim și a refuzat exilul. Scrie distopii despre totalitarism, sfîrșitul istoriei sau fundamentalismul islamic, cum este și ultimul său roman, Trenul de Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu. Am stat de vorbă pe îndelete cu un spirit lucid al unor vremuri care nu îi permit să fie doar martor.

 

De ce metamorfoza răului, care inspiră romanul dvs., pare nesfîrșită? Binele are, de cele mai multe ori, o singură formă.

Știinta, învățîndu-ne că totul se transformă, că totul este relativ, că universul are o istorie, că este captiv într-o mișcare de expansiune și contracție perpetue, cu alte cuvinte, că este, asemenea omului, supus unui proces de naștere, evoluție entropică și moarte, a pus la grea încercare credințele noastre fundamentale, toate de sorginte religioasă, bazate pe ideea Marelui TOT, imuabil și perfect, căruia îi spunem Dumnezeu, care va fi creat omul după chipul și asemănarea Sa. Dacă totul se transformă, dacă totul este muritor, dacă totul este relativ, Dumnezeu este accidental, viața devine nimic mai mult decît un epifenomen, iar ceea ce noi numim binele și răul sînt doar convenții elementare, pe care viața în societate le face necesare – nu mai poartă în ele nimic absolut. În fața acestei perspective tulburătoare asupra universului, religiile, care explicau atît de bine lumea, dau înapoi, se adaptează sau resping afirmațiile științei și se radicalizează. Metamorfozele care se desfășoară sub ochii noștri au deja consecințe apăsătoare în societățile și viețile noastre. Cum va fi lumea de mîine? Popoarele o resping deja și vor suprasolicita religiile și partidele conservatoare, pentru a reuși să-și păstreze credințele, dar fără nici un rezultat, căci această evoluție este una entropică, adică ireversibilă, și este susținută de oligarhiile puternice ale imperiului consumerismului și ale imperiului islamic, aliate azi, dar mîine își vor declara război căci, in fine, doar unul poate trona. Trenul de Erlingen este un avertisment, ne spune că procesul a început deja.

Trăim acum sfîrșitul timpului sau al istoriei, cel la care vă referiți în cartea dvs.?

Sfîrșitul timpului și al lumii fac parte din istoria umanității. Planeta noastră este într-un permanent pericol, oricînd un meteorit poate să o lovească, transformînd-o într-un infern. Este ceva ce s-a petrecut de mii de ori, ultima dată antrenînd după sine extincția dinozaurilor care stăpîniseră Pămîntul vreme de 230 de milioane de ani. Istoria noastră datează de cîteva mii de ani, o nimica toată, dar existența ne este deja amenințată din toate părțile: încălzirea climatică, poluarea, epuizarea resurselor, suprapopularea, ideologiile mortifere, nepăsarea instituțiilor. Situația este atît de gravă încît putem începe să discutăm despre sfîrșitul nostru. Există vreo țară astăzi care să fie liniștită cu privire la viitor? Guvernanții se prefac că ar fi, dar popoarele, care au o sensibilitate instinctuală, simt pericolul și se panichează.

Liberul-arbitru are vreun loc în marasmul universal descris de romanul dvs.? Omul este sortit unei căderi fără sfîrșit?

Liberul-arbitru este o himeră. Trăim în societate, urmînd legi și reguli care constrîng, din ce în ce mai represive. Norma ne ține bine în frîu. Nemulțumiților le rămîne o singură alegere – să devină disidenți ai ordinii înstăpînite sau să se exileze din societate. Dar la ce mai servește liberul-arbitru dacă nu putem acționa tocmai împotriva ordinii prestabilite? Ceea ce este periculos, gînditorii liberi au o soartă tragică în dictaturi, însă pericole există și în țările așa-zis democratice. Unele ucid fizic, celelalte civic. Rezultatul este, în fond, același. Timpul liberului-arbitru, ca și cel al revoluțiilor eliberatoare, a luat sfîrșit. Crezînd că se eliberează, umanitatea s-a întemnițat singură și nu mai știe cum să iasă. Este prețul pe care a acceptat să-l plătească pentru a trăi în pace. Odată domesticit, animalul nu mai poate trăi în libertate și pericol.

Care este de fapt sursa totalitarismului?

