„Niciodată nu am lucrat ca să răspund unei mode“ – interviu cu artista Geta BRĂTESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
„Niciodată nu am lucrat ca să răspund unei mode“ – interviu cu artista Geta BRĂTESCU jpeg

Aş vrea să pornim din prezent, de la ceea ce lucraţi recent. Cînd am putea stabili o perioadă nouă în opera dumneavoastră? Cînd s-a schimbat ceva în modul în care lucraţi?

Nu prea s-a schimbat. Dumneavoastră aveţi aici, în atelier, lucrări vechi. Cînd am pus pe acelaşi perete lucrări noi, nu am simţit o diferenţă între unele şi altele.

Lucraţi mult cu formele decupate.

Da, folosesc ca instrument foarfeca în multe situaţii. Hîrtia este materia şi foarfeca lucrează în această materie. Mie nu mi se pare o problemă diferenţa tehnicii. Important este spiritul lucrării. Ceea ce îmi cere mie mintea, gîndirea şi viziunea. Desenul acesta, de pildă, este inspirat de ce am văzut pe fereastră. Toate lucrările acestea sînt foarte libere, nu am nici o viziune creată de un interes, nici un interes profesional, bănesc, nimic. De plăcere. Lucrez de plăcere şi asta fac de cînd exist, din copilărie.

În cazul seriei „Medeea“ (1980), o defineaţi tot prin intermediul desenului: „desen cu maşina de cusut“. Totul se reduce la desen, deşi vorbim în acest caz de mediul textil.

Foarte multe materii se pot folosi la desen. Desenul este o problemă de spaţiu. Dacă fotografiezi un dansator, fotografia este o lucrare care a fost creată prin traversarea spaţiului. Eu cînd desenez mă bucur foarte mult. Desenînd, mîna mea dansează.

Citind o carte a dumneavoastră precum De la Veneţia la Veneţia (1970), am remarcat că în descrierile pe care le faceţi în călătoria italiană se regăsesc dansuri ale formelor, foarte multă geometrie.

Sigur că da. Eu am călătorit destul de mult, alături de soţul meu, cu maşina, am avut o viaţă liberă. Totul se strînge, se reduce la traversarea spaţiului. Traversarea spaţiului se face prin linie.

Mă gîndesc acum la întîlnirea dumneavoastră cu mediul industrial (tipografia, cazangeria). Cum a fost această experienţă de lucru, cu utilaje enorme, cu spaţii care nu vă erau familiare? Aţi transformat spaţiul industrial într-un prilej de reflecţie asupra posibilităţilor formelor, aşa cum se întîmplă în seria „Regula cercului, regula jocului“ (1985): 12 colaje – textil şi tempera pe hîrtie – asamblate după regulile hazardului, în forma cercului.

Eram foarte tînără atunci. Era o lume foarte interesantă. Muncitorii erau nişte domni. Îmi dădeau posibilitatea să văd maşini, să observ cum se lucrează cu acele utilaje, să fac schiţe. Nu desenam portrete.

Pentru că spuneţi că foarte rar apăreau personaje în desenele dumneavoastră, îmi amintesc acum prezenţa dumneavoastră în Pavilionul României la Bienala de artă de la Veneţia, în 1960, atunci cînd în expoziţia colectivă de grafică militantă organizată de Jules Perahim participaţi şi dumneavoastră. Una dintre lucrări este intitulată Sărbătoare, o defilare de 1 Mai pe străzi bucureştene. Acolo apare o masă de oameni, dar fiecare e reprezentat printr-o liniuţă mică neagră, aproape punct.

Eu niciodată nu am lucrat ca să răspund unei mode. Niciodată. Întotdeauna am lucrat pentru plăcerea mea şi plăcerea mea este de a fi eu însămi. Adică atunci cînd iau un creion în mînă, creionul acela devine eu însămi. Fie că scrie, fie că desenează. Cam asta e, simplu vorbind. Sînt egoistă. Am lucrat la revista Secolul 20, actuala Secolul 21, şi încă lucrez.

Acolo sînt nişte reguli care ţi se impun.

E ca o muzică. Un muzician cîntă ceea ce poate el să cînte, ceea ce îi place să cînte. Obişnuiam să mă duc la Ateneu la concerte, or, acestea erau susţinute de oameni cărora le era personal acel tip de muzică. Cam aşa e şi desenul.

Iar mîna execută o coregrafie.

Da. E foarte plăcut să desenezi.

Cum e experienţa ilustraţiei de carte? Pentru că aţi făcut şi așa ceva. Acolo eşti strîns legat de o poveste. Mă gîndesc, de exemplu, la ilustraţiile pentru Nastratin Hogea.

Îmi plăcea teribil.

Acolo apăreau personaje, îl identificai pe Nastratin şi totuşi e o mare unitate între acele ilustraţii şi desenul independent, de acum, de aici, din atelier.

Este altceva. Dar desenul îl făceam în acelaşi fel, mă jucam. Şi aici mă joc, la urma urmei. E foarte greu de spus. Caracteristica desenului meu este asta: să fiu eu însămi în momentul în care desenez.

