Vîrsta (a doua a) inocenţei
● U2, Songs of Innocence, Apple Inc.*/Island, 2014
Într-un interviu de anul trecut cu BBC Radio 1, Bono se întreba retoric dacă există cineva pe lumea asta care să-şi mai dorească să cumpere un album U2, arătîndu-se îngrijorat de faptul că trupa irlandeză devine uşor-uşor irelevantă, după eşecul comercial al ultimului album, No Line on the Horizon (2009). În cei şase ani scurşi, formaţia din Dublin a trecut printr-o criză, încercînd din răsputeri să iasă la suprafaţă cu o operă care să o reaşeze în locul cu care se obişnuise. După reconsiderări şi amînări, lucrul acesta s-a întîmplat, printr-un îndoielnic truc de marketing, despre care vorbesc mai jos. Songs of Innocence, cel de-al treisprezecelea album de studio al U2, a fost lansat pe 9 septembrie, la Cupertino, în timpul prezentării noilor produse Apple. Spre deosebire de iPhone 6, SoI e un album confuz, care, deşi încearcă să se agaţe de momente din sound-ul trupei de dinaintea bornei triumfaliste Rattle & Hum, nu reuşeşte. Cu toată stilistica minimalistă şi discretă a lui Danger Mouse, unul dintre producătorii albumului, bombastica gratuită a unei muzici presupus intime şi obositorul elan coldplaystic reuşesc să livreze masiv doar semnele unei impotenţe abisale. Poate că Songs of Innocence e o întoarcere la origini — The Ramones, The Clash, William Blake şi The Beach Boys îşi primesc omagiul explicit pe acest album —, dar e şi o dovadă a neputinţei unei foarte populare trupe, care în ultimul deceniu s-a chinuit, fără să reuşească să fie în vreun fel relevantă. Pentru ea însăşi, dar şi pentru generatia lui Tyler, The Creator (n-am ales acest nume întîmplător; ca să vedeţi de ce, ar trebui să daţi click pe contul lui de Twitter şi să-i citiţi postările din ziua lansării celui mai nou album U2).
● Eşti unul dintre cele 800 de milioane de pămînteni cu un cont de iTunes Store, nu-i aşa? OK, asta înseamnă că există ceva şanse să fi aflat deja că Apple Inc., gigantul tehnologic căruia îi aparţine această platformă, ţi-a făcut acum nişte zile un cadou. (Desigur, doar dacă eşti cetăţean al uneia dintre cele 119 ţări norocoase.) Nu e vorba de un iPhone 6, ci de noul album al unui alt gigant. Se numeşte Songs of Innocence şi aparţine unei trupe de care, probabil, au auzit şi cei care nu au conturi de iTunes. Nu e de mirare. Tim Cook nu e primul CEO Apple care se îmbrăţişează cu Bono pe podiumul de la Cupertino. Steve Jobs a făcut-o şi el pe vremea revoluţiei numite iPod. Iar beneficiile ambelor părţi sînt evidente în termeni de cross-marketing. Deci de bani. U2 a plecat acasă cu 100 de milioane de dolari în buzunare (în plus, vînzările pe iTunes ale vechilor albume ţopăie încîntate zilele astea, în timp ce turneul de promovare a noului LP, o altă fabrică de bani, bate la uşă). Apple ţi-a oferit un cadou pentru că, la un moment dat, ai putea deveni, contra cost, proprietarul unui iPhone 6 sau al unui ceas deştept. Se ştie, un cadou e de cînd lumea un gest frumos. Şi gratuit. Precum cele 11 piese ale albumului care ţi-a ajuns, fără să fi fost întrebat, în iTunes. Să-i faci omului un cadou doar pentru a-ţi plăti în viitor produsele şi biletele la concert ar trebui să se numească altfel. Stai! Între timp, Apple a lansat un instrument cu ajutorul căruia poţi şterge din librăria iTunes-ului albumul pe care compania americană ţi l-a făcut cadou.
Paul Breazu este jurnalist.