Islamul se definește el însuși ca o totalitate, este Credință și Lege în același timp, iar acestea li se aplică tuturor. În plan economic, este ultraliberal, îmbogățirea este licită, fără nici o limită, inclusiv, așadar, tot ceea ce se dobîndește prin Jihad; în plan social, islamul consideră că inegalitățile sînt dorite de Dumnezeu care „dă cui vrea și ia de la cine vrea”. Cuvîntul lui Dumnezeu, consideră unele școli islamice, este complex și poate fi interpretat, dar numai urmînd metode extrem de stricte, agreate de savanții musulmani, ceea ce a permis, după secole de dezbateri – violente, de fiecare dată –, cîțiva pași în direcția modernizării. Alte școli, numite literaliste, interzic orice interpretare a Coranului și a hadith-urilor; este cazul salafismului, foarte activ peste tot în lume sub impulsul monarhiilor petroliere din Golf, care pe lîngă literalismul împins pînă la absurd, practică Jihadul, cu alte cuvinte, calea cuceririi și exterminării celor desemnați de Coran: evreii, creștinii, idolatrii etc. Sursa totalitarismului este de căutat în popoare care, din pricina naivității, ignoranței, indiferenței, tăcerii și lipsei de caracter, duc la apariția dictatorilor. Popoarele slabe îi atrag așa cum pămîntul atrage fulgerele. Un popor rezilient nu poate fi supus.

Este globalizarea un chip al promisiunilor false care dau senzația de adevăr?

Globalizarea a început odată cu epoca trocului, cînd țăranii au început să schimbe între ei produse, dincolo de granițele satului. Progresul în producția de bunuri, transport, telecomunicații și servicii financiare a făcut restul, a organizat bursele și a interconectat piețele, ceea ce a dus la o extraordinară creștere a bogăției din lume. Globalizarea a devenit un rău pentru că țările, împinse de comercianții și bancherii lor, au colonizat alte țări pentru a se înstăpîni asupra resurselor și pentru a le aduce locuitorii într-o stare de sclavie. Răul a crescut direct proporțional cu concentrarea capitalului în mîinile cîtorva oligarhii care dețin monopolul și care au o anvergură planetară. Aceste companii dețin o putere mai mare decît cea a multor state. În domeniul informatic, al Internetului și comerțului online, companiile care alcătuiesc GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon și Microsoft) își consolidează zi de zi dominația pe care o exercită asupra lumii. Twitter își permite să-i cenzureze pe șefii de stat și să-și impună propria normă peste tot în lume. Consumatorii sînt complicii consensuali ai giganților web-ului. Cine poate să se dispenseze azi de Facebook, Twitter sau Instagram? Omul modern a ales: preferă să trăiască în virtual, în această lume pe ecran, unde noțiunile de libertate și de demnitate nu mai au nici o semnificație.

Dumnezeu este mort de-a dreptul, absent sau foarte abil deghizat? Care este masca sub care apare cel mai des în lumea profană?

Din tot ceea ce știm, Dumnezeu nu li s-a arătat niciodată oamenilor. Recurge la intermediari pentru a le vorbi: îngeri (Gabriel, Mihail, Rafael, Uriel), profeți (Avraam, Moise, Iisus, Mahomed), la Fecioara Maria etc. Nouă, bieților oameni, care nu sîntem nici îngeri, nici sfinți, nici profeți a te miri ce, nu ne este dat să vedem decît chipul deseori hidos al negustorilor de credință și al celor care vor să ne guverneze în numele propriilor zei. Dacă este să ne încredem în cărțile religioase, Dumnezeu l-a creat pe Satana pentru a-i ispiti pe oameni și pentru a putea distinge între credincioși și ipocriți. Cred că Satana s-a prins în joc, că lucrează de capul lui și că i-a ieșit foarte bine, căci răul a scufundat lumea. Politeismul grec ne-a învățat că ce se întîmplă între zei nu diferă prea mult de ceea ce se întîmplă între oameni – zeii Olimpului își petreceau zilele complotînd unii împotriva celorlalți, pedepsindu-se în feluri dintre cele mai spectaculoase. Noi vom fi doar amărîții ostatici ai concurenței veșnice între Dumnezeu și Satana.

887 21 photo 1 catherine helie te editions gallimard jpg jpeg

 În romanul 2084 – Sfîrșitul lumii spuneați: „Într-o lume născută din religie, orice mesager este un profet”. Cum să-i recunoaștem pe falșii profeți?

Arborele îl recunoaștem după rod, iar profetul, după cuvinte. Un profet care ordonă uciderea infidelilor și a apostaților, care pornește războaie și-și ia prada, nu poate fi un profet adevărat sau, dacă este, atunci este profetul unui zeu fals. Problema zilelor noastre nu mai este aceea de a distinge credincioșii adevărați de cei falși, ci de a distinge zeii adevărați de cei falși și de a vedea care sînt intențiile unora și care ale celorlalți. Religiile ne-au complicat substanțial viața, care ar fi mult mai simplă și mai solidară dacă nu am avea de rezolvat decît propriile probleme.

Putem vedea în pandemie un alt chip al sfîrșitului istoriei?