15 expozitie geta bratescu atelierele artistului la musac leyn jpg jpeg

Lucraţi în fiecare zi?

Da.

De cît timp în fiecare zi?

Dintotdeauna. Cînd eram copil, desenam cu hîrtie ruptă de-a lungul peretelui.

Era un desen în spaţiu.

Îmi plăcea teribil. Erau personajele mele.

Aţi studiat şi în cadrul Facultăţii de Litere şi Filozofie (cu un profesor ca G. Călinescu), şi la cea de Arte, cu un mentor precum Camil Ressu. Aţi scris mult de-a lungul vieţii. Cum aţi descrie acest interes pentru literatură?

Tatăl meu era un farmacist care a studiat, pe lîngă farmacie, şi cinci de ani de medicină. Mama mea a studiat farmacia şi, totodată, citea literatură. Aici, în atelier, se află biblioteca ei, cu cărţile ei înăuntru. Ştia multe lucruri şi m-a crescut în acest spirit. Îmi citea poveşti, îmi aducea cărţi, trăiam într-un spirit al scrisului, al imaginii, citeam şi eu foarte mult.

Albume de artă existau în casă?

Nu, dar mama mergea la expoziţii şi mă lua şi pe mine. Eu am stat la Ploieşti. Cînd am ajuns la Bucureşti mergeam frecvent la Sala Dalles.

Conceptul de atelier mental – vagabond, continuu (citez astfel titlurile unor cărţi semnate de dumneavoastră) – e unul important pentru propria dumneavoastră metodologie de lucru.

Atelierul a devenit spaţiu sfînt, între ghilimele, în momentul în care tatăl meu mi-a creat în casă un loc de lucru şi apoi, cînd m-am căsătorit, soţul meu. Soţului meu, Mihai, îi datorez cel mai mare dar al spaţiului. De pildă, această cameră i se datorează lui.

În opera dumneavoastră îşi fac apariţia şi obiectele în spaţiu, cu viaţa lor, obiecte ce amintesc de un spirit al avangardelor.

Dumneavoastră vorbiţi ca omul de astăzi, care ştie că lucrul acesta aparţine unui anumit tip de artă. Asta cu tipul de artă nu exista cînd eram eu tînără. Eu mă jucam. Am avut părinţi şi un soţ generos şi mă jucam. Astăzi, la bătrîneţe, mă joc, dar dacă mă joc, ştiu că jocul meu e mai mult decît joc.

Realitatea politică s-a schimbat radical în jurul dumneavoastră în mai multe rînduri, societatea s-a modificat – cum s-a reflectat acest lucru în arta dumneavoastră? Reuşesc cele două planuri să se menţină autonome?

Nu cred că politicul se reflectă în artă. Dar este esenţial să existe mereu spaţii de expoziţie. Orice artist lucrează. Foarte mulţi artişti pe care îi cunosc lucrează de cînd îi ştiu. Epocă mai bună, epocă mai puţin bună… dar lucrează mereu. Ca şi scriitorul.

Dar scrisul pentru dumneavoastră ce rol are? Aţi publicat un număr considerabil de cărţi.

Apare foarte des nevoia de a scrie. Ceea ce scriu eu nu este străin desenului. Chiar aş vrea să fac o carte despre artă, despre desen. În revista Secolul 21 public din cînd în cînd reflecţii despre desen. Am multe caiete pline de scrieri ce îmi aparţin.

Pe un carneţel plin cu desene recente, pe care tocmai mi-l arătaţi, scrie, pe prima pagină: „Petit dessin, grand plaisir“. Şi acelaşi lucru în română, pe un alt carneţel: „Desen mic, plăcere mare“. „Se dansează“ scrieţi în alt loc…

Despre trăirea artei este foarte greu de spus. Artiştii epocilor trecute au murit, rămîn lucrările care vorbesc prin ele. Arată o formă a spiritului lor.

Îmi spuneaţi că eu, cel din exterior şi din prezent, pot trasa etape în opera dumneavoastră, pot stabili paralele cu alte momente din istoria artei. Dar dumneavoastră cum priviţi în urmă la ceea ce aţi realizat? Eu văd lucrurile dintr-un anumit unghi, dar cum le vede cel direct implicat, creatorul lor?

Întotdeauna va exista o diferenţă secretă în forma lucrului care rămîne.

Marile întrebări pe care un artist şi le pune se schimbă în timp? Căutarea rămîne mereu aceeaşi?

Eu căutările acestea nu le cunosc. Îmi place să lucrez. Ceea ce îmi place se dovedeşte aici, în ceea ce fac. Dacă este similar modul în care am lucrat acum treizeci de ani cu acela în care lucrez acum, asta puteţi vedea dumneavoastră, eu mai puţin, eu diferenţele le consider o plăcere. Nu îmi place ceea ce nu este bine făcut. Şi ceea ce nu este bine făcut nu e bine făcut în spiritul meu. Eu privesc la lucrările mele ca un străin.

a consemnat Daria GHIU

Foto: M. Oroveanu

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.