În pandemie văd mai presus de toate neglijența criminală a celor care ne conduc și lăcomia nebună a Big Pharma. Văd de asemenea starea de supunere a populației, care acceptă docil tot ceea ce i se impune: restricțiile, nedreptățile, disprețul, falimentul propriilor țări. Nu pandemia este cea care le va schimba. Așa e omul, se va supune mereu tiraniilor care i se prezintă (stalinismul, nazismul, fascismul, islamismul etc.) și, fără acei rari eroi curajoși, care au știut să le denunțe și combată, aceste dictaturi ar fi încă prezente. Pare că supunerea voluntară este condiția naturală a omului. La Boétie era convins de asta, iar eu îi împărtășesc judecata. Cînd islamismul a declanșat război împotriva algerienilor, provocîndu-le suferințe teribile, am crezut că algerienii se vaccinaseră o dată pentru totdeauna contra islamismului, ba chiar am crezut că se vor îndepărta pînă și de islam. Gravă eroare de gîndire din partea mea. După zece ani de război civil, după 250.000 de morți și atîta distrugere, algerienii sînt mai dependenți ca niciodată de islam și de cele mai retrograde manifestări ale acestuia, salafismul, wahhabismul, takfirismul și islamul revoluționar al Frăției Musulmane. Am respins dictatura militară, dar nu și pe cea a islamiștilor – asta intrigă. O explicație ține poate de faptul că militarii nu aduc decît dictatură și plictis, în vreme ce islamiștii aduc în plus și promisiunea unui paradis plin cu fecioare, în care ne putem împlini toate fanteziile sexuale.

Credeți, asemenea compatriotului dvs. Kamel Daoud (care a avut un turneu și în România), că dreptul de a reflecta cu privire la propria religie a devenit deja un risc și în Occident, așa cum se întîmplă în țările arabe?

Occidentul nu o știe încă, însă este deja islamizat. Islamul, cu toate variantele sale, s-a instalat solid la periferiile acestuia și i-a modificat încetul cu încetul codul genetic. Ca în țările arabe, și în Occident este interzisă criticarea islamului și a profetului său, la fel cum este interzis să-i împiedici pe musulmani să-și trăiască credința. Mai mult, este interzis să-i șocăm purtînd cruci, kipa sau alte însemne păgîne. Este o lege veche, cunoscută de toți: minoritățile sînt cele care domină, atîta timp cît se afirmă ca atare și se arată gata de confruntare.

Kamel Daoud a afirmat și el că civilizația umană este condamnată la moarte. Cauza este oare „gîndirea slabă” despre care vorbește Vattimo? Este alienarea omului ireversibilă?

Susțin ceva mai mult: civilizația umană a murit deja. Civilizațiile trecute (egipteană, persană, chineză, greacă, romană, arabă etc.) au produs lucruri extraordinare și au știut să reziste uzurii timpului. Egiptul faraonic a durat mai bine de 3.000 de ani, iar vestigiile sale sînt încă prezente, în picioare, atrăgînd mase considerabile de turiști uimiți. Grecia și Roma au supraviețuit atîta și ne-au lăsat nenumărate minuni. Europa, care le-a moștenit, a știut la rîndul ei să dea naștere la lucruri grandioase, mai ales în domeniile științific și tehnic. Dar ce va rămîne din toate acestea și din ceea ce produce civilizația actuală? După numai cîteva secole de existență este uzată pînă la os. Ce aventuri îi mai rămîn de trăit, care să-i dea energia necesară pentru a se proiecta în viitor? Nu mai există decît una: aventura spațială. În ziua cînd oamenii vor ajunge să trăiască în mod permanent pe Lună, Marte sau pe sateliții lui Jupiter, umanitatea se va schimba cu desăvîrșire și va da naștere unei civilizații surprinzătoare, vreme de milenii, universul fiind infinit și resursele sale inepuizabile.

Amos Oz amintea de „permanenta infantilizare a umanității”.

Subscriu. Pentru a completa, ar trebui adăugat că guvernanții nu se mai comportă ca fiind persoane care poartă responsabilitatea, ci mai degrabă ca paznici de creșă, bone care le zîmbesc unor copii răsfățați, pe care îi păcălesc. Toți s-au prins în joc, popoarele fac pe copilul alintat, pentru a avea mai multe bunătăți și gadget-uri, iar guvernanții fac pe părinții atenți. Cel mai rău este atunci cînd cei doi se joacă de-a prietenii.

a consemnat Andreea VLAD

traducere de Anca DUMITRU

(interviu obținut prin amabilitatea Editurii Humanitas)

Credit foto: © Catherine Hélie / Editions Gallimard

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic